859499

Reversul medaliei

859499Magicienii – primul volum din trilogia fantasy a lui Lev Grossman – este genul de carte pe care o iubești sau o urăști. Motiv, pentru mine, să pendulez între cele două tabere, nu doar din plăcerea evidentă de a juca rolul de avocat al diavolului, ci – în primul rând – ca să adun argumente. În felul ăsta, când veți hotărî că vreți să citiți trilogia (cei care o veți face), veți ști mai bine în ce călătorie plecați.

Magicienii este un roman dark. Că este despre lumi magice e de la sine înțeles. A fost catalogat de mulți drept “un Harry Potter pentru adulți”, ceea ce i-a făcut și bine, dar și foarte mult rău. Bine pentru vânzări, rău pentru că mulți dintre fanii Harry Potter s-au simțit mințiți. O descriere succintă mult mai bună (aparținând The Guardian) ar fi că e o poveste pentru generația care a crescut iubindu-l pe Harry Potter, dar care – decepționată odată cu varsta – și-a depășit fantezia și a ajuns să o urască. Cu accent pe vârstă: Magicienii nu este o carte pentru copii.

Quentin Coldwater se pregătește de facultate. E un tânăr sclipitor dar deprimat, un veșnic nemulțumit, îndrăgostit de iubita prietenului său. E un tip care nu știe ce vrea să facă în viață și încă iubește lumea de basm a unor cărți din copilărie. Speră că va fi acceptat la o universitate de top dar, printr-un ciudat concurs de împrejurări, descoperă o importantă școală secretă de magie, la care este admis. I se deschide o lume pe care o considera imaginară, își face prieteni, dușmani și o iubită, iar după absolvire își pierde și mai mult direcția. Lumea reală i se pare tristă și palidă, magia nu îl mulțumește. Și – SPOILER aproximativ, deși se bănuia direcția – împreună cu prietenii săi descoperă dureros, pe propria piele, două lucruri: primul, că în viața de zi cu zi magia nu îți folosește și – al doilea – că lumea de poveste la care visa încă din copilărie este reală, dar deloc feerică.

Lev Grossman adună în povestea sa magie, moarte, sex – planificat sau întâmplător – droguri, o impresionantă cantitate de alcool și una și mai mare de cinism. Cei care au urât cartea au catalogat-o drept istoria unor tineri magicieni scăpați de influența părinților, care nu își găsesc rostul în viață dar resping direcția ce se profilează, pierzându-se în plictiseală, cinism, droguri, sex, autocompătimire și băutură. Au considerat-o nihilistă de dragul nihilismului, mult prea lungă pentru ceea ce are de fapt de povestit, iar pe autor – deștept pe spezele cititorului (“clever at the reader’s expence”). Și, în fond, de ce atâta blazare la niște tineri mai mult decât talentați, care abia pășesc în viață?

Dacă citiți încă înseamnă că nu ați fost demoralizați suficient de argumentele contra. Există speranță, pentru că aici intră în scenă tabara cititorilor entuziaști.

Jurnalist, critic literar și scriitor, Lev Grossman este un cititor avid de literatură fantasy, rămas cu multe întrebări. Cum ar fi, ce faci cu magia odată ce ai terminat instruirea, într-o societate care nu apreciază asta într-un CV? Cu ce se ocupă cei mai buni magicieni după ce termină pregătirea? Cum este viața de zi cu zi pentru ei? Cum se adaptează la așa-zisa mediocritate a restului lumii, neinițiate? Mai mult, ce te face un bun candidat pentru magie? Care este profilul psihologic al unei persoane capabile să se simtă mai aproape de o lume de basm decât de cea reală? Ce speră să găsească într-o lume alternativă și ce ar putea găsi, de fapt? Și, nu în ultimul rând, ce faci după ce ai ajuns oficial adult? A vrut să scrie un roman în care să-și imagineze răspunsuri și astfel a ajuns să publice o trilogie “a devenirii”.

Lev Grossman abordează magia pe cât de ancorat în realitate îi permite subiectul. Eroii săi duc lupte atât la nivel personal, cât și cu realitățile din jur ori fanteziile devenite adevărate. Magia este greu de atins, instabilă, nu garantează reușita și – de multe ori – nici măcar nu reprezintă răspunsul la problemele individului. Idealul visat nu e neapărat o garanție a fericirii și nu există o baghetă magică pentru lucrurile care te nemulțumesc în viața personală. Acelora trebuie să le faci fața singur – este mesajul pe care îl transmite Grossman.

Mulți cititori nu i-au simpatizat pe tinerii magicieni și adevărul e că acești eroi pot fi extrem de enervanți. Un fapt care își are explicația în viața autorului. Când a început să scrie romanul, trecea printr-o perioadă de nemulțumire personală și profesională, era deprimat și simțea că bate pasul pe loc. Cu Magicienii, Grossman a vrut să scoată demonii din el și să îi analizeze cât mai bine. Și, după cum explică chiar el, o persoană care trece printr-o depresie se desconsideră, este nemulțumită, dar nu se poate gândi decât la sine. De aici și egocentrismul personajelor.

Ca și restul trilogiei, Magicienii e o carte scrisă pentru adulți, dar a fost foarte bine primită de adolescenți (Nemira o publică în colecția Young Adult). Cumva, asta nu e o surpriză, dată fiind abundența de atentate la bunele moravuri. Deși comparată la început cu seria Harry Potter, cele două nu au aproape nimic în comun. Sigur, povestea începe cu o școală de magie, de vreme ce materia nu se regăsește în programa școlară standard. Și – dacă e să ai drept eroi un grup de prieteni – unde e mai probabil să se lege aceste prietenii? Dar, lăsând gluma la o parte, fiecare se adresează altei categorii de public (și de vârstă). În plus, romanul lui Grossman oferă aluzii, analogii și își trage acțiunea din multe alte scrieri de gen ori din afara genului. Evidentă este relația cu Narnia lui C.S. Lewis. Grossman destăinuie că inițial își plasase povestea chiar în universul Narnia. Pe atunci nu credea că o va publica, dar când asta a devenit evident a fost îndrumat să renunțe la varianta lui Lewis din motive de copyright. “O adevărată eliberare”, spune Grossman, care a descoperit astfel cât de multe constrângeri există atunci când creezi în jurul poveștii altcuiva. Printre celelalte cărți care l-au influențat direct enumeră The Once and Future King a lui T.S. White, Brideshead Revisited de Evelyn Waugh, Jonathan Strange & Mr.Norrell de Susanna Clarke, trilogia His Dark Materials a lui Philip Pullman, A Wizard of Earthsea – de Ursula K. Le Guin și chiar Zeii Americani ai lui Neil Gaiman.

După cum spuneam, romanul Magicienii este doar începutul unei trilogii. Celelalte două cărți – apărute în engleză, încă nu și în română – au fost mult mai aplaudate, cu recordul că cea de-a treia este considerată și cea mai bună. Pe măsură ce le-a scris, Lev Grossman a trecut prin alte stări și s-a identificat cu alți eroi. Ca urmare, alte personaje au preluat frâiele poveștii și toate au ajuns, mai devreme sau mai târziu, să se maturizeze.

 



There are 2 comments

Add yours

Post a new comment