Managementul de proiect este unul din cele mai active domenii din România, un domeniu aflat într-o continuă schimbare, în care, plecându-se de la o idee, prin definirea şi promovarea ei aceasta devine un proiect cu un real impact în dezvoltarea societăţii româneşti.

Astfel, cursul de faţă abordează, în prima parte, conceptele utilizate în managementul de proiect, defineşte diferentele clare între program şi proiect, explică procedura de prospectare a pieţei, a problemei şi a grupului ţintă în beneficiul căruia proiectul este realizat. În a doua parte a cursului, sunt detaliate fazele proiectului, de la scop şi obiective până la planificarea activităţilor şi trasarea elementelor din buget. Creşterea vizibilităţii proiectului prin alegerea metodelor şi instrumentelor de lucru şi completarea diagramelor SWOT, GANNT, PERT este extrem de importantă şi are un impact direct asupra rezultatelor finale, a îndeplinirii obiectivelor calitative şi cantitative. În plus, se vor prezenta elementele de managementul riscurilor şi se vor simula situaţii dificle în implementarea proiectului.

La sfârşitul cursului, participanţii vor şti cum să identifice nevoile proiectului, cât mai obiectiv şi adaptat cerinţelor reale ale grupurilor ţintă, vor identifica şi vor planifica toate categoriile de resurse ale proiectului, vor cunoaşte acele elemente specifice care asigură respectarea prevederilor contractuale, vor fi capabili să identifice riscurile proiectului şi să ia măsurile preventive corespunzătoare, vor avea cunoştinţe şi abilităţi îmbunătăţite de conducere a proiectului, vor cunoaşte modalităţi de motivare şi de optimizare a muncii echipei cu care lucrează.

Înscrierea se realizează prin completarea formularului de înscriere online prin selectarea unui modul din “Calendarul cursurilor” http://www.fdsc.ro/calendar.

Pentru mai multe informatii, va rugam sa ne contactati la tel.: 021/310 01 77 sau e-mail: training@fdsc.ro, persoana de contact: Andreea Toroiman, Coordonator cursuri.

Pentru că Sorokin e rus, o să vă aşteptaţi ca “Viscolul” (Editura Curtea Veche, 24 lei) să fie un roman rusesc veritabil. Nu vă înşelaţi foarte tare, dar nici prea aproape de adevăr nu sunteţi. Considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ruşi contemporani, Vladimir Sorokin construieşte o lume SF pe o Rusie năpădită de zăpadă, care poate fi cea din secolul trecut, cea de azi sau cea de peste o sută de ani. Sau dacă nu ar fi fost numită Rusia, ar fi putut fi orice altă ţară în care viscolul şi zăpadă devin la vremea lor personaje legendare.

Începutul e lent, aşa că dacă treceţi de el, veţi da peste un univers cu mici ciudăţenii, dar totuşi definitorii, fără de care finalul nu ar fi ceea ce este, iar “Viscolul” ar fi o banală carte despre o ţară sub nămeţi, în care un doctor trebuie să ajungă la nişte pacienţi care mor pe capete din cauza unei epidemii venite din Bolivia (înţelegem mai spre final că virusul înseamnă transformarea lor în zombies) – “Asta e o problemă se stat. Noi doi nu avem dreptul să ne întoarcem. Nu e conform spiritului rusesc.”

Doctorul de judeţ Platon Ilici Garin, “un bărbat de patruzeci şi doi de ani, cu o faţă îngustă… pe care se afla un nas mare pe care se citea mereu expresia unei profunde nemulţumiri”, trebuie să ajungă neapărat cu un vaccin în Dolgoe, o localitate aflată la 12 veste (socotiţi voi cam cât de departe) de satul unde caii de poştă cu care călătorea au fost doborâţi de oboseală. Singurul care îl poate ajuta este Perhuşa, care nu are cai, ci o maşină. Dar maşina e pe cai, la propriu, – 50 la număr, pe care Perhuşa îi îngrijeşte ca pe copiii pe care nu îi are: “Caii porniră pe ulucul de lemn, formând acolo o herghelie, salutând-se unul pe altul, muşcându-se, rânjind şi dând din copite.”

Cu acest amănunt apar primele semne că romanul ăsta nu e nicidecum ceea ce părea iniţial – un roman rusesc autentic, cu doctor de ţară şi drum prin Rusia rurală în mijloc de iarnă. Călătoria celor doi până la Dolgoe e plină de obstacole – maşina ciudată în care intră ninsoarea şi unde caii necheză şi freamătă de parcă ar fi cai buni de călărit se strică, nevasta morarului-pitic îl ademeneşte pe doctor cu o noapte nebună de sex, vitaminderi (cuvânt inventat cu totul) care construiesc corturi cu pâslă vie şi produc nişte substanţe care îţi introduc în vine o iubire nebănuită pentru viaţă, uriaşi care plămădesc oameni de zăpadă uriaşi, cai de doi metri care trag după ei blocuri.

