Economia crizelor de Nouriel Roubini, Stephen Mihm

Published by carturesti | Filed under Evenimente

Amploarea şi impactul crizei globale din ultimii trei ani au generat o bogată literatură de specialitate, care, împreună cu boomul mediatic al acestui subiect, a contribuit semnificativ la sentimentul de saturaţie legat de orice text care încearcă să explice sau să documenteze fenomenul recesiunii. În acest context, cartea lui Roubini are de înfruntat în primul rând uzura audienţelor în încercarea de a aborda sistematic «economia crizelor».
Pentru cei care reuşesc însă să depăşească această stare de saţietate, lectura cărţii sale se va dovedi cât se poate de inspirată. În primul rând, Roubini reuşeşte să demonteze mitul imprevizibilităţii crizelor şi să ne descrie amănunţit simptomatologia declanşării lor. Susţinut de ample exposeuri istorice, discursul său convinge prin argumentarul solid şi printr-o documentare pertinentă a tuturor concluziilor. O lectură atentă ar trebui să ne doteze cu un instrumentar diagnostic destul de eficient, care să ne permită în viitor să evităm cel puţin stupoarea naivă în faţa unor evenimente similare.
Departe de a fi o carte pentru «laici», Economia crizelor reuşeşte prin naturaleţea discursului şi prin numeroasele explicaţii marginale să îşi extindă cu mult audienţa dincolo de limitele înguste ale castei finanţiştilor şi economiştilor. Pe alocuri repetitivă şi didactică, lucrarea lui Roubini surprinde totuşi în mod plăcut prin luciditate şi ecart psihologic faţă de evenimentele curente şi faţă de diverşi actori implicaţi. Echilibrul constant între tentaţia reglementaristă şi utopia pieţelor absolut libere face din această carte o sursă credibilă atât pentru analiză şi previziuni, cât şi pentru recomandări privind evitarea sau diminuarea impactului crizelor.
Războiul împotriva crizelor este, în ultima instanţă, aşa cum o dovedeşte în mod exhaustiv chiar Roubini, un război împotriva naturii umane şi mai exact a lăcomiei în forma sa ultra-civilizată şi foarte bine instituţionalizată: speculaţia. Inflamarea artificială a valorii unor active şi jocurile speculative legate de acestea vor permite întotdeauna unor actori din sistem să obţină profituri uriaşe fără să creeze deloc valoare reală în economie. Aceşti «bani falşi» vor reprezenta mereu o pierdere în sistem, pentru că ei nu sunt susţinuţi de nimic. Imaterialitatea profiturilor bazate pe speculaţie creează astfel minusuri enorme în economie care, mai devreme sau mai târziu, apar şi în balanţa reală. Prin urmare, cu cât profiturile speculative sunt mai mari, cu atât pierderile reale vor fi mai semnificative. Şi, dacă în tot acest scenariu adăugăm şi funcţia de catalizator a hazardului moral (sindromul «too big to fall»), vom înţelege de ce, în ultimă instanţă, crizele sunt profund înrădăcinate în arhitectura sistemului financiar actual şi a instituţiilor care îl reglementează.
Însă cine ar putea crede că factorii de putere şi decizie din sistem vor acţiona la un moment dat împotriva propriilor interese, punând limite potenţialului acestuia de a genera profituri ameţitoare (în esenţă necorelate cu aportul de valoare reală) pentru favoriţii săi? Dând dovadă de o clasică naivitate scolastică, Roubini consideră că guvernele ar putea acţiona în acest sens prin manipularea politicii monetare, cu scopul de a împiedica producerea baloanelor speculative. Soluţia este de o mare nobleţe, însă credem că şansele de implementare sunt minimale, pentru că ea presupune o acţiune concertată şi coerentă la nivel global împotriva speculaţiei care reprezintă o tentaţie şi, totodată, o oportunitate intrinsecă a capitalismului. Sursa fundamentală a speculaţiei rezidă în faptul că preţul nu este o funcţie a valorii, ci a rarităţii. Iar raritatea este, la rândul ei, o variabilă foarte uşor de manipulat.
Autorul recenziei:

Andreea Enache
Senior Marketing Consultant
Ensight Management Consulting