În pielea celuilalt

Published by carturesti | Filed under Noutati

exerciţiu de empatie

Boala ne izolează de ceilalţi în incomunicabilitatea suferinţei, ne transformă în „prizonierii propriului corp”. Sensibilitatea îndreptată pînă atunci spre exterior se prăbuşeşte înăuntru.Vuietul lumii este înlocuit de zgomotul organelor care se revoltă.

Guillaume de Fonclare suferă de o maladie rară iar asta îl izolează cu atît mai mult. El e directorul Memorialului Războiului cel Mare de la Perrone, în Somme. În această calitate trebuie să întreţină amintirea suferinţei şi morţii celor căzuţi în Primul Război Mondial. Aceştia erau oameni neînvăţaţi a se plînge şi a mărturisi. Fonclare încearcă să se salveze de închiderea în propria suferinţă comparînd-o cu a lor. Cartea sa, Prizonier în propriul corp, devine astfel un joc al empatiei în care autorul evadează din propria piele punîndu-se în locul celor care se pomenesc deodată în tranşeee ca într-un vis urît, fiind nevoiţi să-i ucidă pe alţii pentru a nu fi ucişi. Ei aud vîjîitul gloanţelor şi se întreabă ce parte a trupului le va fi smulsă, se trezesc pe patul unui spital şi se se întorc acasă pentru a-şi da seama că nimic nu va mai fi ca înainte. Suferinţa lor colectivă este păstrată în muzee; la cea individuală avem acces fiecare dintre noi, la fel ca Fonclare. Pentru că fiecare e prizonier în propriul corp, pe care îl consideră casă pînă cînd boala i-l transformă în temniţă. (Luigi Popescu)

Cumpără cartea de pe carturesti.ro