poza_andreipopa

#Stop_Pagina_Mea: ilustratorul Andrei Popa despre viața de școlar

poza_andreipopaCe voiai să te faci atunci când erai mic?

Mereu când eram întrebat ce vreau să mă fac atunci când o să fiu mare, ceea ce se întâmpla destul de des, îmi veneau în minte mai multe meserii, deoarece de fiecare dată eram influențat de ceea ce vedeam în jurul meu sau la televizor. Ca orice copil, visam să fiu un supererou, să salvez viețile oamenilor. Mă gândeam la tot felul de profesii, însă am avut o perioadă lungă în care am trecut la ceva mai realizabil: îmi doream să ajung doctor, tot din dorința de a salva.

Acum că ai ajuns mare, cum ți se mai pare?

În general medicina o fac oamenii care chiar simt chemarea asta. Dacă o simți, atunci trebuie să o faci. Însă, pe mine nu mă mai atrage. Admir persoanele care o practică și apreciez munca lor, însă eu nu m-aș mai vedea medic, dar încă visez să fiu supererou.

Care era materia ta preferată la școală?

Materia mea preferată a fost educația vizuală. Nu numai pentru că mă atrage arta, dar am avut și norocul de a avea un profesor deschis, cu o cultură deosebită. Era genul de persoană de la care învățam mai multă română sau istorie decât de la orele dedicate acestora. Filmele, documentarele și discuțiile erau atât de atractive încat îți părea rău că se termina ora și uneori îl rugam să stea peste program ca să ne mai învețe ceva.

Ce desenai pe spatele caietelor? Sau ce faceai când te plictiseai la ore?

Nu era zi în care să nu desenez ceva pe caiet, mai ales pe marginea paginii. Erau doar desene banale, cercuri sau simboluri, dar îmi mai scăpa și câte o caricatură a profesorului. Aveam o perioadă prin a 10-a când încercam să compun poezii inspirându-mă din atmosfera clasei și a lecției predate de cel din fața mea. Încercam. Cred că lucrul pe care îl făceam cel mai des atunci când mă plictiseam în timpul orelor și lucrul de care o să îmi fie cel mai dor din anii de liceu este jocul de table pe telefon cu colegul meu de bancă. Era singurul meu coleg și am trăit tot felul de clipe în timpul liceului, fiind înconjurați permanent de fete.

De la ce chiuleai cel mai abitir?

De la ora de educație fizică, clar. Deși nu eram genul de elev care să chiulească mult, uneori simțeam nevoia de a pleca la un suc sau de a mânca ceva cu un prieten. Eh, mai făceam asta și în timpul orelor, dar îmi aducea o altă plăcere atmosfera unui pub. De obicei absentam de la ultima oră, nu știu dacă din cauza plictiselii sau din cauză că stația de taxi se afla fix lângă liceu și simțeam cum mă chema să mă conducă acasă. Un mister și pentru mine.

Ce i-ai transmite eu-ului tău din școală? Dar unui adolescent care visează să urmeze o carieră în ilustrație?

Doar ce am ieșit din băncile liceului, deci momentan nu prea am ce să îi transmit eu-lui rebel din aceasta perioadă. Au fost ani frumoși care, acum că s-au încheiat, mi se pare că au trecut cam repede și îmi pare rău. Însă, eu-lui din generală i-aș transmite să nu își mai dorească să crească sau să termine școala așa de repede. Să se bucure de libertate, lejeritatea programului și să nu se grăbească. Iar adolescenților care visează să urmeze o carieră în ilustrație aș vrea să le transmit că trebuie să facă totul din pasiune și cu pasiune. În felul acesta, pentru ei, atât viața, cât și cariera de ilustrator o să fie o aventură și un drum plăcut. Ah, și să nu vă fie teamă să puneți pe hârtie orice idee aveți. Orice începe de la ceva. 🙂


Andrei & portofoliul lui impresionat pentru un absolvent de liceu sunt de găsit pe Behance. Printre proiectele sale recente se numără ilustrația unei coperte din colecția de caiete Momente. Schițe. Notițe lansată de Cărturești toamna aceasta.



There are no comments

Add yours