Totul ar putea fi foarte bine plăsmuirea doctorului, prins între halucinaţiile drogului din piramidele vitaminderilor sau chinuit de albul infernal al viscolului. Nu contează unde e adevărul, de fapt (cine a văzut Enter the Void ştie la ce mă refer), ci că lui Sorokin îi ies câteva pagini în care cuprinde toată esenţa credinţei: “Credinţa trebuie să-i facă pe oameni mai buni. Oamenii trebuie să-i iubească pe oameni” şi tot sensul vieţii – “Ce minune e şi viaţa asta!” (Catalina Miciu)

Plus: Coperta incredibil de frumoasă realizată de Griffon and Swans.

În plus: Pentru scrieri sub influenţe, încercaţi Ryu Murakami – Albastru nemărginit, aproape transparent (Editura Polirom).

Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 18 – 30 mai la Cafeneaua Verona, libraria Cărtureşti şi va include o secţiune dedicată fotografilor români finalişti

În week-end-ul 19-20 mai, fotograful Simion Buia va susţine workshopuri dedicate fotografiei de portret pe temele “Make-up portrait”, “Romanian fashion portrait” şi „Portrait yourself; înscrierea este gratuită pe site-ul Sony www.sony.ro/worldphoto

Cele mai bune fotografii din lume vor ajunge la Bucureşti, între 18 şi 30 mai, în cadrul expoziţiei Sony World Photography Awards 2012, organizată în premieră în România. Expoziţia va reuni lucrările premiate în acest an la Londra, în cadrul celei mai mari competiţii internaţionale de fotografie din lume deschise inclusiv amatorilor.

Expoziţia reuneşte 70 dintre cele mai impresionante fotografii selectate dintr-un total de 112.000 de înscrieri din 171 de ţări şi este pentru prima dată de la debutul Sony World Photography Awards, în 2007, când va fi prezentată nemijlocit publicului din Europa de Est. De asemenea, va avea o secţiune dedicată celor 10  fotografi români, finalişti în cadrul SWPA în ultimii trei ani. Anul acesta, doi români – Ionuţ Hrenciuc şi Felicia Simion – au fost nominalizaţi pe lista scurtă a celor mai buni fotografi din lume, la secţiunea „Panoramă”, în cadrul competiţiei „Open” şi, respectiv, la secţiunea „Portret”, în cadrul competiţiei „Youth”.

Expoziţia va fi găzduită de Café Verona din cadrul librăriei Cărtureşti şi îi va surprinde pe amatorii de fotografie prin lucrările care s-au remarcat în acest an la secţiunile: Open Competition, Professional Competition, Youth Award, Photojournalism. Vizitatorii vor putea aprecia, de exemplu, reprezentările fotografice ale celor mai importante evenimente care au marcat ultimul an, precum războiul din Libia, criza economică europeană, dezastrul nuclear de la Fukushima, dar şi obiceiuri din cele mai diverese culturi, precum festivaluri indiene, supravietuirea pe timpul iernii in Mongolia sau surfing-ul in Gaza.

Workshop-uri de fotografie de portret susţinute de fotograful Simion Buia

Cu această ocazie, Sony organizează, în weekend-ul 19 – 20 mai, workshop-uri gratuite dedicate fotografiei de portret. Atelierele de fotografie vor fi conduse de fotograful Simion Buia, trainer şi coordonator al Academiei de Fotografie, cunoscut pentru seria de portrete numită „Actorii şi fotograful”, în care i-a surprins pe unii dintre cei mai cunoscuţi actori români, precum Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu sau Maia Morgenstern. În fiecare zi vor avea loc trei workshop-uri pe temele „Make-up portrait”, „Romanian fashion portrait” şi „Portrait yourself”. Durata unui workshop este de 2 ore iar cei înscrişi vor primi carduri de memorie Sony pe care îşi vor putea păstra fotografiile realizate în timpul sesiunii.

Înscrierea la workshop este gratuită şi se poate realiza pe site-ul Sony, accesând www.sony.ro/worldphoto sau accesând pagina de Facebook Sony Romania.

Mai multe informaţii despre competiţie puteţi accesa aici: http://www.worldphoto.org/

Marţi, 15 mai, la ora 18.00, Editura Cartea  Românească şi Cărtureşti Verona (str. Arthur Verona 13-15, sector 1, Bucureşti) vă invită la lansarea volumului Estetica lui Norman Manea, de Claudiu Turcuş, apărut recent în colecţia „Critică şi istorie literară”.

