Andra Badea despre cuteOshenii, freelancing, micile reușite și marea luptă cu procrastinarea

Pe Andra Badea o cunoaștem de ceva vreme, deja. CuteOsheniile ei sunt inconfundabile și au apărut pe hârtia de împachetat Cărturești, pe pereții librăriei în diverse expoziții, pe caietele Școlărești sau, mai recent, pe o serie de mini-felicitări intitulate #MiciReușite, care sărbătoresc bucuriile mărunte și momentele de glorie din viața de zi cu zi  (cum e cel când salvezi prezentarea chiar înainte să pice curentul). Am stat de vorbă cu Andra despre personajele ei și despre viața de ilustrator freelancer, pe care a îmbrățișat-o chiar anul acesta.

Ce sunt CuteOsheniile și cum au apărut ele pe lume?

CuteOsheniile sunt personajele mele ilustrate. În afară de faptul că sunt „cute” sunt și ciudațele (în sensul ăla bun).  Ele au apărut inițial pictate pe mobilă, dar acum și-au început  „valul de expansiune” peste tot pe unde e nevoie de ele.

Cum ai ajuns la ilustrație? Ai știut mereu că asta vrei să faci sau a fost o cotitură bruscă în drumul tău?

Bruscă sigur n-a fost, haha! N-am fost personajul ăla din film care se trezește într-o dimineață și își schimbă viața. Am luat-o băbește, așa că n-o să am niciodată „a great story” despre traseul meu. În facultate – de comunicare, nu de arte – am început sa desenez mai mult și să mă joc cu photoshop-ul. Făceam elfi, manga și alte lucruri de geek de pe vremea aia. Aveam și cont de DeviantArt, bineînțeles. Multă vreme a fost doar un hobby. Lucram deja în domeniu vizual, ca Art Director, când am început să învăț mai serios partea cu ilustrația și să-mi iau profesor. Apoi mulți ani am cochetat așa cu o expoziție mică, cu câte un proiecțel. V-am zis că nu se face film după povestea asta, haha! Am crescut „organic” cum se zice, am prins mai mult curaj în timp, proiectele s-au adunat și anul ăsta am făcut mutarea curajoasă – am trecut la fulltime freelance ca ilustrator.

Cum arată biroul tău într-o zi obișnuită? Ne arăți o fotografie cu el?

E haos, dar bineînțeles că n-o să vă arăt chiar poza aia. Vă dau una de „musafiri”, fără alune și cola și mâța cu fundul pe ilustrația în lucru.

De curând, ai început să faci și ilustrație de carte pentru copii. Cum e să lucrezi după un text? Care e parcursul tău de la prima lectură la ilustrația care apare în pagina tipărită?

Îmi place ilustrația de carte, dar e clar mai greu decât să faci un poster sau o hârtie de împachetat. Îți trebuie multă disciplină și organizare. Și răbdare să faci același personaj de 10 ori. Ca parcurs: trec de la citit, subliniat, împărțit pe bucăți de ilustrat, schițe pentru scene și personaje, stabilesc  o paletă de culori și apoi mă apuc de ilustrațiile finale.  Nu știu dacă fac bine pentru că sunt de abia la a treia carte în lucru și mai am multe de învățat. Mai revin cu răspunsul peste vreo 10 cărți.

Cum ai ajuns la ideea felicitărilor pentru mici reușite?

Am pornit oarecum de la mine și de la ce mi-ar plăcea să fac. Adică să nu mai pun atât de multă presiune pe mine, să respir mai des și să mă bucur de pașii mici făcuți cu succes. Ca la dietă, haha! În plus, cred că avem cu toții nevoie de o doză în plus de optimism pe care e greu să-l ai când tot astepți să se întâmple ceva important sau când te bazezi doar pe marile reușite, o dată – de două ori  pe an. În schimb, poate bucuriile de zi cu zi și gesturile mici, dar făcute cu drag, ne pot descreți frunțile mai des.

Care dintre mesajele de pe caroline ți se aplică 100%?

Ăla cu pisica, clar (Prima și singura dată când te-a ascultat pisica). De fapt, ăla e dat de prietenul meu.

La fel și “Ai găsit o plantă care să-ți supraviețuiască”. Eu pot crește doar cactuși și succulents.

Te-ai gândit la anumite persoane din viața ta atunci când ai creat mesajele pentru #MiciReusite? Dacă da, povestește-ne cum au ajuns pe cartoline.

Aici trebuie să introduc fraza cu „bazat pe o poveste reală – numele personajelor au fost schimbate.” Cred că știm toți povești din teambuildinguri sau cunoaștem câte o persoană care face plapuma cocon, avem prieteni care sunt „plant killers” sau pe cineva care tinde să stea cu nasul în telefon de când s-a trezit etc.

Chiar şi cei netalentaţi la desen ajung să mâzgălească flori, avioane sau inimioare pe marginea paginii în timpul orelor sau al şedinţelor. Cum mâzgăleşte un ilustrator când se plictiseşte?

Eu în general mă plâng de diverse lucruri, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos.

Ai trecut de la munca în agenții de publicitate la cea de freelancer. Cum arată viața fără șef și program fix?

Aoleu, simt toți ochii cum se dau peste cap, haha! Pentru că nu pot să zic că e ușoară. Da, normal că faptul ca te poti organiza singur, că te bate mai puțină lume la cap, că nu tre’ să ieși din casă la -10 grade sunt toate avantaje. Dar eu una am nevoie de structură ca să funcționez. Așa că mă lupt să-mi fac eu un program fix, să stau departe de canapea, să ies seara cu prietenul meu sau cu prietenii pentru doza de „socializare”. Am un planner în care îmi organizez timpul, mă trezesc la 7 în fiecare dimineață și duc zilnic marea luptă cu procrastinarea.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.