De ce nu mai citim?

de Cristian Neagoe

Dacă ar fi să aleg un singur obiect care să reprezinte conceptul de magie, aș alege cartea. Oamenii s-au apropiat cel mai mult de călătoria în timp prin cărți. Teleportarea și telepatia sunt, la rândul lor, caracteristici ale unei lecturi bune. Când te scufunzi într-o carte, te transpui în alte universuri, în alte minți și în alte timpuri fără să te ridici din fotoliu.

Secole de-a rândul, chiar și după inventarea tiparului în secolul al XV-lea, cititul era rezervat elitelor, care aveau timpul și resursele necesare pentru cultură. Dar, pe la începutul secolului al XVIII-lea, implementarea educației obligatorii și ieftinirea cărților a făcut ca lectura să fie o preocupare la îndemână pentru toată lumea, indiferent de statut, gen sau vârstă. Această explozie a lecturii (numită în epocă „febră”, „manie” și privită cu încruntare de tradiționaliști, care o considerau o îndeletnicire frivolă și leneșă) a fost corelată de istorici cu apariția Iluminismului, a drepturilor omului, cu nașterea democrațiilor moderne și a Revoluției Industriale. A fost o democratizare fără precedent a informației, un transfer masiv de cunoștințe către mințile oamenilor de rând.

Fast forward către sfârșitul anului 2024: OCDE publică un raport care arată că nivelul de alfabetizare se află „în scădere sau stagnant” în majoritatea țărilor dezvoltate. Pentru prima oară de la inventarea tiparului, oamenii se educă și citesc tot mai puțin. Nu cu mult timp în urmă, astfel de statistici i-ar fi făcut pe sociologi să se ia cu mâinile de cap și să presupună că societatea trece printr-un război mondial sau că are de-a face cu prăbușirea sistemului educațional. Ceea ce, de altfel, nu e chiar departe de realitate.

România nici nu e luată în considerare în studiul de mai sus. Poate și fiindcă piața românească de carte nu depășește 60 de milioane de euro pe an, cifră egală cu cea a Bulgariei, o țară cu o populație de trei ori mai mică, și semnificativ sub cea a Ungariei, care, cu jumătate din populația României, are o piață editorială de 110 milioane de euro. Românii citesc cel mai puțin dintre toți europenii, iar concentrarea geografică a accesului la carte în România e extremă: Bucureștiul absoarbe jumătate din vânzările naționale, în timp ce în mediul rural și în orașele mici accesul la librării și biblioteci este aproape inexistent.

Național și internațional, cărțile bat acum în retragere. Telefoanele „smart” sunt programate să ne răpească atenția cu notificări constante, filmulețe tembele, scrolling infinit, multi-tasking și știri senzaționaliste sau de-a dreptul false pentru a provoca valuri de furie și interacțiuni pe social media. Companiile fac profituri enorme exploatându-ne atenția, preferințele, emoțiile și conținutul pe care îl creăm gratis. În întreaga lume, majoritatea adulților citesc azi mai mult postări pe rețele de socializare decât orice alt tip de conținut. Școlile și universitățile din întreaga lume se confruntă cu primele generații post-carte, crescute cu clipuri, jocuri video, algoritmi și, tot mai des, cu AI.

Am vorbit cu prieteni, cu librari și specialiști, am citit studii și prognoze ca să pun cap la cap câteva dintre motivele pentru care nu mai citim. Crezi că te ține să le citești până la capăt?

• „N-am timp, n-am chef, mi-e lene, nu mă pot concentra!” Trăim timpuri în fierbere, în care fiecare moment trebuie pus la treabă, altfel rămâi în umă și devii irelevant. Avem programe încărcate cu munca, familia, traficul și ni le încărcăm și mai mult consumând conținut superficial care creează dependență. Preferăm gratificarea instantanee a conținutului scurt (TikTok, Instagram, Facebook, reels, stories), sabotându-ne capacitatea de concentrare și slăbindu-ne rețelele neuronale care ne susțin răbdarea și capacitatea de analiză profundă. În România, 11 milioane de adulți nu au citit nicio carte anul trecut „din lipsă de timp”. Dar statisticile nu spun toată povestea.