Alături de autor, vor lua cuvîntul: Carmen Muşat şi Paul Cornea

Moderator: Bianca Burţa-Cernat

Invitat special: Norman Manea

Studiul Estetica lui Norman Manea reprezintă prima monografie dedicată cunoscutului prozator român, exilat din 1986 la New York. Privită în ansamblu, bibliografia receptării lui Norman Manea depăşeşte trei sute de articole şi studii, de aceea nu se poate spune că opera scriitorului reprezintă un aisberg insuficient explorat. Totuşi, în ciuda numeroaselor contribuţii critice, o abordare sistematică a scrierilor lui Norman Manea lipseşte. Dacă se poate spune că s-a scris mult despre autorul Plicului negru, la fel de adevărat este şi că s-a scris fragmentar.

În acest context, cartea lui Claudiu Turcuş îşi propune două obiective. Pe de o parte, interpretarea unitară a literaturii lui Norman Manea (Estetica) prin corelarea poeticii narative, a viziunii despre lume, precum şi a recurenţelor tematice ori stilistice aferente celor două etape creatoare (românească şi americană). Pe de cealaltă parte, demersul vizează contextualizarea discursului etic, care a generat campanii ostile de presă atît în ultimul deceniu al dictaturii comuniste, cît şi după 1990.

„Monografie remarcabilă prin soliditatea demersului de istorie literară, ingeniozitate analitică şi inteligenţa de a pleca de la întrebări incomode şi de a se confrunta cu probleme nevralgice, cartea lui Claudiu Turcuş are meritul de a fi, nu mai puţin, o naraţiune critică şi identitară ce radiografiază acute dezbateri culturale româneşti ale ultimelor decenii.” (Sanda Cordoş)

„Estetica lui Norman Manea este o premieră în cercetarea critică românească: de o excelentă calitate, cu meritul pionieratului, dar impunîndu-se mai ales prin nivelul demersului analitic şi reuşita cuprinderii sintetice. Particularul spirit de pătrundere justifică situarea lui Claudiu Turcuş printre cei mai înzestraţi critici din ultima generaţie, remarcat nu o dată pentru acuitatea, exigenţa, siguranţa opiniei şi echilibrul judecăţilor de valoare.” (Ion Pop)

Claudiu Turcuş s-a născut pe 1 septembrie 1981 la Beiuş. A absolvit Facultatea de Litere şi masteratul Literatura română în context european din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din 2011 este doctor în filologie. Predă naratologie şi scriere creativă la Universitatea „Babeş-Bolyai”, fiind prezent în volumele colective Exilul literar românesc înainte şi după 1989 (Univerzita Komenského, Bratislava, 2011) şi Obsesia incertitudinii/The Obsession of Uncertainty. In Honorem Norman Manea (Polirom, Iaşi, 2011).

Între 2007 şi 2009 a fost cronicarul revistei culturale Vatra, iar din 2011 colaborează constant la Observator cultural. Semnează, de asemenea, articole în Cultura, Dilema veche, Steaua, Verso.

În 2010 a beneficiat de un Fellowship Research la Bard College, New York, susţinut de Institutul Cultural Român şi Institute for International Liberal Education. Estetica lui Norman Manea reprezintă debutul său editorial.

(Polirom, 2012, traducere din limba engleză de Ioana Filat)

„În foiletoanele de aventuri vezi adesea următorul scenariu: doi călăreţi fioroşi se încălzesc la foc, îşi deapănă poveştile deşucheate şi fredonează cântece de jale despre moarte şi zorzoane de dantelă. Dar aflaţi de la mine că, după o zi întreagă de călărit, nu vreau decât să mă întind şi să dorm […]”

După cum ne lămureşte rapid fratele pansiv din istorisirea lui Patrick deWitt, romanul Fraţii Sisters dărâmă mituri şi dă cu clişeele de pământ, într-un acces de sinceritate vecin cu inocenţa copilăriei. Ceea ce este mare lucru, de vreme ce fraţii Sisters sunt nişte ucigaşi al căror renume s-a răspândit în tot Vestul Sălbatic.

Umorul este negru, iar cartea – savuroasă. Adună în ea nu doar istorii despre pistolari şi Goana după Aur, ci şi muşcături de paianjen şi reacţii alergice, abcese şi stomatologi de ocazie, mirosuri urâte, nebuni şi mult jeg.

Evident, există ucigaşi şi un număr impresionant de morţi. Dar violenţa este la fel de naturală ca şi nevoile fizice. Uneori vine la ordin, alteori din încălcarea vreunui cod moral al ucigaşului, iar câteodată e doar o reacţie de moment la ceva enervant. Oamenii mor de boală sau de glonţ si aproape niciodată de bătrâneţe. Târfele sunt mai mereu bete, cei fără adăpost se pot însura iarna cu zgripţuroaice doar ca să scape de frig, iar amorurile ucigaşului nostru sunt, de regulă, neîmpărtăşite: “Dragă domnişoară, mi-aş dori să vă spălaţi pe faţă şi să vă purtaţi frumos cu mine. Am bani. Doriţi să vă dau? Niciodată nu ştiu ce să fac cu ei”.

