STREET DELIVERY în Timişoara [Dare de seamă]

 

La Timişoara, Quijote a stat cu frică de ploaie. Toate site-urile din lume pogorau tunete şi fulgere deasupra Tm-ului în cele două zile de Street Delivery, însă până la urmă furtuna s-a dezlănţuit doar duminică. Ne-a cruţat de data asta!

Aşa cum am promis, caz unic în istoria oraşului, am schimbat numele unei străzi pentru două zile: Quijote în loc de Mercy. Steagul l-am pus la intrarea în cetate şi am proclamat începutul unui weekend de domnie a bunei-dispoziţii. Trei mori de vânt (a câte un metru şi ceva fiecare), 42 de scaune cu dichis (absolut fantastice, create de scenograful Adriana Grand pentru spectacolul „Scaunele"), 2 biciclete artistice, 40 de arbuşti şi conifere, pelerine şi cărţi cu personalitate, sunt câteva din lucrurile pe care le-am adus în Street Delivery. Sado & Heliana Rotariu & prietenii lor au schimbat o mare parte din faţa asfaltului, cu un desen grozav, pe care maşinile nu au reuşit încă să-l şteargă. Pe stradă s-au mai întreţinut şi două proteste eco, dirijate de Adela Nistora (cărtureştiană), care a salvat aerul din PET-uri şi a adus altul, de la munte, conservat în borcane (distribuit cu măşti pe faţă). Strada s-a animat cu jongleri, făcători de Henna, băgători şi dădători de seamă (pestriţi), origamişti, graficieni, fotografi, pictori şi scriitori. Concertul celor de la Melting Carousel a concurat cu succes meciul de fotbal transmis pe plasmele puse în stradă de vecini, iar spectacolul de foc şi senzaţie al celor de la Shadows (simbol pentru Quijote înflăcărat) a fost de 100 de grade Celsius, adică incendiar.

Zeci de vise scrise pe bucăţi de hârtie şi lipite pe vitrina unei farmacii s-au adunat în jurul unei statui umane! Mimul – un Quijote alb călărind un căluţ de jucărie – îi răsplătea pe toţi cei ce-i lăsau un vis cu o mişcare scurtă (mulţumiri Camarilei Culturale, asociaţia cu copy-right pe concept). Mai spre seară, livrarea de artă la domiciliu, cu fir direct din stradă, a dat în unele gropi, dar până la urmă tot a făcut un om bucuros. Actorul Laszlo Pecka Peter a vorbit la telefon, pe rând şi pe speaker, cu un om ce dădea semne că acceptă tabloul Alinei Slimovschi şi cartea cu autograf din partea scriitorului Marcel Tolcea (cadourile noastre), însă nu era dispus să ne primească la el acasă, apoi cu o bătrânică pe care am deranjat-o întrebând-o de soţul decedat, mai târziu cu o doamnă ce nu iubea arta şi iarăşi cu una ce nu ne vroia la ea în prag. Asta după multe alte telefoane scoase din uz… În două secunde şi două mişcări (de buze, la microfon), am hotărât să alegem câştigătorul din cei circa 150 de oameni care ne priveau. Le-am dat să-şi scrie pe bileţele numerele de telefon mobil, bolul doldora de hârtii l-am răsturnat în stradă şi peste câteva minute i-am dat un ţârr celui ales de Quijote (alias Petcko). Între timp, Marcel Tolcea a făcut o pledoarie exhuastivă pentru partenera sa, bicicleta.

Pentru descrierea concertului Quijote, susţinut de Ada Milea, Dorina Chiriac şi Bobo (Fără Zahăr), de pe strada omonimă, am înlocui cuvintele cu aplauze. Multe, multe! Aşa cum au fost ovaţiile venite dinspre cei aproximativ 500 de oameni care n-au mai ţinut cont de Campionatul European şi au venit s-o asculte pe Ada Milea cântând „când vezi că viaţa s-a dus, că timpul s-a scurs şi hoitul ăsta nu-ţi mai foloseşte la nimic, te-ntrebi unde naiba am fost când timpul trecea? Unde naiba am fost când trecea viaţa mea? Viaţa mea de hârtie…nu există nimic în afară de tot ce scrie”.