• Mai citim, doar că nu cărți. Citim postări pe social media, comentarii, teorii ale conspirației, articole inflamatorii, știri false, reclame, subtitrări, rețete culinare, prospecte de medicamente. În prezent, o persoană obișnuită petrece șapte ore pe zi uitându-se la ecrane. Pentru generația Z, cifra este de nouă ore! Un articol recent publicat în The Times prognozează că studenții din ziua de azi vor petrece, în medie, 25 de ani din viață exclusiv pe dispozitive digitale, o proiecție șocantă a priorităților noastre contemporane.
  
• „Cărțile sunt prea lungi, îmi ocupă prea mult timp – prefer sintezele.” Aplicațiile de sumarizare a cărților precum Blinkist, AcceleratEd sau Headway oferă o experiență „hiperprocesată” a lecturii: nu mai citești toată cartea, ci doar un rezumat. Dar nu contrazice asta tocmai scopul lecturii, acela de a te cufunda în povestea și stilul unei cărți ca să-i guști întregul spectru de arome și emoții? Dacă citești cărți de dezvoltare personală sau self-help, sintezele ar putea fi utile. Cărțile de acest fel acoperă cam aceeași idee în capitole diferite, umplând spațiul cu verbozitate și redundanță pentru a câștiga în dimensiune. Dacă, însă, vrei să te familiarizezi cu marea literatură a lumii, atunci rezumatele nu fac decât să-ți pună la dispoziție liniile mari ale narațiunii („ce se întâmplă în carte”), fără să reușească să confere textura, nuanțele estetice, curgerea stilului și a experienței calitative pentru care ne face plăcere să citim, în definitiv. E ca și cum ai merge într-un restaurant de multe stele și i-ai cere celui mai apreciat bucătar al lumii să-ți gătească delicatesa lui preferată, iar când aceasta ți-ar fi servită pe o farfurie atent aranjată, ai mixa totul într-un blender și ai lua o gură din pasta rezultată. Dacă vrei să te cunoști mai bine, să-ți dezvolți gusturile și gândirea critică, să înțelegi complexitatea emoțională și umană, atunci trebuie să citești cărțile cuvânt cu cuvânt, ca pe vremuri. Dacă tot ce cauți sunt informații, sumarizările pot fi suficiente. Dar confundarea celor două nevoi ne-a adus fix în acest punct de eroziune și brain rot.

• „Mă relaxează să scrolez fără un scop anume.” Sigur ai auzit de scroll-ul infinit, o funcție tot mai întâlnită în web design prin care conținutul nou este adăugat continuu și dinamic la capătul paginii pe măsură ce utilizatorul dă mai jos, dându-ți senzația că poți derula la nesfârșit. Varianta cea mai dăunătoare a acestui obicei se cheamă doom-scrolling, adică derularea fără rost a paginilor de social media, la finalul căreia, în cel mai bun caz, nu obții nicio informație utilă, iar în cel mai rău caz, timpul a zburat pe nesimțite și starea ta de spirit e la pământ. E o abordare complet diferită de experiența lecturii unei cărți, în care ai pagini separate, clar delimitate, poți să digeri informația pe bucăți și să te oprești când vrei, cu satisfacția că ai înaintat vizibil spre final.
  
