Bucureştiul a devenit în ultimul deceniu reşedinţa unor grupuri entice dintre cele mai diferite. Bucureştiul, un oraş cu prea puţine date pentru a putea fi considerat cosmopolit, găzduieşte din cele mai diverse comunităţi etnice. De la britanici şi italieni până la libanezi şi indieni.

Cum trăiesc grupurile de emigranţi aici, – veniţi la Bucureşti din mult mai multe motive decât lasă să întrevadă stereotipurile cultivate în media românească – ce aduc cu ei şi ce le lipseşte cel mai mult, care sunt traseele lor sociale şi profesionale şi felul în care acestea intersectează culturile locale sunt câteva din întrebările la care vor încerca să răspundă invitaţii următoarei dezbateri din cadrul proiectului Transfer. Urban Antropologii.

Invitaţii acestei ediţii sunt Alexandru Bălăşescu, Şerban Toader, Miruna Rolea şi Smaranda Wittec

Discuţia va fi moderată de Bogdan Iancu şi Liviu Chelcea.
Vizual: Andreea Vrabie - http://cuvintecucreionul.blogspot.com/

De pe 8 până pe 28 februarie,

În fiecare dintre cele două săptămâni veţi urmări două serii de artişti, fiecare diferit, până aproape de opoziţie.

Prima parte a acestui eveniment va fi dedicata picturii, secţiune în care vor fi expuse operele artiştilor: Dana Zbarcea, Eugen Vasile Iovan, Bogdan Teodorescu, Andrei Calinescu, Catalina Vasilescu, Nadina Pascariu.  Vernisajul acestei prime părţi va avea loc în data de 11.02. 2010, începând cu orele 17.00.

În cea de-a doua parte a expoziţiei Conexiuni prin Arta vor fi prezentate lucrări de sculptură, pictură, grafică, fotografie şi artă digitala, realizate de Ilina Schileru, Delia Orman, Iulia Morcov, Catalin Burtea, Matei Dumitrescu, Vlad Eftenie, Ioan Oratie, Andreea Ivanciof, Cristina Tinta, Raluca Turliu Cobilanschi. Vernisajul va avea loc în data de 18.02.2010, începând cu orele 17.00.

Bartis Attila a fost cu siguranţă o revelaţie pentru cititorii din România în momentul traducerii cărţilor sale (Tihna, ed. Paralela 45, 2006; Plimbarea, ed. Polirom, 2008). Kemény István le este din păcate aproape necunoscut, fiind prezent doar cu cîteva texte într-o antologie (Transland ll, ed. Kriterion, 1999). Au avut amabilitatea de a-mi acorda acest interviu cu ocazia lecturii publice pe care-au susţinut-o în 13 ianuarie 2010 la librăria Cărtureşti din Cluj. Îi mulţumesc lui Balazs Imre, care-a făcut posibil acest eveniment şi care-a mijlocit dialogul.

MM: Cum aţi început să scrieţi?

KI: La vîrsta de 8 ani am scris pentru prima dată o poezie. In familia mea mai toată lumea a scris cîte ceva, poezii, alte genuri – deşi nu erau scriitori profesionişti , exista această vervă. A fost oarecum natural să mă apuc de scris.

BA: Eu am scris la vîrsta de patru ani două versuri. Tatăl meu a fost la rîndul lui poet şi ziarist, iar asta a contruibuit la formarea mea ca scriitor. Desigur, nu e de ajuns să ai pe cineva care scrie în familie ca să devii scriitor. Se-ntîmplă destul de des să ajungi medic dacă ai un tată medic, în cazul literaturii însă e puţin mai complicat. Se poate-ntîmpla tocmai să te loveşti, să te confrunţi cu ceea ce face tatăl tău. În cazul meu, au fost cîteva momente în care mi-am înfruntat tatăl şi am vrut să mă îndepărtez de lumea asta a literaturii.

MM: Ce a-nsemnat pentru voi publicarea primei cărţi? A fost volumul de debut un fel de piatră de hotar? Şi-n ce măsură a coincis acest moment cu descoperirea „vocii proprii”?

KI: Primul meu volum a apărut în 1984 – era în timpul fostului regim, caracterizat printre altele de faptul că debutul tinerilor autori era întîrziat de fiecare dată cu cîţiva ani. Aşa s-a-ntîmplat şi-n cazul meu, deci într-un fel data apariţiei primei cărţi a fost aleatorie. Din acest motiv nu cred că ea coincide cu momentul descoperirii vocii mele poetice. Desigur, apariţia acestei cărţi a fost o bucurie – pentru fiecare tînăr poet primul volum este un eveniment. Cred însă că în ziua de azi lucrurile sînt puţin diferite, în sensul că autorul poate controla mult mai bine momentul apariţiei volumului respectiv la editură.
BA: A fost foarte important momentul apariţiei primei mele cărţi, dar şi mai importantă a fost scrierea acestui volum. Devenirea mea ca scriitor a fost marcată de fapt de acei şase ani în timpul cărora am scris primul meu roman. Am scris şi înainte de a începe lucrul la Plimbarea, dar este o mare diferenţă între ceea ce eram înainte şi ceea ce am devenit scriind Plimbarea.

Interviul complet îl puteţi citi aici

Romanul, alert, cu un fir al acţiunii semipoliţist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ţi devin prieteni, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârşitul anului. Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.

“Istoria romanţată a unui safari este un roman exotic, care nu povesteşte atât despre lumea araba, cât despre mirajul ei. Alcătuit ca o culegere de povestiri, vazute prin ochii unei europence îndrăgostite, cartea uimeşte prin stilul matur, sigur şi voluptuos.” Doina Ruşti

Sîmbătă, 30 ianuarie 2010, vă invităm la vernisajul expoziţiei ZOOMORFIE, de Lucian Szekely.

