Rucsac de pelerin în Cărtureşti

Published by carturesti | Filed under Evenimente

Într-un trecut îndepărtat, pelerinajul spre Santiago de Compostela echivala cu o pedeapsă, cu o libertate aparent preferabilă temniţei (posibilitatea de a fi ucis pe drum devenea aproape o certitudine înainte de a porni în călătorie). Acum să fii pelerin spre Santiago înseamnă să cauţi de bunăvoie ceva. Ce încape în rucsacul unui pelerin astăzi? Ce-şi poartă în spate: grijile, nevoia de aventură, căutările, eşecurile, speranţele? Un pelerinaj în 2009 e comparabil ca şi miză cu unul de acum 50 de ani? Despre Santiago şi înţelesurile unei peregrinări de sute de kilometri pe jos vom vorbi în dezbaterea de la Cărtureşti, Mercy 7, în 27 februarie (vineri). Ne urnim la ora 18 şi ne însoţim cu imagini videoproiectate.

Poţi să porneşti la drum cu subiectul unei cărţi de-a lui Coelho în minte. Sau dintr-o motivaţie religioasă puternică. E posibil să te clintească din loc curiozitatea unei aventuri. La fel cum se poate ca pelerinajul să fie făcut în numele altcuiva. Ramona Venturini, cea care va anima dezbaterea de la Cărtureşti, a mers spre Santiago pentru că, spune ea, „m-a chemat”. Nu o dată, ci de trei ori consecutiv. „Am văzut că fiecare om primeşte alte lecţii, chiar şi eu am avut de fiecare dată alte lecţii. Ar fi de renunţat la mofturi, pretenţii, voinţă, ego…”, spune Venturini. A întâlnit pe drum un tânăr ce purta în spate urna cu cenuşă a prietenului ce şi-ar fi dorit să fie pelerin spre Santiago, dar nu a mai apucat, o femeie care spera ca în urma sacrificiului său fata ei să se mărite, sau cel puţin să înţeleagă de ce nu e posibil acest lucru, şi mulţi alţii, mai tăcuţi ori mai locvace. „Pelerinajul în 2009 este total diferit de acum 50 de ani, fiindcă pe vremea lui Franco, pelerinajul a dispărut ca manifestare. Adevăratul boom a fost în secolele XI – XIII, când zilnicla Santiago ajungeau cam 1000 de pelerini din toată Europa. La sfârşitul anilor ’70 a început să renască din propria cenuşă şi în 2007 au ajuns acolo 120 de mii de pelerini din toată lumea – pe jos”, afirmă Ramona Venturini.

40 de zile fără celular, fără televizor, fără maşină, fără… „Începi să simţi care este adevăratul tău ritm, începi să simţi altfel aerul, vântul, cerul, pământul, oamenii etc. Totul se schimbă”, explică Venturini. Pelerinajul spre Santiago nu poate fi privit ca o performanţă sportivă, ci ca un drum „de autocunoaştere, vindecare şi regăsire”

Dacă vreţi să vă alegeţi cu o poveste, cu poveţe sau cu o scoică, începeţi călătoria cu un prim pas în Cărtureşti.