Street Delivery de la TM e tot un festival – manifest, precum fratele mai mare cu un an de la Bucureşti. Şi ca un small brother, împrumută ceva din atitudinile sale. Aşa că vrem şi noi un centru istoric îngrijit, cu mai puţine maşini, mai puţină poluare şi neapărat cu piste de biciclişti (Piaţa Unirii nu vrea să primească acum roată de bicicletă pe-acolo). De-asta există Street Delivery! Va urma.

Echipa de organizatori din Timişoara:

 

Cosmin Lungu, Geta Medinschi, Octav Negruţ, Isabela Pârvu & echipa Cărtureşti Timişoara

 

Primul album despre o posibilă arhitectură a rromilor din România

Igloomedia anunţă lansarea albumului „Kastello. Palate ale rromilor din România”, al patrulea titlu din seria igloopatrimoniu. Albumul ilustrează un fenomen cultural actual pe care îl analizează din perspective multiple, cu intenţia de a dezbate asupra existenţei unui stil arhitectural specific reşedinţelor rromilor bogaţi. Lansarea albumului va avea loc marţi, 17 iunie, sub_Cărtureşti (Str. Arthur Verona nr. 13), la ora 19:00 şi va fi urmată de vernisajul unei expoziţii cu cele mai surprinzătoare reşedinţe prezentate în volum. Printre vorbitori: Vintilă Mihăilescu, antropolog, Vasile Ionescu, publicist, Dorin Ştefan, arhitect, Florin Botonogu, sociolog.

„Kastello. Palate ale rromilor din România” face parte din colecţia igloopatrimoniu, o serie prin care editura igloomedia îşi propune să aducă în atenţia publicului expresii arhitecturale specific autohtone care aparţin fie patrimoniului naţional, fie patrimoniului industrial sau formelor de manifestare ale unor comunităţi minoritare/marginale. „Kastello” documentează fotografic realităţile surprinse în teren, care sunt comentate de către personalităţi din domenii diverse: antropologie, sociologie, psihologie şi, nu în ultimul rând, arhitectură. Unele dintre eseuri sunt semnate de cercetători de etnie rroma. Imaginile încearcă să surprindă elementele caracteristice stilului, la interior şi la exterior şi să evidenţieze detaliile de ornamentaţie, faţadele monumentale şi finisajele. Intenţia volumului nu este aceea de a emite verdicte, ci de a semnala apariţia semnelor construite ale unei culturi marginale.

„Kastello. Palate ale rromilor din România” va fi disponibil în librării începând cu 18 iunie, la preţul de 80 lei. Expoziţia va fi deschisă la Librăria Cărtureşti până la data de 30 iunie.

 

STREET DELIVERY 2008_un eveniment cu un conţinut ridicat de atitudine

Bucureşti, str. Arthur Verona, 6-7-8 iunie

Street Delivery 2008 a reprezentat a-III-a ediţie a celui mai important eveniment de cultură şi responsabilitate urbană. Demarat în 2006, sub numele de Art Delivery, de către Cărtureşti şi Ordinul Arhitecţilor, continuat un an mai târziu sub numele de Street Delivery, proiectul (o să-i spunem aşa până se va concretiza) vizează transformarea străzii Arthur Verona într-un traseu pietonal. Puncte de reper ca Parcul Grădina Icoanei, Casa Mincu (sediul OAR), fosta clădire a Teatrului Ion Creangă, Librăria Cărtureşti (găzduită într-un imobil ce aparţine familiei Sturdza) şi blocul Patria (arhitect Horia Creangă) delimitează o arteră care poate deveni vitală pentru inima capitalei.

