bukowski

Dragoste la 17,50$, de Charles Bukowski

bukowskiMărturisesc că ăsta e primul volum de Bukowski pe care îl citesc – eram familiarizată cu poeziile lui, prea puțin, spre deloc, cu proza. Iar povestirile din această antologie (în traducerea lui Cristian Neagoe – citiți despre procesul traducerii aici) sunt excelente; de altfel, Dragoste la 17,50$ – Povești despre viața din groapă (Editura Polirom, 2016), spun criticii, este cea mai bună antologie de povestiri a lui Bukowski.

„Norocul mă părăsise iar și de data asta eram foarte nervos , fiindcă băusem prea mult vin, cu ochii rătăciți, slăbit și prea deprimat ca să-mi găsesc o slujbă temporară de curier sau de magazioner, cum făceam de obicei când voiam să-mi revin.”

Volumul cuprinde 27 de povestiri, iar în majoritatea vă veți întâlni cu Henry Chinaski – un bețiv notoriu, bolnav, afemeiat, iubitor de curse de cai -, prietenii și iubitele lui. Chinaski este alter ego-ul lui Bukowski, scriitorul despre care revista Time a scris că este „laureatul vieții americane mizerabile”. Și dacă ești genul care se îndrăgostește de personaje, te anunț de pe acuma că de acesta nu o vei face – cel mult ți se va face milă, asta dacă ești genul empatic. Și-atunci de ce să citești Bukowski? Păi.

„Ține-te bine, baby, lumea e dementă. ”

Pentru America aia pe care nu o cunoaștem decât din cărți. Și pe care numai așa o vom cunoaște. Los Angeles în anii ‘70, orașul săracilor și-al îmbogățiților peste noapte – o pătură socială pe care nu o să o vezi în filmele făcute la Hollywood, în care alcoolul pare singura salvare atunci când nu ai bani. Lumea descrisă de Bukowski abundă în puroi uman, mizerii, violuri, boli dintre cele mai urâte, duhnește a spirtoase. Nimic nu e sfânt, viața e o luptă, câștigă cel puternic. Nimic nu mai poate fi salvat aici, cititorule, poți fi doar un simplu spectator de dincolo de paginile cărții, zi mersi că nu ești nevoit să treci zilnic prin așa ceva.

„Bun, sunt un tip cu multe probleme și  bănuiesc că pe majoritatea mi le-am creat singur. Adică alea cu femeile, cu jocurile de noroc, cu sentimentul de ostilitate, față de anumite grupuri de persoane. […]  Mi se spune că sunt negativist și sumbru și ursuz.”

Pentru Charles Bukowski însuși. Gurile rele spun că fără alcool și droguri nu ar fi ajuns scriitorul care e acum, idol al mai multor generații, scuză pentru petrecerile târzii ale adolescențelor noastre, cel care i-a inspirat pe producătorii serialului Californication să îl creeze pe Hank Moody. În Bukowski stă 11,4% din cultura pop americană a anilor ’60-‘80’. Find what you love and let it kill you ar fi scris într-o scrisoare; totuși, deși i se potrivește atât de bine, se pare că vorbele nu-i aparțin.

„Mintea mea se revolta împotriva sorții și a vieții, iar singurul mod în care puteam să o liniștesc era să beau, să beau, și iar să beau.”

Pentru tine. Da, scriitura lui Bukowski te scoate din gândurile tale gri, din viața ta care uneori pare insuportabilă. Și te îmbogățește cu experiențe pe care, probabil, nu le vei trăi niciodată. E o corvoadă și-o bucurie în același timp să citești volumul ăsta, e ca și cum ai găsi punga cu bomboane de ciocolată de pus pe colivă în cămară și nu te prinde nimeni cât stai și le mesteci pe îndelete. Minunat, nu-i așa?



There are no comments

Add yours