Seara de antropologie la Cărtureşti MŢR

Published by carturesti | Filed under Evenimente

CEALALTĂ JUMĂTATE A ISTORIEI. FEMEI POVESTIND, Curtea Veche, 2008

Aceste istorii de viaţă ale femeilor sunt de o diversitate extraordinară. Chiar şi în cadrul aceloraşi categorii întâlnim destine foarte diferite. De fapt este firesc, căci schimbările de regim şi de epoci politice au marcat diferit familii, ne mai vorbind de caracterul aleator al avantajelor şi dezavantajelor din ultimele 6-7 decenii. În ciuda diferenţierii destinelor există şi similitudini frapante, care se « developează » dacă mărturiile femeilor în vârstă sunt strânse laolaltă şi citite una după alta. Similitudinile constau în capacitatea de a construi strategii de supravieţuire pentru orice condiţii, fie de război fie de pace, pentru orice regim, pentru orice nedreptate şi privaţiune. Într-o lungă perioadă în care bărbaţii fie sunt mobilizaţi, ori chiar pe front sau în prizonierat, fie în închisori din motive politice, ori mutaţi cu locul de muncă în şantierele glorioase ale patriei socialiste, femeile rezistă tuturor intemperiilor politico-militare. Fie regim carlist, fie cel legionar, antonescian sau cel comunist, femeile se conformează pentru supravieţuirea familiei.

Dincolo de pitorescul lor involuntar, însemnările zilnice ale studenţilor deschid o fereastră spre o lume care îşi are propriile sale legi, independente atât de regulamentele oficiale ale căminelor, cât şi de Charta universitară. În spaţiul căminelor funcţionează o economie paralelă (sau mai degrabă neagră) necamuflată, dar bine apărată, un pluralism politic-cultural nesigur, şi o moralitate sexuală care tolerează toate manifestările posibile. Aici se vinde şi se cumpără orice, de la locul în cameră la telefoane sau referate, se câştigă bani cu maşina de spălat sau cu printerul de la calculator, se fac şi se desfac iubiri şi prietenii. În aceste clădiri studenţii mai şi învaţă. În salturi.

ACTIVIŞTII MĂRUNŢI. ISTORII DE VIAŢĂ, Curtea Veche, 2007

 
Istoria comunismului, cât şi critica lui păcătuiesc major prin abordarea exclusivă a puterii de stat comuniste, a personalităţilor definitorii ale sistemului represiv, ale propagandei de partid etc. în defavoarea micilor actori şi a societăţii în general. Nu se poate afirma că rolul ideologiei, al politicii internaţionale, al instituţiilor impuse de regimul comunist nu ar avea un rol semnificativ în această istorie, însă pot fi considerate ca neconcludente prin unilateralitate. Fără cunoaşterea eşaloanelor inferioare, a celor de la „munca de jos”, fără cercetarea modului de recrutare a cadrelor, nu se poate înţelege funcţionarea sistemului. Fără devotamentul activiştilor mărunţi, regimul comunist nu ar fi dăinuit decenii întregi. Teroarea nu ar fi fost suficientă pentru a supune o întreagă societate capturată.

TUR-RETUR. CONVORBIRI DESPRE MUNCA ÎN STRĂINĂTATE, Curtea Veche, 2006, I-II

Chiar dacă migraţia internaţională circulatorie şi temporară este cunoscută din studii temeinice de sociologie, surplusul adus de aceste interviuri realizate de studenţi constă în autenticitatea convorbirilor în care intervievatorul nu reprezintă vreo instanţă academică sau publică, întrebările lui nu sunt privite cu suspiciune sau precauţie. Cele mai multe povestiri ne pot convinge, că indiferent de background-ul lor social, concetăţenii noştri se adaptează şi la deplasări neobişnuite, şi la culturi organizaţionale mult mai performante decât cele de acasă.