Circa 6000 de bucureşteni (dar nu numai) s-au bucurat weekendul trecut de concerte, teatru, expoziţii, happeninguri, workshopuri, street art şi o serie de acţiuni aparţinând unor organizaţii ecologiste şi asociaţiilor comunităţilor din Bucureşti. Arhitecţi, muzicieni, artişti de toate genurile şi simpli pietoni, cu toţii au interacţionat în cel mai firesc mod cu putinţă. Micuţii au putut învăţa să picteze şi să modeleze, cei mari s-au răsfăţat cu concerte, un ceai rece sau o bere la terasă. Două radio-uri au difuzat muzică şi au transmis online, în timp ce artiştii străzii au marcat teritoriul cu grafitti si stenciluri. Lista completă a acţiunilor am pus-o deja la dispoziţia tuturor prin intermediul blogului www.streetdelivery.ro Anul acesta Street Delivery a fost mai mare, mai bun, mai mult. O creştere datorată bineînţeles în primul rând succesului înregistrat de primele 2 ediţii dar şi continuităţii. Mulţi dintre cei care au participat încă de la prima ediţie, indiferent de calitate, artist sau spectator, partener sau voluntar (o menţiune specială aici, tinerii aceştia au fost incredibili) au rămas fideli proiectului. Proiect care s-a promovat în mare parte de la sine şi a mizat pe prezenţa celor care încă le mai pasă. Mulţi au ales să-şi ceară dreptul ca locuitori ai oraşului şi au venit pe stradă, neţinând cont de ploaie şi de meciurile de fotbal. Iar în contextul alegerilor pentru funcţia de primar, marcate de absenteism şi scepticism general, gestul are greutatea unei palme peste obrazul jucătorilor politici. Ceva extraordinar s-a simţit în aceste 3 zile. Trebuie să fi văzut zâmbetele de pe feţele oamenilor, să fi respirat aerul de libertate şi să te fi plimbat cu mâinile în buzunare prin mulţime ca să înţelegi. Câteva fotografii vă pot da o imagine.

A existat chiar şi o replică, pe strada Mendeleev, închisă şi ea traficului auto; îi invităm pe organizatori să împartă experienţa cu noi. Împreună suntem mai puternici, nu?

Revenind, ce este cel mai important este ce urmează. Dincolo de învelişul ludic, Street Delivery este un proiect cât se poate de serios. Conceput de Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Bucureşti, proiectul Arthur Verona are deja acceptul primăriei. Pentru implementare, este nevoie de sprijin şi implicare. Fără maşini, strada este mai frumoasă, aerul mai curat, oamenii mai buni. Putem salva oraşul dacă alegem să luăm atitudine. Sprijiniţi proiectul Arthur Verona!

Mulţumim pietonilor, bicicliştilor, vecinilor înţelegători, voluntarilor, partenerilor şi celor care au sprijinit financiar manifestările.

Pentru a afla ce s-a întâmplat la Timişoara, acolo unde colegii noştri au pus stăpânire pe strada Florimund Mercy, cu ajutorul lui Don Quijote, îi invităm pe ei să vă povestească.

Echipa de organizatori din Bucureşti:

Cărtureşti: Luiza Zamora, Monica Grigore, Daniel Voinea / OAR: Ana Szel, Ioana Rusu, Mariana Celac, Şerban Sturdza

 

Trotuar provizoriu pe Calea Victoriei sau “Podul Mogoşoaiei”

Ideea de proiect:

