Toată lumea ştie ce va să zică la vie en rose. Puţini, însă, îşi pun problema unui sfârşit frumos, mai ales la vârsta la care nici gândul despre aşa ceva n-ar trebui să existe. Totuşi, Eric-Emmanuel Schmitt născoceşte, în Oscar şi Tanti Roz, un băieţel care găseşte calea prin care[mai mult...]
All posts by Simona Vasilache
Miezul verii e timpul când jurnaliştii ar omorî pentru un subiect de presă. Şi titlul celei mai recente traduceri din Coetzee, pe care o datorăm Irinei Horea şi editurii Humanitas. Summertime, în original, e parte din trilogia autobiografică Scene de viaţă provincială, şi singura carte în care Coetzee pune sarcina[mai mult...]
„Mi-am propus să scriu o istorie a lumii fără să ies din casă”, e prinsoarea pe care Bill Bryson – autor, altminteri, de cărţi de călătorie – o face cu propria-i răbdare şi atenţie la detalii. Rezultatul (reuşit) este Acasă, o istorie a vieţii private, care a apărut la Polirom,[mai mult...]
Lista lui Crohmălniceanu din Amintiri deghizate e canonul literar interbelic, completat, peste timp, cu acela, in statu nascendi, al anilor ’80. Ipostazele în care-i prinde pe scriitori nu sunt date, însă, de criticul care i-a citit, ci de omul care i-a cunoscut. Marii scriitori dintre războaie sunt, când îi întâlneşte[mai mult...]
Ordonată şi hedonistă, cosmopolită şi statornică, Viena secolului XIX îşi merita statutul de centru al Europei. Pe care ajunsese să o domine cu muzele, în locul armelor. Despre această casă veche, dar trainică, şi despre toate barbariile care au năpădit-o, în răstimpul scurt de o viaţă de om, scrie Stefan[mai mult...]
Psihologia şi artele abundă de jocuri proiective, prin care imaginaţia este forţată să refacă mersul vieţii, dacă destinul ar fi luat-o pe altă uşă. Când, însă, le joci spontan, creativitatea lasă, de obicei, loc frustrărilor. E ceea ce li se întâmplă personajelor din Fărâme de viaţă, cartea Zeruyei Shalevk, tradusă[mai mult...]
Artistic ca şi biografic, Joyce e un cetăţean al lumii. Totuşi, ce-l leagă de Albion e inconfundabilul British humour. Iată un sfârşit de scrisoare, către unchiul soţiei, care l-a susţinut financiar pe când scria Ulise: „Dacă aş putea descoperi între timp cine este patronul oamenilor de litere, aş încerca să-i[mai mult...]
Deşi sezonul foişoarelor a cam trecut, nu pot să nu vă recomand acest Garden party din anii Reginei Victoria, de la care nu lipsesc nici savorile, nici grijile sfârşit-începutului de secol.