Povestitorul – unul din cei doi fraţi pistolari – reuşeşte un paradox: poate şi să despice firul în patru, analizând de ce este predispus la violenţă, şi să ia situaţia ca atare – ucigând în continuare, în ciuda concluziei la care tocmai a ajuns. Dar tocmai înclinaţia spre filozofare a eroului-povestitor şi sinceritatea acestuia ni-l fac plăcut din capul locului.

Patrick deWitt reuşeşte un roman în acelaşi timp spumos, sensibil şi sângeros. Nu e puţin lucru. Ca urmare, a fost extrem de apreciat: a câştigat două din cele trei premii de maximă importanţă în Canada de origine a autorului – Rogers Prize şi Governor General’s Award – şi a fost nominalizat pe lista scurtă la Man Booker Prize 2011. Dar, într-un interviu, autorul destăinuia cât de aproape a fost să nu-l mai scrie: romanul a fost salvat de o bursă guvernamentală canadiană.

Pe la jumătatea cărţii, deWitt se afla la capătul puterilor sale financiare şi la un pas de a se întoarce să lucreze în construcţii, ca să-şi poată întreţină familia. Tocmai atunci a primit salvarea providenţială: 12.000 de dolari canadieni. Autorul consideră că datorează cartea acestui ajutor. Ştia că ce scrisese până atunci era bun şi se temea că va rata totul dacă va trece scrisul pe locul doi sau va amâna continuarea cărţii. “Scânteia iniţială, afeţiunea ta pentru personaje, toate acestea pot disparea dacă te opreşti. Este un lucru primejdios”, declara deWitt pentru Globe and Mail. O afirmaţie care te face să te întrebi câte cărţi bune se ratează în lipsa unui ajutor financiar.

Acestea fiind spuse, Fraţii Sister este o carte care îşi merită toţi banii. Făcută din contraste, fermecătoare şi edificatoare. Pariez că nu ştiaţi cât de des se spală pe dinţi un pistolar. (Iulia Verbancu)

Ce resurse avem noi românii şi ce ne limitează? Suntem mai inteligenţi decât alte popoare?
La ce aspirăm noi, românii? Cum ne construim împreună viitorul?
Pornind de la rezultatele studiului psihosociologic realizat de Result Development, pe 1132 români, vă invităm să gândim împreună la principalele direcţii de acţiune în construirea viitorului românesc.
Workshopul se va desfăşura în incinta librăriei Cărtureşti, în data de 14 mai 2012, de la ora 19:00.
Invitaţi speciali pe Adriana Săftoiu, Toader Paleologu şi Dorin Bodea, autorul cărţii: Românii, un viitor previzibil?

Studiul a fost realizat la nivel naţional de către Result Development şi s-a desfăşurat în perioada
martie-octombrie 2011. La acest studiu au participat 1132 români cu următoarele caracteristici:
•    vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani
•    aproximativ 80% cu statut de angajaţi
•    peste 90% cu studii superioare

Topicul de referinţă al workshopului, cu durata de 1 ½ h ore, cuprinde:
19:00 – 20:30 Prezentarea şi dezbaterea rezultatelor cercetării despre caracteristicile culturale ale românilor.
Invitaţi speciali:
Adriana Săftoiu şi Toader Paleologu
Va vorbi:
Dorin Bodea, Senior Consultant Result Development, doctorand în management, autorul cărţii: Românii, un viitor previzibil?

Moderator:
Dragos Butuzea, Senior Consultant Mentor’s Search

Despre carte:
După ce am citit-o, nu pot spune că vă pot ghici viitorul [...], dar sunt câteva lucruri care ar fi rămas greu previzibile fără acest studiu şi la care nu strică să reflectăm puţin cu toţii. Căci ne privesc pe toţi.
VINTILĂ MIHĂILESCU, sociolog şi antropolog
Cartea expune în primul rând “resursele şi aspiraţiile selfului românesc” pe care le construim în fiecare zi, cu aplicare directă în activitatea profesională, interacţionând cu echipele şi clienţii.
DANIEL NECULA, Manager Hewlett-Packard

Fiecare popor are caracteristici culturale specifice. Fie că le conştientizează sau nu, acestea au un impact semnificativ în viaţa de zi cu zi, în fiecare secvenţă de comportament şi episod de comunicare.
Din acest motiv, este important să le luăm în considerare şi să le înţelegem pentru a alege ce să facem în situaţiile în care le întâlnim, pentru a ne creşte eficienţa în relaţiile cu ceilalţi şi performanţa în munca de zi cu zi.

Result Development este o companie de consultanţă, training şi cercetare în  management, vânzări şi resurse umane.

Bucureşti, 17 mai 2012 – World Press Photo, cea mai importantă expoziţie internaţională de fotojurnalism, va putea fi vizitată la Bucureşti, în perioada 17 mai – 10 iunie, în noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României.

