Operele alese ale lui T. S. Spivet, de Reif Larsen

V-ați gândit vreodată la o hartă ca la o emoție? Așa înțelege Reif Larsen cartografia. Interesat inițial de imaginea idilică a cowboy-ului american, a vrut să își facă debutul literar cu o carte despre Vestul sălbatic și a reușit un minunat roman grafic pentru adulți, în care arată lumea prin ochii și reprezentările unui copil precoce.

T.S. Spivet este un puști hiperanalitic în vârstă de 12 ani, care își poate explica viața doar dacă o cartografiază. Fratele său mai mic a murit cu un an în urmă, împușcându-se accidental pe când se jucau. Acum, la ferma din Montana – în care T.S. trăiește alături de părinți și de sora sa mai mare – nimeni nu mai vorbește despre această pierdere, încercând să-i facă față printr-o tăcere concentrată.

Familia micului Spivet este ciudată, un puzzle cu piese care nu se potrivesc: mama – entomolog, în căutarea unei specii de gândac fantomă, absentă și împrăștiată în rol matern, fără liniște în rol de cercetător; tatăl – imaginea cowboy-ului american, tăcut, încruntat și distant; sora mai mare, Gracie, o adolescentă aflată în război cu ciudățeniile familiei, ce visează să fie actriță și să plece cât mai departe. Fratele dispărut – Layton – fusese singurul care adoptase stilul tatălui și se potrivise peisajului de la fermă: fiul preferat, după cum îl descrie T.S.

Tabloul general și legăturile ni se dezvăluie pe măsură ce T.S. își trăiește aventura, care pornește de la un telefon. Micul nostru om de știință tocmai a câștigat un premiu important al Institutului Smithsonian, pentru care nici măcar nu știa să fi concurat. Considerând că nu se potrivește la fermă, T.S. fuge de acasă spre Washington DC, ca să își accepte distincția. Dintr-odată, lumea se lasă din ce în ce mai puțin cartografiată, din ce în ce mai puțin înțeleasă. Între real și fantastic, eroul nostru pierde niște sensuri și regăsește altele.

Operele alese ale lui T.S. Spivet* sunt o lectură emoționantă. Cartea e scrisă la persoana I, iar vocea povestitorului dezvăluie, în același timp, o gândire adultă și trăiri de copil. T.S. Spivet își povestește călătoria, viața și gândurile, punând în cuvinte raționamentele și păstrând pentru grafice atât explicațiile tehnico-știntifice, cât și sentimentele. Hărțile se completează cu textul și uneori spun chiar mai mult decât vorbele.

Grafica ia forma unor anexe și adnotări pe margine de pagină. Ideea i-a venit lui Reif Larsen abia după ce terminase povestea și o recitea. A considerat că, astfel, poate să îmbogațească istoria – și a avut dreptate. Larsen nu se identifică cu eroul său, dar ambii au în comun dragostea pentru cartografie. Pentru scriitor, o hartă este o încercare de a da sens unei lumi sau unei situații, dar și un instrument care vorbește despre făuritorul său – pentru că acesta se definește atunci când pune pe hârtie ce a văzut, ce a înțeles, ce i s-a părut relevant…

Fiu de artiști, Reif Larsen și-a făcut singur desenele și a reușit o odă închinată tiparului: o carte care cucerește vizual și pe care e greu să ți-o imaginezi în format ebook. De altfel, nici nu a fost publicată electronic. Dar, pe cât de frumoasă este relația dintre text și desen, pe atât de greu este să transformi povestea în film. Niciun mare producător hollywoodian nu s-a încumetat. A făcut-o Jean-Pierre Jeunet, care a adaptat anul trecut povestea lui T.S. Spivet. Îmi place Jeunet pentru modul în care reușește să surprindă partea delicată a vieții, dar cartea rămâne mult mai bună.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.