Allende, caietul Mayei și tărâmul făgăduinței

on 11.11.2013 at 14:51

La 16 ani, Maya Vidal a trăit deja o viață de om, diferită de existențele pe care ni le imaginăm cu toții până la această vârstă. Nedorită de părinți, fata este crescută de bunicii Nini și Popo, o chiliană mândră cu spirit spartan și ageră ca un dinam, și un astronom cu o fire mai rezervată decât cea a soției sale, dar cu și mai multă înțelepciune. Când bunicul moare, Maya încearcă să-și ostoiască durerea răzvrătindu-se, alegându-și prieteni cu intenții îndoielnice și aruncându-se într-o vâltoare de droguri, alcool și furturi care o plasează rapid într-o instituție pentru tineri delincvenți din Oregon, unde, timp de doi ani, își planifică evadarea.
Ca mai toate evadările, fuga Mayei nu decurge întocmai conform planului. După ce face autostopul și este violată de un camionagiu, tânăra ajunge într-un Las Vegas diferit de cel din visele ei. Un peisaj sordid, murdar și populat de alcoolici, dealeri de droguri, prostituate și pești o întâmpină, iar Maya, disperată și fără niciun ban, apucă prima mână de ajutor pe care i-o întinde un străin. Leeman este traficant de droguri. Îi oferă Mayei o nouă identitate, o locuință și un job, mai exact să ridice plățile clienților săi, îndatorire pe care fata o îndeplinește cu religiozitate, până în momentul în care devine și ea dependent de drogurile care îi stau la dispoziție zi și noapte. Evenimentele se succed rapid și îi scapă de sub mână, iar Maya devine în scurt timp ținta a doi asasini, a agenților FBI și a poliției. După ce începe să trăiască furând ca să își întrețină dependența, dormind pe străzi și supraviețuind din mila trecătorilor, Maya ajunge într-un adăpost, de unde este revendicată de Nini și trimisă pachet în Chiloe, în grija lui Manuel Arias, vechi prieten al familiei.

Un antropolog tăcut și molcom, ce lucrează veșnic la un volum, Manuel reușește să aducă liniște în sufletul zbuciumat al Mayei. Chiloe nu are nimic din mizeria și falsa opulență a Vegasului, e chiar în antiteză cu acesta – o comunitate mică, înverzită și împăciuitoare, de oameni care trăiesc într-o solitudine armonioasă, după legi proprii și după mecanica aparte a unui alt timp.

Aici, Maya învață să se scalde într-o liniște atemporală, binefăcătoare, iar relația dintre ea și Manuel devine un schimb permanent de idei tacite, cei doi ajungând, cu timpul, să își completeze unul altuia gesturile. Fata se inițiază în tradițiile localnicilor, transcrie manuscrisele tutorelui și găsește în dragoste un sens de care nu avea habar.

Povestea Mayei se permută lin între Berkeley, Vegas și Chiloe, devenind și povestea bunicilor ei, Nini și Popo, dar și a lui Manuel, protectorul său chilean. Ritmul curge fără stăvilare între prezent și trecut, între eșec și absolvire, între angoasă și pace. Isabel Allende scrie cu glasul ei molcom, în care presară, gradat, văpaie, recompunând viața chilienilor ce și-au construit o lume nouă pe un limb ros de ocean, la capătul pământului; descriindu-le în culori vibrante istoria, obiceiurile, sufletele. În același timp, tot ea găsește cuvintele cu care să exploreze, cu realism, cultura traficului de droguri și viața de dependent, în Las Vegas.

Prin jurnalul Mayey curge glasul lui Allende, care radiografiază, ca într-o schemă pe jumătate mistică, pe jumătate divină, obiceiurile magice ale poporului sud-american, legendele lor pasionante, miturile de care aceștia refuză să se scuture, urmându-și crezul în existența secretă a lucrurilor. Caietul Mayey devine, ca și celelalte romane ale lui Allende, o carte lirică, un cântec legănat în avioane, bărci, canoe și pe drumuri prăfuite, spre un țărm făgăduitor, un voiaj în care contează nu doar drumul, ci și destinația.