  
• Digitalizarea agresivă de la vârste mici ne modifică structurile cerebrale. Când citim, creierul nostru deschide portaluri: nu în spații imaginare, ci în dimensiuni conceptuale pe care alți oameni le-au construit. Însă nu ne naștem cu cartea în mână, nici cu deprinderea lecturii. Regiunile cerebrale pe care le folosim în fragedă pruncie pentru a procesa ce vedem și auzim, iar mai apoi pentru a vorbi, sunt reconfigurate în funcție de stimulii la care sunt expuse. Dacă obișnuim să citim cărți, ne va fi ușor și plăcut să ne adâncim în lectură și în asimilarea cunoașterii profunde. Dacă suntem expuși la ecrane încă de mici, vom prefera acest gen de consum și procesare superficială a informației. Tranziția de la suportul tipărit la cel digital a dus la apariția unui stil de procesare numit digital skimming („lectură superficială”). Când citim de pe ecran, creierul ne este bombardat cu stimuli distractivi (notificări, link-uri, reclame), ceea ce fragmentează atenția și împiedică activarea proceselor de „lectură profundă” (deep reading), care implică gândire analogică, empatie, deducție și analiză critică. Sunt procese care necesită timp și o stare de concentrare susținută. Pe măsură ce ne obișnuim să scanăm texte scurte și să sărim de la un tab la altul, circuitele neuronale responsabile pentru analiza complexă se atrofiază, făcând ca parcurgerea unei cărți lungi să pară o sarcină imposibilă. E un pic ca diferența dintre slow food și fast food – și știm deja cât de dăunător e să ne îmbuibăm cu mec și shaorma în locul mâncării gătite lent și cu grijă.
  
  
• Unii oameni, contrar așteptărilor, citesc, de fapt, mai mult. E mai ieftin să iei cărți vechi (sau chiar noi) din anticariate, să împrumuți de la prieteni sau de la bibliotecă, să cauți cărți pe net și să le citești pe e-book reader. Oamenii citesc și așa, chiar dacă nu se vede în vânzările de carte nouă. Dar dacă ne luăm după cele mai recente barometre culturale, procentul celor care chiar umblă prin biblioteci și anticariate e infim. De altfel, fenomenul e eminamente urban, de vreme ce foarte puține sate și orașe de provincie din România mai au biblioteci sau librării, ce să mai vorbim de anticariate.
  
  
• Cititul e un lux pentru cei mai mulți dintre noi. Și devine un lux tot mai mare pe măsură ce inegalitățile economice cresc, avem tot mai puțin timp ne ocupat cu munca, atenția ne e constant curtată sau de-a dreptul furată, impozitele cresc (inclusiv la carte), iar marea majoritate a oamenilor sunt nevoiți să tragă tare ca să poată să trăiască de la o lună la alta.
  
  

Lista de motive nu se încheie aici, dar n-aș vrea să vă solicit și mai mult atenția fragmentată. Mi se pare important, în schimb, să ne amintim de ce citim și care sunt beneficiile lecturii: creșterea calității vieții, bucurie, calm, somn mai bun, sentiment de apartenență, mai multe șanse de succes în carieră. Cărțile oferă cunoaștere profundă și abilități esențiale de gândire critică, întărirea memoriei și a capacității de concentrare, fluență verbală și rate mai mici de declin cognitiv la vârste înaintate. O societate care nu citește este mai vulnerabilă la dezinformare și la erodarea democrației, are un discurs mai sărac, deficit de empatie și o capacitate redusă de a rezolva probleme complexe.

Fiecare carte pe care o citești nu e o evadare din real, ci o investiție în capacitatea ta de a înțelege ce se întâmplă în jurul tău. Fiecare pagină în care te-ai cufundat adânc e o linie de apărare împotriva dezinformării, manipulării și superficialității. De aceea, Mișcarea pentru Lectură nu e un hobby privilegiat – este un act de rezistență culturală și cognitivă.

Dacă magia cărților se pierde, pierdem și capacitatea de a ne imagina alte lumi. Pierdem libertatea de a fi oricine, oriunde, oricând, de a intra în pielea personajelor și de a folosi mașina timpului numită carte. Vrei să faci o schimbare esențială în bine pentru tine și cei din jurul tău? Citește 30 de minute pe zi, preferabil înainte să te lași răpit de tăvălugul cotidian. Fiindcă lectura e pentru minte ceea ce exercițiul fizic e pentru corp. Ca să profiți de ambele, fii parte din Mișcarea pentru Lectură!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.