Scafandrul şi fluturele

Published by carturesti | Filed under Noutati

Paginile acestei cărţi au o întreagă poveste în spate, una plină de eforturi şi de multe încercări, ratate la început, dar care, în cele din urmă, s-au dovedit a fi demne de laudă – nişte încercări curajoase şi pline de ambiţie ce au dus la realizarea unui roman foarte apreciat, tradus în 30 de ţări. Este vorba despre autobiografia lui Jean-Dominique Bauby, redactor-şef al revistei Elle (Franţa).

Un accident cerebral îl răpeşte din viaţa lui tumultoasă şi-l aruncă într-o alta, în care este condamnat să poarte un costum de scafandru, în timp ce spiritul sau mai poate hoinări încă precum un fluture.

Mai demult, accidentul cerebral era numit apoplexie şi, în urma lui, mureai pur şi simplu. Progresul tehnicilor de reanimare a sofisticat pedeapsa. Poţi scăpa, dar blocat în ceea ce, pe bună dreptate, medicina anglo-saxonă numeşte locked-in syndrome. Paralizat de la creştet până-n tălpi, pacientul e prizonier în el însuşi, cu spiritul perfect intact şi având drept unic mijloc de comunicare bătaia pleoapei stângi, explică Jean-Dominique.

Imobilizat la pat, cu un câmp vizual extrem de redus, imaginaţia şi memoria sunt singurele sale arme cu care se poate apăra în această luptă cu viaţa.

Datorită unei tehnici destul de rudimentare, dar care poate este singura cale de a pătrunde în lumea lui, şi ajutat de o tânără pe nume Claude Mendibil, reuşeşte să aştearnă pe hârtie o mare parte din trăirile de care a avut parte de când a devenit precum o legumă, cum ar spune el. Întreaga carte a fost scrisă doar din clipirile pleoapei lui stângi, ale cărei mişcări ar putea fi asemănate cu bătăile aripilor unui fluture. O clipire pentru « da », două pentru « nu ». Claude pronunţa, clar şi foarte rar, toate literele alfabetului în ordinea frecvenţei folosirii lor, el clipind când ajungea la litera ce urma în cuvânt, şi aşa s-au format cuvinte, fraze şi pagini întregi. În fiecare dimineaţă, el memora ce avea să-i dicteze asistentei lui mai târziu. Povestea sa incredibilă reuşeşte să capteze, încă din primele rânduri, atenţia cititorului, devenind, astfel, un best-seller international, vândut în peste un million de exemplare.

Cartea a fost publicată la câteva zile după ce el a trecut în nefiinţă, în anul 1997. În limba română, a fost tradusă anul acesta, la Ed. Humanitas.

Cu ce rămânem după citirea acestui roman? Cu sentimentul plăcut că, într-adevăr, voinţa omului este infinită şi că orice este realizabil dacă ne dorim cu adevărat.

Filmul

Ecranizare a romanului omonim, acest film cutremurător aşterne pe peliculă o minunată înlănţuire de imagini prin care reuşeşte să redea aproape întocmai destinul tragic al lui Jean-Dominique Bauby.

Din cauza faptului că nu poate vedea decât cu ochiul stâng, sfera lui de percepţie este una foarte restrânsă. Spectatorului i se dă, astfel, posiblitatea de a privi din unghiul subiectiv al lui Jean-Dominique, prin măiestria demonstrată de către regizorul Julian Schnabel.

Filmul a fost distins cu numeroase premii în cadrul marilor festivaluri de premiere, precum Cannes, unde Julian Schnabel a fost desemnat cel mai bun regizor. De asemenea, a fost şi în atenţia juriului de la Globul de Aur (SUA) care a desemnat Scafandrul şi fluturele ca fiind cel mai bun film străin şi, din nou, Julian Schnabel primeşte aici distincţia de cel mai bun regizor. Mathieu Amalric, actorul care a jucat rolul lui Jean-Dominique, a fost şi el premiat cu un trofeu César pentru cel mai bun actor, iar în cadrul festivalului Lumière filmul câştigă, şi aici, premiul pentru cel mai bun film, Mathieu Amalric fiind desemnat cel mai bun actor.

Trebuie menţionată neaparat şi coloana sonoră de excepţie care s-a împletit de minune cu secvenţele emoţionante. De remarcat, Tom Waits – All the world is green sau Paul Cantelon, cu al său theme song.

Un film despre efemeritate, curaj, frustrări, frustrări de tot felul, ambiţie, dragoste, neputinţe, un film care te învaţă să preţuiesti ce ai, chiar şi cele mai mărunte lucruri, pentru ca, atunci când doar cuvintele ţi-au mai rămas, niciunul nu este de prisos.

Diana Ploesteanu