Medgidia, oraşul de apoi, de Cristian Teodorescu

Published by carturesti | Filed under Noutati

Când aţi citit ultima dată un roman care „începe şi se sfârşeşte de o sută de ori”? Dacă nu cumva tocmai aţi terminat Şotronul lui Cortázar, înseamnă că a trecut cam multişor de când n-aţi mai folosit lipiciul transparent al cititorului care pune cap la cap fragmentele, permiţându-i naraţiunii să se desfăşoare în voie. Cu Medgidia, oraşul de apoi, nu aveţi nevoie de creion, hârtie şi liste, nu trebuie să ţineţi socoteala firelor narative, pentru că fragmentele (sub forma unor povestiri de 2 pagini care pot fi citite în orice ordine şi chiar pe sărite) se lipesc singure între ele, se atrag unele pe altele ca nişte fini magneţi textuali.

Desemnată de majoritatea criticilor de la noi drept cea mai bună carte de ficţiune a anului 2009 (la concurenţă cu romanul Cartea şoaptelor al lui Varujan Vosganian), Medgidia cucereşte încă de la primele pagini şi promite o lectură cu sufletul la gură. Apar în scenă, cu voia dvs., cârciumarul Fănică şi nevasta lui, proprietarii restaurantului din gara Medgidia (şi bunicii autorului), văduva Scipione, Portofel, maiorul Scipion şi doctoriţa Lea, imamul Hassan, potcovarul Bazil, doctorul Tefik, Costică Observatorul Astronomic, angrosistul Haikis, chelnerul Ion şi mulţi alţii ca ei, iar Medgidia anilor ’40 se hrăneşte din vieţile lor, se umflă de drame şi fericiri personale. Până când se transformă în „oraşul de apoi” în care aţi fi vrut să vă opriţi câteva zile, să închiriaţi o cameră la hotelul Traian şi să mâncaţi la cârciuma lui Fănică „o ciorbă de care-o fi, neică, dar să fie acră!”.

Asaltat de toanele istoriei, supravieţuind mişcării legionare şi celui de-al doilea război mondial, Medgidia capitulează, aşa cum a făcut-o o ţară întreagă, în faţa noii ordini a comunismului, şi devine „oraşul de atunci”, un punct pe-o hartă a neliniştii şi terorii. Dacă suntem de acord cu naratorul din De veghe în lanul de secară, care spunea că o poveste bună te face să-ţi doreşti să-l suni pe autor şi să vorbeşti cu el, atunci ar trebui ca telefonul lui Cristian Teodorescu să ţârâie neîntrerupt zilele astea.

Fraze: „I se întristase frumuseţea”; „Cu fundul ei binecuvântat de actorul Tănase, Neli a părăsit bordelul din deal.”; „Chelnerului îi plăceau atât de mult femeile, încât nu risca pentru nimic în lume să se îndrăgostească de vreuna anume.”, „Singura deosebire era că din august, anul trecut, cei care ciocneau paharele pentru victorie se străduiau să nu uite că nu mai trebuia să-i înjure pe ruşi şi când se încinge cheful să nu mai strige pentru nimic în lume Deutschland über alles.”, „Venise lumea ca la Maglavit”.

Cuvinte: „ighemonicos”, „a se firitisi”, „ghiulbahar”, „coropocar”.

Luiza Vasiliu