Coperte remixate pentru generația Facebook

O specie hibridă de coperte și-a făcut loc pe zidurile Facebook de ceva vreme: încrucișează titluri clasice din literatura română cu personaje decupate din cultura pop – Puiul lui Brătescu-Voineşti şi Justin Bieber, Harap-Alb şi Michael Jackson, Lapona Enigel şi Björk sau Somnoroase păsărele şi Angry Birds. Julien Britnic, autorul acestor intervenţii recuperatoare în lista de lecturi din şcoală, ne-a povestit mai multe despre ceea ce a ajuns să fie cea mai “share-uită” campanie spontană de promovare a literaturii române pe Facebook.

Cine e în spatele copertelor “remixate” ?

E un nom de plume puțin straniu, Julien Britnic, dar cu cele mai bune intenții pop-art. Și un plan secret de a face entertainment cultural pentru “the happy few”. În viața reală, copywriter de 9 ani și follower al comediei umane de 30 de ani.

Cum a început povestea copertelor reinterpretate? Care este prima copertă din serie?

Ideea de a mă juca cu coperțile vine din fascinația pe care o am de când eram copil pentru ele, memoria mea emoțională are stocată multă informație din biblioteca copilăriei (i.e. cărți de autori români și ruși superb ilustrate etc.) și apoi, începând din adolescență, corelată cu pasiunea pentru coperțile de reviste. Cărțile din copilărie și cele din anii de școală au un impact puternic de fiecare dată când le revezi atunci când ești adult, pe asta m-am și bazat când am ales să folosesc formatele grafice old-school ale Bibliotecii Pentru Toți. Prima coperta din serie este Liviu Rebreanu, Ion, cu James Franco într-o ipostază rurală de actor principal într-o ecranizare a lui Faulkner, în care îi simți setea instinctuală de “noi vrem pământ”, atât de tipică unei bune părți a literaturii române.

Câteva date statistice: câte coperte ai reinterpretat până acum? Cam cât durează lucrul la o copertă? Și cum alegi copertele pe care le modifici?

Pana acum, în mixer-ul meu au intrat aproape 40 de coperți de cărți din “cei șapte ani de acasă”  ai fiecărui român. Chiar ma bate ideea ca înainte de sesiunea de bacalaureat din acest an să lansez o broșură cu toate aceste coperți ca un fel de programă alternativă updatată pentru generația Facebook. Grafic, lucrul la o copertă durează câteva minute, iar ideea mi se downloadează în cap destul de rapid, până la urmă e un exercițiu creativ de advertising fără produs. Selecția lor are un singur criteriu nemilos: să fie literatură românească clasică și modernă, studiată în școală, cu care oricine s-a confruntat mai mult sau mai puțin forțat o dată în viață.

Ce a spus lumea despre copertele tale?

Aștept încă recenziile criticilor literari de coperți, dar followerii mei au fost destul de nuanțați: de la “:))))))”, la “Lol” la “bravo” sau “puteai mai bine”, ideea a devenit oricum un meme, așa că primesc des pe Wall variante de coperte remixate de-ale lor, multe bune de inclus în “Britnic official fan fiction”.

Crezi că liceenii de azi ar citi cu mai mult entuziasm Enigma Otiliei dacă l-ar avea pe Benedict Cumberbatch pe copertă?

Daca Benedict ar fi un hook prin care ei s-ar decide să citească cartea în speranța unei crime și a unui whodunnit final, de ce nu? De altfel, cred că Felix ar putea ajunge la maturitate un bun doctor Watson după ce în tinerețe a încercat în zadar să dezlege cel mai dificil caz dintre toate: “misterul feminin”.

Ce părere ai despre copertele cărților publicate în România?

La capitolul acesta, mă iau de braț cu majoritatea pensionarilor din România și afirm răspicat că “înainte era mai bine”. E un total dispreț față de imaginea grafică a carților, unele sunt dezastruoase la fonturi, altele au layout-uri retarde, cele mai răsărite iși permit să aibă o poză decentă cumpărată de pe Getty Images, iar o generație nouă de tineri ilustratori talentați sunt băgați în seamă de maxim două edituri.

Care ar fi câteva exemple memorabile dintr-o istorie a copertelor de carte românești?

Multe din seria Biblioteca pentru Toți a anilor 60-70 sunt de referință (îmi vine acum ca reper exemplarul din Poemele luminii de Blaga), cartile pentru copii genial ilustrate de la editura Ion Creangă, portofoliul de cărți desenate de Val Munteanu, copertele revistei Secolul XX. Din haosul vizual actual, se disting Editura Curtea Veche (coperțile făcute de studioul Griffon& Swans, care mă manipulează mârșav să le cumpăr cărțile doar pentru aspect), Vellant și Baroque Arts&Books.

Ce părere ai despre copertele care preiau afișul filmului?

E un fenomen firesc, clasic în afară, la noi de dată mai recentă. Combinația e foarte pop (vezi un personaj literar jucat de un actor super-mediatizat, inclusiv de tabloide și site-uri de gossip), cel puțin pe mine m-a pus pe gânduri și așa am ajuns la copertele remixate.

Care sunt copertele tale preferate?

La “Favorites” am un guilty pleasure, coperțile cărților de tip pulp din anii 50-60 (un exemplu aici), genul de layout clasic al editurii Penguin din aceeasi perioadă și, nominal, îmi vin acum în minte Clockwork Orange și coperta conceptuală genială pentru 1984 de dată mult mai recent.

Să alegem cărțile la raft și după copertă?

Coperta e de fapt un promo/advertisement pentru ce e în interior. Dacă ce e înăuntru nu ți-a plăcut cine știe ce, rămâi cel puțin cu o copertă frumoasă pe raftul bibliotecii Ikea din camera ta. Și, din ce văd la noi pe piață, ce arată bine are și un conținut memorabil de oferit.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.