Un ciclu de lucrări în tehnică mixtă, grafică şi gravură, care va fi prezentat de Rareş Moldovan. Vă aşteptăm la ora 18 în ceainăria librăriei din

Iulius Mall, Cluj-Napoca.

Expoziţia va rămîne deschisă pînă în data de 4 martie 2010.

Când fiecare vocabulă e o cantafabulă, când fiecare strofă e un joben din care se poate ivi orice, când fiecare poezie e un număr de prestidigitaţie, semnătura de sub ele este, fără şovăire, Şerban Foarţă. Vă invităm marţi, 2 februarie, ora 19, în ceainăria librăriei Cărtureşti de pe Mercy 7, Timişoara, la întâlnirea cu Vrăjitorul din (r)Oz, cunoscut şi sub numele Şerban Foarţă, cu prilejul lansării volumului de poezii „Nu ştiu alţii cum sunt”.

Începând cu 3 februarie, în fiecare miercuri de la ora 18, în ceainăria Cărtureşti Constanţa, psihoterapeutul Cornel Marcu, de la Mind Evolution, vă propune traininguri pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare.

Deşi comunicarea este un proces aproape neîntrerupt în vieţile noastre, ni se întâmplă să constatăm deseori că ceilaţi nu au înţeles mesajul pe care dorim sa îl transmitem, sau l-au interpretat greşti.

În cadrul întâlnirilor veţi afla cum puteţi evita acest gen de reacţii, cum să primiţi răspunsul pe care îl căutaţi, cum să spuneţi ceva astfel încât să se înţeleagă exact ce aţi vrut să spuneţi sau cum să vă adapţi comportamentul la diferite tipuri de personalităţi astfel încât să comunicaţi eficient.
Accesul se face pe bază de înscrieri la adresa manager_ctm@carturesti.ro, în limita locurilor disponibile.

Ovidiu Pop (n. 1982) este absolvent al Facultăţii de ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca. Are un masterat în ştiinţe politice la Universitatea din Viena. Colaborează la revistele Noua literatură şi Observator Cultural. Este coautor al colecţiei de eseuri Amintiri din comunism (2008) şi al romanului colectiv Rubik (Polirom, 2008).

Vernisajul va avea loc pe 27 ianuarie, dată stabilită de ONU printr-o rezoluţie ca marcând “Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului”. La 27 ianuarie 1945, armata sovietică a eliberat lagărul de la Auschwitz, ziua devenind astfel simbolul reculegerii omenirii în amintirea exterminării celor 6 milioane de evrei , peste 300 000 de romi şi alte victime nevinovate.

"Faţă de oroare, reacţiile cele mai sincere sunt tăcerea şi reculegerea. De aceea, lucrările artiştilor rezultate în urma acestui experiment nu sunt nişte mostre de violenţă sau teribilism, ci mai degrabă nişte omagii mature aduse tragicului “fapt împlinit”. Fiecare dintre noi ne-am exprimat cum am considerat de cuviinţă, încercând să tratăm cât mai corect posibil acest subiect delicat." Simona Vilău, curator   

Joi, 21 ianuarie, la ora 18.00, în Cafe Verona, Alexandru Ciubotariu lansează în ediţie limitată la editura Vellant primul album de street art românesc – „Pisica Pătrată”.

Despre album şi aventura întocmirii sale vor vorbi, alături de autor, Daria Ghiu (care semnează şi prefaţa cărţii) şi directorul editurii Vellant, Dan Pleşa. În timpul lansării, Alex Ciubotariu, cunoscut pasionaţilor de street art şi sub numele de Ciubi sau Pisica Pătrată, va acorda celor prezenţi un autograf special: un desen original marca pisica pătrată.

Albumul, apărut cu sprijinul agenţiei de publicitate Graffiti BBDO, adună laolaltă mostre ale trecerii pisicii pătrate prin Bucureşti, Constanţa sau Chişinău şi îi oferă cititorului ocazia de a (re)vedea atât desene noi, cât şi lucrări care nu se mai regăsesc „pe teren”, fiind şterse de autorităţi sau dezlipite de cei care au vrut să ia acasă creaţiile lui Ciubi.

O formă de luare în stăpânire a spaţiului urban, prin resemnificarea acestuia cu ajutorul spray-ului, a colajelor şi a vopselei, lucrările din „Pisica Pătrată” arată o altă faţă a oraşelor pe care credeam că le cunoaştem. „Eu vreau să înfrumuseţez oraşul, nu să-l vandalizez”, spunea într-un interviu autorul volumului. Iar fotografiile incluse în acest album demonstrează că orice colţ abandonat, nefolosit şi golit de sens al oraşului poate fi „salvat” de la monotonie prin transformarea sa într-un reper urban cu o identitate desenată.

O intervenţie salvatoare şi reparatorie în spaţiul public, personajul pisica pătrată a devenit emblematic pentru street art-ul bucureştean. Cap pătrat, dinţi ascuţiţi, faţă veselă ori furioasă, tristă, vag incomodată, înghesuită – pisica pătrată poate fi admirată de-acum încolo nu numai în oraş, ci şi în bibliotecă.

• „Daniel Bănulescu inaugurează familia Crailor de Centru Civic, ca să spunem aşa. Proza lui deţine o teribilă capacitate de a transforma în bîlci drăcesc, comedie fantastă şi elan de paşol na turbinca toate beznele fizice şi morale prin care am trecut.” (Dan C. Mihăilescu)