Cursul Căii Victoriei, de la Hotelul Hilton şi până în dreptul Bisericii Kreţulescu se revarsă într-o deltă de maşini. Parcate sau în mişcare automobilele fac să se piardă coerenţa spaţiului public şi profilul căii propriu-zise.
Pietonul este cel mai dezavantajat de situaţia actuală. Este practic imposibil să ajungi de la Hilton la statuia lui Maniu mergând pe latura stângă a căii Victoriei în sensul de coborâre către Dâmboviţa. Pietonii se risipesc printre maşinile parcate, traversând o zonă ostilă în cursul săptămânii şi a nimănui duminica, atunci când parcările se mai golesc.
Propunerea noastră încearcă să delimiteze “cursul” Căii Victoriei de parcările situate în faţa Ateneului, a restaurantului Cina şi a Bibliotecii Naţionale. Instrumentul acestei delimitări îl constituie un trotuar modular din lemn. Un trotuar care sa ajute pietonii să traverseze în mod firesc “zona” şi care să (re)articuleze într-un ansamblu Piaţa Ateneului, spaţiul din faţa restaurantului Cina, Piaţa Palatului şi Piaţa Revoluţiei.
Din punct de vedere tehnic este vorba despre un sistem simplu, modular, uşor de montat şi demontat. Un pod de lemn prins între bordure prefabricate din beton se aşează peste asfalt. Utilizatorii pot decide viabilitatea proiectului folosind sau nu podul de legătură între două puncte astăzi artficial despărţite: Hotelul Hilton şi “Palazzo Bordenache”.

Proiectul pilot:

A fost realizat un proiect pilot, un pod de 10 mp care a fost amplasat pe Str. Pictor Verona. Acesta va încerca să sensibilizeze opinia publică, comunitatea bucureşteană, presa, breasla arhitecţilor şi nu în ultimul rând autoritatea publică, cea în măsură să elibereze autorizaţia de construire a proiectului principal.

Lansare album de fotografie – Mihaela Marin

 

 

 

Mihaela Marin face din fotografia unor spectacole de teatru o orfevrărie de fotograme unicat, memorabile. Cine a văzut albumele “Dorian Gray” şi ”Faust” a putut intra într-o lume trăită, dar şi într-o lume visată.

Cu “HAMLETMACHINE”, orfevrăria Mihaela Marin, prezentată de criticul de teatru George Banu şi citită de actriţa Ioana Crăciunescu, dă samă de noi gândiri şi de noi imagini…

Dan Mircea Cipariu

Street photography 2008

www.flickr.com

Zeppelin_06

 

re-vision bangkok
new media art in public space
invitat: Mihaela Kavdanska
organizatori: revista arhitectura şi KLUDIstudio

Seria zborurilor exotice continuă cu un proiect din domeniul artei contemporane, un workshop şi o călătorie în îndepărtatul Bangkok. Mihaela Kavdanska va prezenta un documentar despre experienţa ei personală alături de alţi 21 de artişti din toată lumea care s-au întâlnit pentru a realiza împreună şi a dezbate proiecte new media în spaţiul public.
Ce poate fi arta media în spaţiul public? Cine are nevoie de ea? Ce generează conţinutul ei? Cum răspund artiştii contemporani la problematici urbane acide? Plus alte întrebări care vă vor hrăni seara la zeppelin_06.

joi 12 iunie orele 19.30
KLUDIstudio
blvd libertăţii nr. 10

AM VORBIT PE TEREN

 

Şi am jucat şi puţin fotbal.

Între Street Delivery, Bookfest şi Tiff, am găsit o fereastră către Cupa Agenţiilor la Fotbal.

Am reprezentat cu mândrie şi onoare cartea, ceaiul, muzica şi dichisul, ajungând până în sferturi, unde am dat de cea mai bună echipă (cred eu) înscrisă la această ediţie.

După un joc aprig, bărbătesc, echilibrat şi creativ (cum altfel ?), am ieşit de pe teren cu un gol marcat mai puţin decât adversarii. Ceea ce, parafrazând pe unul dintre componenţii naţionalei României, se cheamă că nu noi am câştigat. Băieţii răi au fost cei de la ISM Marketing. Şi mai răi decât ei au fost cei de la Papaya (mecanică), aceştia reuşind să câştige în final cupa, la penaltyuri.

Rezultatele le găsiţi aici: http://cupaagentiilor.iqads.ro/

Ceva fotografii aici: http://www.flickr.com/photos/iqads/

Promitem să scoatem un loc mai bun la anul. Sau măcar să câştigăm toate meciurile:)

Hai România!

