Lecţia de modestie

Published by carturesti | Filed under Noutati

sau umanismul ca boală

Deşi se consideră înzestrat cu conştiinţă şi libertatea de a alege, omul nu e pînă la urmă decît un animal înfumurat, un animal cu ideologie căruia nu îi este de ajuns să trăiască, ci are nevoia să-şi justifice existenţa ca singura  care contează. Gînditorul britanic John Gray, în eseul său Câini de paie, încearcă să ne aducă cu picioarele pe pămînt; pe pămîntul pe care l-am colonizat ucigînd celelalte animale, dar care îşi are legile lui ce ne-au permis să trăim pînă acum şi ne pot face să dispărem fără urmă. Autorul nu este un activist, nu militează pentru salvarea planetei sau întoarcerea la o epocă mai fericită. El nu face decît să privească fără prejudecăţi, pentru că a vedea clar înseamnă a nu acţiona. Pînă la urmă nu se poate face nimic. Întrebarea “ce e de facut” ne aruncă în acelaşi cerc vicios al erorii umane, fie că aceasta se numeşte  moralitate, creştinism, modernitate, comunism, fascism, tehnologie sau capitalism. Avem impresia că viitorul ne aparţine şi că vom fi la un moment dat salvaţi de un dumnezeu sau ne vom salva noi înşine prin cunoaştere: aceasta este boala noastră. Trebuie să acceptăm că viitorul nu trebuie să fie neăparat unul uman şi că ce ne rămîne nouă de făcut este doar să privim cînd interesaţi, cînd plictisiţi, cînd amuzaţi la istorie “ca la o roată de ocnă pe care o învîrt din ce în ce mai mulţi oameni”.

Caini de paie. Ganduri despre oameni si alte animale John Gray

Corectitudinea morala Jean Sevillia