World Press Photo revine în România dupa 17 ani de absenta, la iniţiativa Fundaţiei Culturale EIDOS, fondată de fotograful Cristian Movilă – cunoscut mai ales pentru numeroasele sale colaborari cu publicaţii internaţionale precum Newsweek, The New York Times Magazine sau National Geographic.

           “Pe lângă faptul că World Press Photo stabileşte an de an standardele fotojurnalismului mondial, cel mai important lucru mi se pare că sunt declicurile interioare şi revelaţiile pe care le ai după ce intri în expoziţie. Înţelegi lumea mai bine, înţelegi mai adânc problemele ei. Înţelegi şi cu sufletul, nu doar cu mintea. E acel gen de cunoaştere care riscă să te schimbe pe dinăuntru. În plus, am readus această expoziţie în România şi pentru că vrem să încurajăm fotojurnalismul românesc executat la standarde internaţionale – dar pentru asta trebuie să facem cât mai cunoscute aceste standarde“ – declară Cristian Movilă, fondatorul Fundaţiei Eidos.

Vizitatorii vor putea admira în cadrul expoziţiei de la Bucureşti peste 170 de lucrări premiate în cadrul competiţiei internaţionale World Press Photo. Expoziţia face parte dintr-un turneu internaţional, care include peste 100 expoziţii, în 45 ţări.

World Press Photo România este susţinut de: Enel, Microsoft, Ambasada SUA, The Kingdom of The Netherlands Embassy, The World Bank, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, MoneyGram International, British Council, Biblioteca Naţională a României, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Partener media principal: Sanoma Hearst România.

Parteneri media: Radio Guerrilla, Jurnalul Naţional, ŞapteSeri, BeWhere, Decât O Revistă, Hotnews.ro, Modernism.ro, Romania-insider.com, Metropotam.ro.

Parteneri: Crucea Roşie Română, Institutul Aspen România, RoNewMedia, Headvertising, BORŢUN•OLTEANU.

World Press Photo este susţinut de Loteria Olandeză şi este sponsorizat la nivel internaţional de Canon.

Despre World Press Photo

World Press Photo este cea mai importantă expoziţie de fotojurnalism, la nivel global.

Este o iniţiativă a Fundaţiei World Press Photo, fondată în anul 1955, în Olanda şi activează ca organizaţie independentă, non-profit, cu sediul în Amsterdam.  Îşi dedică întreaga activitate pentru a stabili standarde ridicate în fotojurnalism şi fotografie documentară la nivel mondial.

Competiţia a debutat în 1955, când 42 de fotografi din 11 ţări au înscris peste 300 de fotografii pentru jurizare.

În 2012, concursul a atras 5.247 de participanţi din 124 de ţări, care au înscris 101.254 de fotografii.

Toate lucrările înscrise în concurs sunt deschise publicului prin intermediul expoziţiei anuale, vizitată de peste 2,5 milioane de oameni la fiecare din ultimele ediţii.

Despre Fundaţia EIDOS

Fundaţia Eidos a fost înfiinţată pentru a descătuşa potenţialul comunităţilor creative din România, prin declanşarea unei exprimări artistice proaspete. Dorim să inspirăm şi să îmbunătăţim calitatea artei contemporane româneşti, contribuind astfel la dezvoltarea societăţii.

Evenimentele noastre sunt schimburi intelectuale, care provoacă deschiderea a noi orizonturi şi prospeţimea gândirii creative. Avem încredere în rolul de pionerat al artiştilor români, acela de a păstra proaspătă expresia artei ca instrument de exprimare personală şi schimbare socială.

Astfel, prin evenimentele organizate, ne străduim să democratizăm accesul la standarde inspiraţionale de înaltă calitate.

Multe sunt de admirat la Iordache, dar cea dintîi calitate a lui îmi pare a fi încăpăţînarea: omul nu se lasă. Dacă nu sunt bani de înregistrări, strînge de la fani măcar o parte. Dacă cei mai mulţi dintre “directorii muzicali” de prin radiouri nici măcar nu-i ştiu numele mic (Mihai), se strecoară discret în cîntece Kumm/Sarmalele Reci. Dacă publicului subţire de la Green Hours îi pute rap-ul, se amestecă el cu Martorii lui Norzeatic.

Zecile (sutele?) lui de colaborări sunt impuse de o piaţă deloc blîndă cu jazzul: ori împreună, ori deloc. Dar raţiunea profundă e alta: “Jazzul nu se poate cînta decît împreună, altfel e o păcăleală”, spunea Iordache într-un interviu de la începutul acestui an. Ai zice că e un truism, dar să ridice mîna cine nu s-a lovit de vedete jazz locale care se comportă de parc-ar putea să umble pe apă. Nimeni? Mulţumesc.

