#

Claude Lévi-Strauss nu este o marcă de blugi

Published by carturesti | Filed under Noutati

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2008 RECENZII
Etnologie în filigran
Rodica Zane
Etnologie la timpul prezent

Editura Universităţii din Bucureşti, 2007 Cartea semnată de Rodica Zane deschide un evantai alcătuit din teme de o mare diversitate, articulate într-un mod coerent, dezvăluind intenţia de a configura profilul propriei deveniri profesionale şi ştiinţifice. În acelaşi timp, preocupările autoarei reflectă într-un mod subtil traseul urmat de disciplinele etnologice româneşti în ultimele decenii. Perspectiva din care sînt scrise aceste studii este atît una reflexivă, motivată de necesitatea de a contura premisele unei sinteze critice, cît şi una angajată. Autoarea califică această direcţie de studiu drept „ofensivă“, aflată sub presiunea actuală a unui „dublu moment de mutaţii: ale terenului românesc şi ale ştiinţelor de profil“. În prima parte a cărţii, Rodica Zane îmbină punctul de vedere al folcloristului cu cel al etnologului, interpretînd felul în care funcţionează textele folclorice pe diverse niveluri culturale şi comunicaţionale. Este semnalată necesitatea de a coborî „de pe piedestalul «naţional» al unui folclor omogen, cu un trecut de întrebuinţare ideologică, în realitatea complicată şi complexă a terenului contemporan“. O ilustrare a acestei modalităţi de abordare este studiul „Basmul la plural în cultura română“, care propune cercetarea repertoriului actual de naraţiuni personale despre migraţia la muncă în străinătate, poveştile românilor plecaţi, modul în care este comunicată această experienţă celor rămaşi acasă şi felul în care este ea asumată asemeni unui traseu iniţiatic.
În a doua parte a cărţii găsim un excelent studiu de antropologie vizuală. Puţini cercetători s-au arătat interesaţi de fotografiile de familie aflate în casele ţăranilor. Rodica Zane caută să explice de ce fotografia a fost repede adoptată în satul românesc. Pornind de la o fotografie de familie din 1934, descoperită în timpul cercetărilor de teren din Bughea de Sus, jud. Argeş, asistăm la o veritabilă arheologie culturală a familiei lui Nae Dobrescu. Fotografia funcţionează ca un adevărat arbore genealogic, grupul fiind organizat pe trei generaţii, după ierarhii de vîrstă şi de sînge, după statuturi sociale şi simbolice. În continuare, Rodica Zane face constatarea că etnologia urbană este puţin practicată la noi, etnologii ocupîndu-se de spaţiul rural, terenul predilect de cercetare. Pentru a demostra faptul că şi oraşul poate fi un obiect legitim al studiului etnologic, autoarea aduce în discuţie morfologia spaţiilor funerare urbane. În studiul „Oraşul şi memoria defuncţilor“, adoptînd paradigma istoriei morţii propusă de istoricul francez Philippe Ariès, autoarea constată prezenţa – atît în reprezentările urbane ale morţii, cît şi în comportamentele din spaţiile funerare – a unor atitudini arhaice, care ţin de palierul „morţii domesticite“.
În oraşul românesc, moartea nu este încă un mare tabu social, nu este considerată indecentă şi ex-
clusă în afara vieţii cotidiene. Cercetarea de teren efectuată în Cimitirul Bellu pune în relief particularităţile cimitirului urban, realizînd o tipologie a monumentelor funerare (piramida, templul grecesc, casa, biserica), un corpus de epitafuri (unele reproduse şi analizate în carte) şi de legende urbane asociate spaţiului funerar.
O cercetare interesantă şi originală este „Oraşul şi sfinţii“, în care e surprinsă cu mare fineţe relaţia între istoria a două biserici bucureştene şi cadrele sociabilităţilor urbane actuale. Estevorba despre biserica Sf. Gheorghe Vechi, iniţial mitropolitană, apoi devenită biserică de mahala, care păstrează structurile unei sociabilităţi parohiale, solemne, şi despre biserica Sf. Gheorghe Nou, care a trecut de la statutul de biserică locală la cel de biserică domnească, reper pentru centrul oraşului, spaţiu al sociabilităţilor tîrgoveţe, mai puţin formale. Concise, fine, la obiect, deschizînd noi direcţii
de cercetare, aceste studii realizează o adevărată etnologie în filigran.

Alexandru Ofrim
MENTALITĂŢI

February 10th, 2008


One Response to “Claude Lévi-Strauss nu este o marcă de blugi”

  1. Carturesti.ro » Claude Lévi-Strauss nu este o marcă de blugi Says:

    [...] în numărul din octombrie al revistei Dilemateca, recenzie pe care va invităm să o citiţi aici February 25th, [...]

Leave a Comment