instalareafricii

Frica e-n toate | Instalarea fricii, de Rui Zink

instalareafriciiNici iraționalul nu mai e ce-a fost. Acum e atât de prezent în cotidian, încât i-am atribuit sensuri. O ipoteză pe care vine să o demonstreze scriitorul portughez Rui Zink, în romanul Instalarea Fricii – un conspect al temerilor societății actuale, care nu flatează pe nimeni. Fiecare dintre noi își va regăsi aici cel puțin un coșmar, pus în pagină în stilul teatrului absurd.

Rui Zink spune că și-ar fi dorit să scrie Instalarea Fricii fără niciun cuvânt de la el, mergând din citat în clișeu, în marotă și înapoi în citat. Și-a dat seama repede că nu va putea să facă asta, dar și-a construit povestea cu materialul clientului, analizând și extrăgând exemple din jur. Iar punerea în scenă accentuează efectul.

Doi instalatori apar la ușa unei femei pentru o operațiune de rutină: instalarea fricii. Potrivit legii, este obligatorie și va fi montată precum orice altă lucrare de utilități – se întind niște fire, se strâng niște șuruburi… Ce mai, un rău necesar. Mai bine cu, decât fără. Frica este instalată spre binele tuturor și cu colaborarea tuturor, iar cei doi lucrători sunt unul cu sapa, celălalt cu mapa. În timp ce primul se ocupă de montaje și reglaje, celălalt face conversație jovială pe tema avantajelor fricii în societatea actuală, valsând printre generalizări și platitudini cu mulțumirea de sine a celui care le știe pe toate.

Femeia are un secret și vrea să-i vadă pe cei doi plecați cât mai repede din casă, dar tensiunea se acumulează pe măsură ce vizita se prelungește. Tensiunea unei posibile victime. Tensiunea cititorului. Tensiunea celui care simte că ce e mai rău stă să vină, dar care nu poate ieși din amorțeală. Starea celui cuprins de frică – paralizat, precum un animal speriat pe drum de noapte, în lumina farurilor unei mașini.

Iar tensiunea textului – ce se bucură și de traducerea Micaelei Ghițescu – se adună odată cu avalanșa de temeri universale. Nu pare să lipsească nimic, de la fricile copilăriei ori cele considerate normale, de înțeles (precum frica de pierdere), până la fricile furnizate în cascadă de societatea actuală. Frica de criza economică și macroeconomică, teama pierderii locului de muncă, temerile piețelor financiare (un zvon, un zgomot alb, societatea anonimă perfectă), teama de străini, xenofobia, frica de teroriști, de necunoscut, de ceilalți, marea conspirație urzită în jurul naivilor de către organismele externe ori de inamicul din umbră. Mai puteți respira? În puțin mai mult de 150 de pagini, Rui Zink oferă oglinda ce reflectă imaginea strâmbă a unei societăți trăind o spaimă continuă, indiferent de sursă.

Și, deși descrie explicit ziua de azi, cartea mi-a provocat un sentiment de claustrofobie pe care îl credeam depășit de 26 de ani. Cu ajutorul unei ode fără glorie, dintr-o perioadă abjectă, Rui Zink îmi șoptește: Frica e in toate. E-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare…

Instalarea fricii, de Rui Zink

Humanitas Fiction, Raftul Denisei, 2015

Traducere din portugheză de Micaela Ghiţescu



There are no comments

Add yours