One life left adună cîţiva dintre cei mai aventuroşi instrumentişti autohtoni. Printre ei – Toni Kühn, pe care Iordache îl admiră din adolescenţă. Contrabasistul Uţu Pascu şi toboşarul Tavi Scurtu formează o secţie ritmică redutabilă (e obligatoriu să-i vedeţi live, vă provoc să staţi locului!), iar pe Petre Ionuţescu şi pe Lucian Nagy îi ştiţi de la Blazzaj. Albumul nu are însă avantajele lui Friday şi nici pe cele ale lui Dissipatin’ . Acum ştim cum sună Iordache “solo”. Prin ce ne surprinde?

Prin generozitate, în primul rînd. Da, e albumul unui saxofonist, lucru evident din primele secunde ale lui Triangle, cîntecul care deschide One life left. Dar nu trece mult pînă cînd încep să-şi facă de cap chitara lui Dan Mitrofan şi un sintetizator RDG-ist. Poţi considera Triangle un curs scurt de swing, dar n-ai nevoie de proptele teoretice ca să-ţi placă: e o “discuţie” între instrumentişti, care dă de-a dura o temă relativ simplă şi care schimbă pe ici pe colo ritmul fără emfază, aproape imperceptibil. O joacă.

Iordache mărturiseşte, de altfel, că albumul e inspirat într-o oarecare măsură de jocuri electronice de dinainte de ’89, precum Ms.PacMan. Nu cred că ar trebui să-i luăm vorbele at litteram. Pentru că One life left nu e un album paseist, în ciuda aparenţelor. Peace sună mai degrabă relaxat-nouăzecist (aş spune lounge-ish, dar mi-e să nu se-nţeleagă că e vorba de muzică de lift), One live left şi Suriname sunt funk, pe Pyramid aş pune, poate grăbit, ştampila cool jazz. Dacă mă gîndesc bine, găsesc şi urme de vals ici-colo.

Dar tocmai asta ar fi prostia: nu e cazul să te-apuci să asculţi cîntecele cu Shazzam şi să-i lipeşti fiecăruia cîte o etichetă. Jazz-ul, ca oricare altă muzică onestă, e libertate: a artiştilor (care încearcă, încearcă, încearcă – muzicienii strînşi de Iordache au înregistrat fiecare piesă împreună, în priză directă, pînă cînd toate au sunat cum trebuie) şi a publicului (care e liber să decripteze cîntecele după cum îi trece prin cap).

Iar One life left este exact asta: şapte muzicieni din secolul al-XXI-lea îşi onorează înaintaşii şi se amuză adăugîndu-le experienţele lor.

Încăpăţînarea despre care vorbeam a saxofonistului român porneşte de la refuzul de a sta cuminţel în ghetoul cîntăreţilor de jazz. De aceea îl plac oameni de tot felul şi de aceea, cred, s-ar simţi un pic jenat dacă l-aţi asculta ţinîndu-vă “intelectualiceşte” de falcă, pătrunşi de profunzimea muzicii şi nu de voioşia ei, de buna ei dispoziţie. Alex Ross, cronicar al revistei “New Yorker”, le propunea un tîrg cîntăreţilor de jazz care vorbesc doar despre muzică, fără să-i lipească determinanţi precum “clasică”: luaţi voi “clasicul” şi lăsaţi-mi mie “muzica”. Iordache nu vrea să facă tîrgul ăsta. (Filip Standavid)

Revista Observator cultural şi Cărtureşti vă invită la o nouă ediţie din „Formula 3“, la un dialog cu scriitorii Adriana Bittel, Bedros Horasangian şi Viorel Marineasa. Evenimentul va avea loc pe 10 mai, de la ora 18.30, la Librăria Cărtureşti din cadrul Muzeului Ţăranului Român.

Adriana BITTEL (n. 31 mai 1946, Bucureşti) este prozatoare şi publicistă, absolventă a Facultatăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1970. Pe perioada studenţie a frecventat Cenaclul „Junimea“ al Universităţii din Bucureşti, condus de criticul George Ivaşcu şi din 1970, a început să lucreze la România literară, mai întîi corector, apoi redactor. Este membră a Uniunii Scriitorilor şi a filialei române a PEN-Club şi a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti şi decoraţia „Meritul Cultural“ în grad de ofiţer.

Este prezentă în antologiile Generaţia 80 în proza scurtă, alcătuită de Gheorghe Crăciun şi Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) şi Romanian Fiction of the 80s and 90s (Editura Paralela 45, 1999), şi figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia.

A publicat şase cărţi de proză: Lucruri într-un pod albastru (Editura Cartea Românească, 1980), Somnul după naştere (Editura Cartea Românească, 1984), Iulia în iulie (Editura Eminescu, 1986), Întîlnire la Paris (Editura Compania, 2001) şi Cum încărunţeşte o blondă (Editura Compania, 2006).

