Incognito

Published by carturesti | Filed under Noutati

redeschiderea „uşii interzise”

Jurnalul e o uşă deschisă spre viaţa altuia pe care dacă intri s-ar putea să te întîlneşti cu tine. Asta deoarece autorul de jurnale încercînd să exprime particularul din el dă peste universalul intimităţii afective dintre oameni, mediul comun în care ne recunoaştem ca asemănători. Întâlnire cu un necunoscut de Gabriel Liiceanu nu are forma unui jurnal clasic, fiind o colecţie de gînduri, obsesii, trăiri şi întîmplări: rămăşiţele câtorva zile (deci o colecţie de zile pînă la urmă, adică un jurnal). Această carte continuă demersul început cu Uşa interzisă unde gînditorul român renunţă la mişcarea deductivă de subsumare a lumii prin concepte, preferînd revelaţiile de moment ale cotidianului, trece de la filosofie la filosofare (excluzînd nota trivială asociată acestui cuvînt). Poate “de vină” pentru Întâlnire cu un necunoscut sunt şi cei 60 de ani ai autorului (şi cei 20 ai editurii Humanitas). În cazul său se pare că tinereţea a fost potrivită pentru filosofie iar bătrîneţea pentru trăire. De aici şi o notă juvenilă a stilului, nota care ni-l apropie afectiv. Reflecţiile din această carte pendulează între dezgustul faţă de România televizată şi grija faţă de cultura acesteia, între pasiunea constructivă a lui Noica şi cea demolatoare a lui Cioran, între masca publică şi cea privată. Necunoscutul din titlu e o variabilă în care intră cînd autorul în intimitate faţă de persoana publică, cînd autorul faţă de el însuşi, cînd noi care ne regăsim în gîndurile sale. (Luigi Popescu)