Librării
- Bucureşti - AFI
- Arad
- Braşov
- Bucureşti - Quinet
- Bucureşti - Verona
- Bucureşti - MŢR
- Cafe Verona (sub_Cărtureşti)
- Cluj
- Constanţa
- Iaşi
- L'Institut, Librairie-Café par Cărtureşti
- Timişoara - Mercy
- Timişoara - Iulius Mall
- Suceava
Evenimente
- Linkin Park în România!
- Street Delivery a deschis sesiunea de proiecte pentru ediţia a şaptea
- Lansare de carte: NEVROZA BALCANICĂ
- Invitaţie în lumea picturii japoneze – sau exprimarea în alb şi negru, în tuşe de cerneală- alături de Prof. Emiko Higashi
- Frigiderul cu lucrări de artă
Lista completa »
Prieteni
- Agora Art Studio
- ArtClue
- atelierul de grafică
- Dependent de Design
- Feeder
- Filmoteca
- Fundaţia Calea Victoriei
- Gradinite.com
- HipMag
- ÎNCEPEM
- Institutul Cultural Roman
- Institutul Francez
- Materiale pictura
- Metropotam
- Muzeul Ţăranului Român
- revista Arhitectura
- Shakespeare School
- Special Bebe
- Street Delivery
- Veioza Arte
- yazee
Dream Theater – Systematic Chaos
Published by carturesti | Filed under Noutati

De vreo 15 ani Dream Theater este trupa in jurul căreia incă mai gravitează multe trupe de progressive metal. I-a fost recunoscută valoarea incă din ’92 când apărea cu masterpiece-ul Images and Words. În toţi aceşti ani Dream Theater a arătat ce poate, concentrându-se mai mult pe partea tehnică şi incercând pe ultima sută de metri să dea o faţă conceptuală fiecărui album. Mecanismul a funcţionat până prin 2002 când apărea Six Degrees of Inner Turbulence, care practic a incheiat o eră Dream Theater.
In 2003 şi 2005 apar Train of Thought şi Octavarium, două eşecuri dacă sunt luate in comparaţie cu oricare album de până in 2002. Dream Theater a intrat uşor intr-o zonă melodramatică şi, totuşi, foarte „matematică” la nivelul instrumentaţiei, mişcare care a asigurat insă vânzările foarte mari şi menţinerea in mainstream.
In 2007 Dream Theater pune la bataie un nou album de studio, Systematic Chaos. Ce-i drept, noul material al trupei pune in ordine haosul creat de Train of Thought şi Octavarium, acesta clasându-se cu mult peste cele două. Însă, oricât am miza pe tehnica lui Petrucci, pe vituozitatea lui Myung, oricât ar incerca Jordan Rudess să centreze solo-urile de keyboard şi, mai ales, oricât ar progresa James LaBrie şi nu ar mai suferi constant ca pe Train of Thought, Dream Theater stagnează. Systematic Chaos joacă aceleaşi mutări pe care le ştim deja. Albumul are multe părţi bune, este unitar, conceptual, cu o instrumentaţie impecabilă, dar nu aduce nimic nou. Systematic Chaos e o bună achiziţie fie pentru colecţionari (implicit fani ai trupei), fie pentru cei care n-au habar ce canta Dream Theater. Deşi nu este un „Best Of”, albumul adună fragmente din intreaga discografie a trupei in numai 8 piese care cel puţin păstrează durata unor compoziţii progressive-metal, ele ajungând până la 15-16 minute.
Systematic Chaos – 2007
Label: Roadrunner Records


July 23rd, 2008 at 2:20 pm
De cans e Octavarium un esec? Ai asculat piesa ce-i poarta numele albumului?
E una din cele mai bune scoase de Dream Theater vreodata.
July 27th, 2008 at 2:26 pm
afirmatia am facut-o in contextul “două eşecuri dacă sunt luate in comparaţie cu oricare album de până in 2002″. intamplarea face ca am ascultat ambele albume, Train of Thought şi Octavarium si asta inca imi confirma ceea ce am mentionat mai sus. Dream Theater si-a obisnuit ascultatorii cu o muzica la un nivel foarte inalt si fiecare experiment (si nu ma refer la LTE) care nu se ridica la nivelul masterpiece-urilor scoase pana in 2002 este taxat (cel putin de cei care dau jos armura de fani 100%)
Octavarium este o melodie buna, unitara, complexa, insa nu face tot albumul.
btw, ma bucur sa aud de tine din nou!
July 28th, 2008 at 1:34 pm
nu poti face 20 de ani acelasi lucru si sa ai pretentia sa-ti mai si placa…cat despre partea cu nivelul foarte inalt, poate fi sau nu poate fi valabil.oricum nu-mi plac miturile si legendele iar trupa asta nu mi-a placut niciodata ca intreg genul asta bombastic si pseudoelitist.asta nu inseamna ca nu le respect munca, talentul si implicarea.si te mai plangi ca nu e nimic nou pe albumul asta si cand baietii iti dau ceva nou, spui ca nu e la fel ca albumele marete dinainte de 2002, cand oricum percepeai altfel muzica si chestiile legate de ea.anyway, it’s just a band making a living…like the rest of us.so relax!