Viorel MARINEASA (n. 2 septembrie 1944, Ţipari, Timiş) este prozator şi publicist. A absolvit Facultatea de Filologie din Timişoara, secţia română-germană, şi a obţinut titlul de doctor în filologie cu lucrarea Sensul tradiţiei în publicistica lui Nichifor Crainic şi a lui Nae Ionescu. A fost referent la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara, între 1990 şi 1993 a fost redactor-şef, apoi director al Editurii de Vest din Timişoara, şi din 1993 este consilier editorial al Editurii Marineasa. Între 1995-1996 a fost redactor-şef al Departamentului de Cultură al cotidianului Realitatea bănăţeană. Între 1997-2010 a fost lector, apoi conferenţiar la Universitatea din Timişoara, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, specializarea Jurnalism. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România,
membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti (ASPRO),
membru fondator al Societăţii Timişoara,
membru fondator al Editurii Amarcord,
membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei culturale Ariergarda.

A debutat în 1985, în volumul colectiv Drumul cel mare, Editura Facla, Timişoara. A scris romane, precum Litera albă (roman), Editura Facla, Timişoara, 1988.
În pasaj (roman), Editura Militară, Bucureşti, 1990, dar şi proză scurtă: Unelte, arme, instrumente, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1992, Dicasterial, Editura Arhipelag, Târgu Mureş, 1995, O cedare în anii ’20, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998. A coordonat o serie de ediţii – precum Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90 (în colaborare cu Gabriel Marineasa), Editura Marineasa, Timişoara, 1997,
Generaţia ’80 în proza scurtă (în colaborare cu Gheorghe Crăciun), Editura Paralela 45, Piteşti, 1998,
Sever Bocu, Drumuri şi răscruci. Memorii (în colaborare cu Cornel Ungureanu), Editura Marineasa, Timişoara, 2005,
Nicolae Ivan, Istoria a două secole de teatru liric la Timişoara (în colaborare cu Smaranda Vultur), Editura Marineasa, Timişoara, 2006,
Ion Monoran, Eu însumi, Cartea Românească, Bucureşti, 2009 (în colaborare cu Daniel Vighi) – şi a fost prezent şi în alte volume, precum Antologia prozei scurte transilvane actuale, Limes, Cluj-Napoca, 2010 (ediţie îngrijită de Ovidiu Pecican),
Atentat împotriva revoluţiei române, Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989, Timişoara, 2010 (antologie de Lucian-Vasile Szabo).

Bedros HORASANGIAN (n. 18 noiembrie 1947, Bucureşti) este eseist şi prozator optzecist, de origine armeană. A absolvit Facultatea de Echipament Tehnic a Institului Politehnic din Bucureşti (1965-1970) şi iniţial a lucrat ca inginer, dar a renunţat pentru a se dedica scrisului.

A fost ataşat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) şi director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004).

Semnează cu mai multe pseudonime şi colaborează la diferite publicaţii: Observator cultural, România literară, Tribuna, Viaţa românească.

A publicat volume de povestiri: Curcubeul de la miezul noptii (1984), Închiderea ediţiei, (1984), Parcul Ioanid (1986), Portocala de adio (1989) şi romane: Sala de aşteptare  (1987), În larg (1989), Misteriosul om în negru sau Ora melomanului. Roman în foarte multe părţi (1992),  Zăpada mieilor (1996), Zăpada mieilor (1996).

Luni, 14  mai, de la ora 18:30, în ceainăria Cărtureşti Verona, Editura Vellant deschide o uşă spre lumea basmului autohton prin expoziţia „Pasărea măiastră: poveste şi ilustraţie românească”. Planşele care stau la baza titlurilor incluse în colecţia „Pasărea măiastră” sunt scoase acum la lumină pentru a fi studiate pe îndelete de cei care sunt curioşi cu privire la munca şi inspiraţia din spatele unei cărţi ilustrate. Trei poveşti, trei stiluri şi trei viziuni diferite sunt aduse împreună în cadrul expoziţiei, pentru a reflecta extraordinarul potenţial al basmului însoţit de ilustraţie. Lucrările prezentate de Cristiana Radu, Nura El-Sayed şi Mădălina Andronic spun o poveste a lor, care duce mai departe şi îmbracă în haine noi basmele de Ion Creangă, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, apropiindu-i pe cei mici de textul clasic. Tocmai de aceea, pe lângă lucrările celor trei ilustratoare, în expoziţie îşi vor găsi locul şi planşele create de copiii care au participat la atelierele de ilustraţie de carte organizate de Studio Creativ, în perioada 21 aprilie – 7 mai, pornind chiar de la textul celor trei poveşti incluse până acum în colecţia „Pasărea măiastră” de la Vellant.

Colecţia „Pasărea măiastră” îşi propune să readucă poveştile româneşti în atenţia cititorilor prin ilustrarea şi reinterpretarea lor vizuală de către artişti români contemporani. Cele trei titluri care au deschis colecţia şi care vor fi incluse în expoziţie sunt: „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă, ilustrată de Cristiana Radu, „Făt-Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu, cu ilustraţii de Nura El-Sayed, şi „Zâna Zorilor”, de Ioan Slavici, în ilustraţiile Mădălinei Andronic.

