roxana

Descoperă un superlibrar

roxana

Campania “Superlibrarii” – desfășurată de Editura Nemira – și-a propus să vi-i prezinte pe cei care îşi petrec ziua printre cărți și care, de multe ori neobservaţi, ne schimbă viaţa prin recomandările de lectură pe care ni le fac. V-o prezentăm pe Roxana, librar la Cărturești de aproape doi ani, care a răspuns întrebărilor Nemira despre cărți, cititori & povești din librărie.

În „Viaţa de poveste a lui A. J. Fikry”, cartea recent publicată de editura Nemira, personajului principal i se schimbă viaţa complet în momentul când pierde un manuscris foarte important pentru el. Ţie ţi s-a întâmplat aşa ceva? Care e cartea la care ții cel mai mult, dar pe care ai pierdut-o, împrumutat-o și recuperat-o mai târziu?

Așa cum de-a lungul vieții omul se îndrăgostește de mai multe ori, iubește în prezent, dar își respectă trecutul cu toate experiențele pe care le poartă și care l-au transformat treptat în ceea ce este, tot așa întâlnirile pe care le avem cu cărțile sunt (sau ar trebui să fie) speciale, unice. Aș da dovada de frivolitate dacă aș alege o singură carte preferată, pentru că în contextul potrivit, ele pot reprezenta pietre importante de temelie în dezvoltarea și modelarea sinelui, dar pot spune cu plăcere că îmi amintesc prima poveste citită, primul roman care mi-a marcat adolescența sau primul poet care mi-a dezvoltat orizontul creativ. Nu pot spune nici că am o carte pe care îmi pare rău că am pierdut-o pentru că deseori fac cadou cărți din biblioteca personală, cărți importante pentru mine, pe care simt nevoia să le ofer persoanelor care ar putea avea nevoie de ele. Pot spune doar că sunt cărți în care m-am pierdut, m-am împrumutat pe mine însămi și m-am regăsit în cele mai surprinzătoare moduri.

Spune-ne cea mai haioasă/literară întâmplare din viața ta de librar/întâmplarea care te-a făcut să ajungi librar.

Viața de librar este compusă din micile mulțumiri sau dezamăgiri zilnice. Sunt întâmplări pe care le păstrezi în memorie câteva zile pentru ca mai apoi sa le dai uitării spre a face loc altora. De la mici amuzamente și stereotipuri, cum ar fi clientul care vine și te roagă să-i găsești cartea al cărei titlu nu-l cunoaște, dar știe că are coperta roșie, până la mulțumirea de a recomanda o carte pentru care clientul se întoarce să-ți mulțumească, spunând ca a fost exact ce cauta. Ceea ce este important în aceasta activitate e faptul că la finalul zilei capitolele cărții tale se scriu în favoarea ta. Te ajuta sa crești intelectual, te ajută sa înveți despre răbdare și micile recompense ale vieții profesionale într-un ritm uneori alert, alteori mai lin și nu te lasă sa te plictisești, pentru ca întotdeauna urmează o noua zi, cu noi cititori de mulțumit 😉

Exista librarul ideal? Dar cititorul ideal?

Librarul și cititorul ideali stau cuminți și așteaptă pe raftul de fantasy, lăsându-ne pe noi, librarii și cititorii obișnuiți sa ne desfășuram liniștiți mișcarea browniană prin universul cărților. Ar fi (cel puțin) ciudat să întâlnești aceste personaje în librăria de pe strada ta, deși uneori, atât noi, librarii, cât și cititorii care ne calcă pragul, uităm că trăim într-o lume plina de imperfecțiuni și ne comportăm ca și când am aștepta să întâmpinăm astfel de situații în viața de zi cu zi. Atât timp cât ne amintim că relația librar-cititor este, dincolo de toate, o relație interumană, putem fi conștienți că fiecare din cele doua părți vine cu defectele și lipsurile umane firești și putem încerca să scoatem ce e mai bun din această întâlnire, astfel încât să o încheiem cu un zâmbet și un “o zi bună!” cât mai sincere.



There are no comments

Add yours