 

Seria Jack Reacher- autor Lee Child, ed. Humanitas

 

După ce ai citit Sărmanul Dionis sau Conjuraţia imbecililor sau Suferinţele tânărului Werther şi te-ai săturat de personaje slabe, minore, interiorizate, şi alţi luzări, e timpul să-l cunoşti pe Jack Reacher.
Dacă te oftici că nu poţi răspunde la provocările smardoilor străzii pentru că nu ai avea nici o şansă de reuşită la un conflict deschis, dacă eşti prea frustrat de fetele frumoase care ţi-au refuzat avansurile sau nici măcar nu te-au observat pentru eşti prea mic pentru lumea lor mare, dacă n-ai avut un frate care să te răzbune când îţi luai cafteala la şcoală de la băieţii răi din clasa a 12-a B, dacă vrei ca toată viaţa să nu te fi ascuns, de teamă să nu atragi belelele asupra ta, dacă te-ai săturat să mergi la muncă în fiecare zi de la ora 10 sharp, dacă te-ai săturat ca hainele să stea pe tine ca pe gard, e timpul să-l cunoşti pe Jack Reacher.

Jack Reacher 1,97 cm, 120 de kile, educaţie cazonă, vânjos, cunoaşte toate tehnicile militare inventate, toate armele şi modelele cu lunetă sau fără, cu foc automat sau foc cu foc, iese învingător din orice situaţie, se aruncă cu tot corpul exact acolo unde nu ar trebui nici un om să păşească nici măcar prudent, un vagabond cu stil, fără legături care să-l ţină în loc şi să-i creeze condiţiile unei căsnicii fericite.

Din ce spun eu aici, ar părea ca sunt ploturi, puncte culminante şi deznodăminte hollywoodiene. Şi chiar aşa e. Dar ce bine este să visezi că ai putea fi şi tu un Jack Reacher, şi nu e greu să ajungi un Jack Reacher, îţi mai trebuie doar 27 de cm, 52 de kile, 17 ani de instrucţie militară, ceva bani puşi deoparte pentru costume Brooks and Brooks şi pentru câteva accesorii în lupta contra Răului: două Steyr GB de nouă milimetri, o mitralieră Heckler & Koch MP5 fără amortizor, o carabină M16 şi cutii pline cu câte 200 de cartuşe pentru fiecare armă. Şi dacă nu ai bani de toate, e bun şi un cuţit de bucătărie. Jack s-ar descurca şi cu atât.

 

Seria Jack Reacher, autor Lee Child: Să nu greşeşti, Capcana Margrave, Evadare imposibilă; ed. Humanitas Fiction

 

 

Ionuţ Bohodeanu

Henry Miller – Sexus

 

SEXUS – un vehicol al obsesiilor şi fantasmelor milleriene ce funcţionează cu benzina suprarealismului. O carte nu (numai) despre sex, în care vibrează dragostea, cel mai puternic sentiment ce-l anima pe Miller, filosof, estet şi poet în proză al mizeriei umane. E vie şi senzuală, pasională şi morbidă.

Cuvintele se preling ca mierea din fagurele paginilor împreună cu veninul înţepăturilor; sunt pasaje dureroase ”care fac explozie”, grenade mentale ale acestui om care vrea să ne arunce din tranşeele comodităţii personale împotriva – “celui mai obscen lucru – inerţia“.

Cartea, ca şi întreaga operă a acestui vizionar apocaliptic ce a luptat cu sărăcia, foamea, cu prejudecăţile şi uneori cu ura semenilor săi, stă sub semnul unei vitalităţi spirituale remarcabile.

RECOMANDATĂ ŞI SEDENTARILOR

 

Adrian Olaru

Street Delivery

 

Ziua Italiei

Luni, 2 iunie, sărbătorim ziua Italiei. Programul zilei îl găsiţi aici