Colecţia „Pasărea măiastră” şi seria de felicitări şi cărţi poştale „Vellant iubeşte ilustraţia românească” fac parte dintr-un proiect mai amplu al Editurii Vellant de descoperire, susţinere şi promovare a talentului în materie de design, ilustraţie de carte şi arte vizuale româneşti.

Small World, de Martin Suter

(Humanitas, 2012, traducere din germană de Herta Spuhn)

În viaţa reală, maladia Alzheimer reprezintă întotdeauna sfârşitul. În romanul de debut al elveţianului Martin Suter, boala reuşeşte să se transforme într-un nou început.
Small World este povestea unui bărbat ajuns la 65 de ani, a cărui viaţă se rezumă la amintiri, dar care este condamnat să îşi piardă memoria. Mai întâi, incendiază din greşeală o vilă, iar accidentul este pus pe seama băuturii. Însă, în timp, adevărata cauză prinde tot mai clar contur. Omul uită drumul către casă, nu reuşeşte să mai găsească ieşirea din magazin ori cumpără (fără să-şi amintească) prezervative cu gust de zmeură, pe care le pune apoi în frigider. Şi uită de ele.

Incidentele mărunte se înmulţesc, apoi le iau locul cele grave, iar diagnosticul este confirmat de medici: Alzheimer. Între episoade de amnezie, bărbatul încearcă să salveze aparenţele în faţa celor pe care simte că ar trebui să îi recunoască. Dar formula de salut pe care o aruncă cu mimată dezinvoltură nu face decât să îl dea şi mai mult de gol: nu o poţi întâmpina spunând, surprins, „Small world!” chiar pe cea cu care urma să te căsătoreşti. Cu atât mai puţin cu cât  ai văzut-o deja, în sufragerie, cu câteva minute în urmă.

Pe măsură ce boala uitării îi şterge din minte întâmplările recente şi feţele celor apropiaţi, momentele de prezenţă se amestecă tot mai des cu halucinaţiile şi delirul. Dar demenţa scoate la lumină şi un trecut ce se dorea îngropat. Situaţia devine extrem de compromiţătoare pentru familia influentă ce îl are în grijă pe eroul nostru, iar studiul de caz se transformă într-un thriller.

S-ar putea spune că Martin Suter a avut curaj să debuteze în literatură (în 1997) plecând de la un subiect atât de delicat precum neiertătoarea boală a lui Alzheimer. Dar a făcut-o în cunoştinţă de cauză: tatăl său murise din această cauză, cu 5 ani înainte de apariţia cărţii. După cum declara într-un interviu, Suter a descoperit cu acea ocazie că, în afară de un destin implacabil, demenţa poate fi şi o modalitate de întoarcere in timp.

Fără să pară un tratat în domeniu, cartea este foarte bine documentată în a descrie degradarea progresivă a memoriei lovite de Alzheimer. Dar, spre deosebire de realitate, Small World are un final relativ fericit. Oricum, cine i-ar putea reproşa lui Suter că lasă loc unui strop de speranţă, după ce a descris atât de realist transformarea lumii într-o mare de necunoscuţi?

Cât despre testele de memorie la care este supus eroul nostru… Ei bine, acestea îl pot nelinişti chiar şi pe cititor. Într-o lume în care suntem bombardaţi de informaţii şi hotărâţi să nu reţinem “orice prostie”, oare câţi dintre noi putem răspunde corect pe toată linia unor astfel de întrebări? Şi cât de grav este dacă nu reuşim? Un singur lucru e cert: să fim siguri în ce an suntem nu are cum să ne strice. (Iulia Verbancu)

—

Notă: Small World a primit Premiul Cantonului Zürich 1997 şi Prix du premier roman étranger (Franţa, 1998). Cartea a fost ecranizată în 2010 – “Je n’ai rien oublié”, în regia lui Bruno Chiche, cu Gérard Depardieu, Alexandra Maria Lara şi Françoise Fabian în rolurile principale.

1. Ce este şi ce nu este hipnoza?
Invitat: Irina Holdevici
marţi,  8 mai  - ora 18.00

2. Ce spun desenele şi poveştile tale despre tine
Invitat : Simona Reghintovschi
miercuri, 9 mai  - ora 18.00

3. Criza cuplului contemporan şi sexul virtual.
Invitat: Florin Tudose
joi,  10 mai  - ora 18.00

14. Trăind povestea vieţii tale
Invitaţi: Dora Chelemen, Oana Bot
vineri,  11 mai  - ora 18.30

PROGRAM IAŞI – Librăria Cărtureşti ( Iulius Mall )

17. Hipnoza – Mit şi Realitate
Invitat: Ion Dafinoiu
joi,  10 mai  - ora 18.00

18. Trauma, ataşament, constelaţii familiale
Invitaţi: Elena Ungureanu, Carmen Ana Rotaru
vineri, 11 mai  – ora 18.00