Despre muzica laureaților Concursului Internațional George Enescu

Importanța unui concurs de muzică este stabilită prin carierele artiștilor laureați, prin prezența și influența lor în lumea muzicală, iar acest lucru se poate face după cel puțin un deceniu de la începerea concursului. Întotdeauna există discuții, preferințe, parti-pris-uri, chiar scandaluri, așa cum a fost la ediția din 2019 a Concursului Long-Thibaud-Crespin, când publicul a huiduit în momentul anunțării premiilor (Kenji Miura lua premiul I și toate premiile speciale, mai puțin premiul publicului). Dar timpul decide până la urmă.

2022: ediția în desfășurare

Între 4 și 18 septembrie 2022, la Ateneul Român din București, suntem în plină desfășurare a celei de-a XVIII-a ediții a Concursului Internațional George Enescu, cu semifinale și finale, secțiunile violoncel, vioară și pian, live online, la tv și radio. Concursul se desfășoară și la secțiunea compoziție, doar în sala juriului, dar vom avea ocazia să ascultăm lucrarea câștigătoare la Gala de deschidere a Concursului din 2024. Pentru restul, suntem, ca de obicei, invitați la Ateneu.

Prima ediție: 1958

În 1958, la prima ediție a Concursului George Enescu, organizată în același timp cu Festivalul, câștigătorii – la pian chinezul Ming-Qiang Li (sau Li-Min-Cean în transliterarea din acei ani), la vioară Ștefan Ruha – au avut cariere importante, dar destul de frământate (pianistul chinez dispărând o destul de lungă perioadă în anii Revoluției Culturale). De amintit că Ștefan Ruha obținea, tot în 1958, premiul al III-lea la Concursul Ceaikovski, competiție aflată și ea la prima ediție.

Next

La ediția a doua, din 1961, nu se acordă premiul I, dar cei doi pianiști care au împărțit premiul al II-lea au ajuns nume influente în lumea muzicală. Pianistul israelian Arie Vardi e unul dintre cei mai respectați profesori de pian, printre studenții săi numărându-se, ca să amintim doar două nume din generații diferite, Yefim Bronfman și Beatrice Rana. La puțină vreme după concurs, Theodor Paraschivescu (sau Théodore Paraskivesco) primește o bursă a guvernului francez și își urmează studiile în Franța, unde lucrează cu Magda Tagliaferro sau Yvonne Lefébure, devenind unul dintre cei mai importanți interpreți ai muzicii lui Debussy.

Din juriul ediției a patra, organizată în 1964, fac parte Arthur Rubinstein și Monique Haas, iar primul premiu îi revine pianistei Elisabeth Leonskaja, laureatul străin cel mai des întâlnit pe scenele românești de-a lungul ultimelor decenii. Este una dintre pianistele preferate ale lui Sviatoslav Richter, iar după ce se stabilește la Viena, în 1978, are șansa să înregistreze pentru Teldec majoritatea sonatelor lui Schubert, sonatele și concertele de Brahms, numeroase opusuri ale lui Chopin. Recent a încheiat un contract cu Warner, pentru care a înregistrat integrala sonatelor pentru pian de Mozart și Schubert, melomanii așteptând și o integrală a sonatelor lui Beethoven.

1967: Radu Lupu și Dan Grigore

Primele două locuri de pe podium, la ediția din 1967, sunt ocupate de Radu Lupu (premiul I împărțit cu Samvel Alumyan) și Dan Grigore. Încă student la Moscova, Radu Lupu câștigase în 1966 primul loc la Concursul Van Cliburn, iar în 1969 va fi laureat și al Concursului de la Leeds. Din 1970 se stabilește în Occident și începe o carieră extraordinară devenind unul dintre pianiștii iconici ai ultimului secol, greu de încadrat într-o școală anume, apreciat mai ales pentru o știință a sunetului care era numai a lui. Dacă Radu Lupu era un retras, se pare că a dat doar trei-patru interviuri în toată cariera, Dan Grigore, colegul și prietenul său de atunci, a avut de plătit pentru un temperament complet opus. Printre înregistrările legendare ale celui din urmă, două merită neapărat amintite: recitalul Chopin de la Ateneu, din februarie 1985, și discul cu sonate de Beethoven. Locul al III-lea îi revine lui Anatol Ugorski, un alt pianist cu o carieră plină de obstacole (chiar după ce obține premii importante i se interzice să cânte vreme de zece ani), care abia în 1991 începe să fie cunoscut în Europa, după ce încheie un contract cu Deutsche Grammophon, pentru care va înregistra una dintre cele mai ciudate versiuni ale celebrului opus 111 de Beethoven.

Ediția din 1970, ultima organizată înainte de 1989, aduce un premiu I violonistei Silvia Marcovici, care cu un an în urmă obținuse premiul al II-lea la Concursul Marguerite Long-Jacques Thibaud. În 1972 este invitată de Leopold Stokowski să cânte Concertul pentru vioară de Glazunov (îl și vor înregistra în același an), dar adevărata carieră începe după 1976, când părăsește România.

Din 1991 încoace

Ediția următoare are loc după o pauză de 21 de ani, iar secțiunea de pian are pe primele trei locuri pianiști români: Daniel Goiți, Viniciu Moroianu și Luiza Borac, toți trei profesori cunoscuți.

Edițiile care au urmat au avut laureați care au făcut cariere importante și au devenit cunoscuți pe piața muzicală internațională. În 1999, Alexandru Tomescu obținea premiul I, iar proiectele în care se implică, de amintit măcar Turneul Stradivarius, sunt bine cunoscute și nu doar de melomani. În 2001, laureat este violonistul sârb Nemanja Radulović care în prezent este una dintre imaginile iconice ale casei Deutsche Grammophon. În 2005, violonistul ucrainean Valery Sokolov obține premiul I, iar în 2006 celebrul regizor Bruno Monsaingeon realizează deja filmul Natural Born Fiddler, care cuprinde un recital al tânărului muzician. Anul 2007 este cel care l-a adus în atenția publicului de la noi, prin premiul I, pe pianistul Eduard Kunz, stabilit apoi la București. Unii își mai amintesc delirul publicului de la Ateneu care îl aplauda în toamna lui 2007, printre aceștia Dan Grigore, care era mai entuziast decât toți ceilalți. Violonistul Valentin Șerban este câștigătorul ediției 2020/2021 și așteptăm cu mare interes primul disc al acestui artist extrem de talentat care ar putea schimba multe în viața muzicală de la noi.

Treceți în revistă și raftul online dedicat pe carturesti.ro câștigătorilor Concursului Enescu de-a lungul timpului, completat cu o selecție de apariții discografice ale muzicienilor care au luat parte la Festivalul Enescu, printre care se numără și mulți dintre câștigători.

Între timp, vă urăm audiție plăcută cu playlistul nostru special de Concurs Enescu!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.