jocul-cu-litere-de-cerneala_1_fullsize

Fernando Trias de Bes – Cerneala

jocul-cu-litere-de-cerneala_1_fullsizeSuntem în Maintz, în anul 1900. Johann Walbech a căutat ani de zile rațiunea pentru necazurile ce au pus stăpânire pe librăria sa. Într-o bună zi, întâlnește un matematician mânat de aceleași căutări, folosind insă formulele aritmetice și logica în locul literaturii. Împreună, cei doi vor procrea un produs magic, uluitor, o carte a cărților, ce va desluși sensul tuturor lucrurilor.

Dar cum am ajuns aici?

O femeie infidelă care se trezește în fiecare zi de marți și pornește spre hotelul unde o așteaptă amantul, mânată de o forță supranaturală și înveșmântată în umbra sumei regretelor sale. Un soț ce nu se mai poate împotrivi ecuației pline de necunoscute ce guvernează viața sa și a femeii care îl părăsește în fiecare săptămână, de ani de zile, pentru o întâlnire clandestină ce se reia cu precizia acelor de ceasornic. Un om de știință în căutarea universală a motivului, aplecat asupra studiilor în dor, dezlânare și dorință. Un editor cu o istorie personală încărcată de simboluri scrise în moalele pielii cu cerneluri desprinse de pe paginile celor mai proaspete cărți ieșite din tipografie. Ce au în comun toate aceste personaje? Butaforia întâlnirilor programate de viață, de drum, și de o mană sau o mână cerească ce îi aduce unul in calea celuilalt pentru a desluși slovele care le încurcă destinele.

Johann Walbech s-a îngrijit de librăria sa ticsită cu ediții originale ale celor mai frumoase, dorite și rare cărți din lume ani de zile. Nicio zi petrecută printre tipăriturile ce se împrumută gratuit oricui dorește să le răsfoiască nu i-a fost știrbită, până în ziua în care soția sa a pornit, ca atinsă de un acord ocult, să bată străzile în ritm precis spre același hotel în care, fără dorință sau scăpare, să își întâmpine amantul ieșit parcă din negura pământului. Neputința care îi cuprinde viața se va răsfrânge asupra micului univers de povești pe care l-a păstrat și construit ani de zile. Librăria devine un loc gol, trist, iar viața pare să se fi mutat în altă parte. Atunci când librarului îi calcă pragul Matematicianul, căutarea primul regăsește în căutarea celuilalt învolburarea de speranță ce ar putea să îi salveze pe amândoi. Pagini sunt rupte, pasaje sunt deslușite, cerneala cea mai simplă din univers ia naștere sub privirile lor pentru a desăvârși o lucrare menită să cuprindă toate răspunsurile lumii.

Cerneala care curge prin paginile lui Fernando Trias de Bes are aceeași încărcătură de magie secretă pe care am întâlnit-o în haosul ordonat al lui Boris Vian, aceeași atingere naivă a iubirii de la Isabel Allende, același ritm nebunesc de poetic de la Mathias Malzieu, și ceva în plus, promisiunea despre speranță a unei întregi lumi ce caută în iubire panaceul universal al sensului.



There is 1 comment

Add yours

Post a new comment