Epretext

Epretext este o galerie de design, născută din intenția de a crea punți între arhitectură și arta contemporană, între design și obiect, între simțurile complementare care se întâlnesc rar în același spațiu. Fondată de Andrei Jecza și Adela Maria Marius, Epretext este o platformă de promovare a designului contemporan românesc și internațional în Timișoara.

Tuturor oamenilor le plac poveștile, așa că vrem să o știm pe a voastră:

Cum a fost prima zi?

Galeria Epretext am deschis-o în mijlocul lui decembrie, anul trecut. E dificil de vorbit de prima zi, pentru că suntem încă la început și considerăm că încă suntem la primele zile.

Prima zi a fost, de fapt, întâiul contact al nostru și al galeriei Epretext cu publicul, unde am avut un vernisaj și am prezentat artiști și designeri din domenii diferite printre care se numără: Mircea Cantor, Cristina Săvulescu, Theodor Graur, Radu Abraham, Ana Adam, Bogdan Rusu și mulți alții… Am avut un număr impresionant de artiști.

Prima zi de galerie a fost pentru noi rezultatul a mai mult de un an în care am studiat domeniul galeriilor de design din Europa, de discuții cu artiștii, cu diferiți curatori, cu oameni din breaslă. Au fost foarte multe emoții, dar știam că o astfel de galerie lipsește în România și am simțit că facem ceea ce trebuie pentru artiști și pentru case.

Ce ați vrea să știe lumea despre voi? Care ar fi primul cuvânt pe care ați vrea ca oamenii să-l asocieze cu voi?

Am vrea să se știe că ne place atunci când lucrurile sunt la locul lor sau ajung în locul unde trebuie să fie. Asta înseamnă că, dacă un artist este bun și muncește, ne-am dori să îl vedem sus și vom munci alături de el pentru asta. Pe de altă parte, am dori să se știe că aducem în galerie artiști în care credem foarte mult, iar ceea ce ei produc are o componentă atât estetică, cât și funcțională. 

Primul cuvânt pe care am dori să îl asocieze cu noi este chiar numele galeriei - Epretext - , fiecare dintre noi avem un pretext când aducem un obiect nou în casă și credem că acel pretext ține de o bucurie genuină a fiecăruia.

Care este cel mai greu lucru cu care vă confruntați?

Sunt mai multe lucruri cu care ne confruntăm și cred că ne-a ajutat și perioada aceasta la confirmarea acestor lucruri, în primul rând, casa și spațiul în care acum petrecem mai mult timp au devenit importante și vor rămâne importante pentru multă vreme. Ne-am confruntat cu oameni care își doreau să schimbe un anume ceva în casa lor și nu știau exact ce și-ar dori și nici nu cred că trebuie să știi de la bun început ce vrei, ci să fii curios și să cauți. Ne-am confruntat cu a căuta și a fi curioși împreună cu ei și, la final, oferindu-le ceea ce căutau. 

În al doilea rând, ne dorim un spațiu și suntem în căutarea lui. Ar fi destul de iluzoriu să ieșim din această perioadă grea și să credem că virtualul poate înlocui interacțiunea umană. 

Ce simțiți că ați învățat în perioada asta?

Noi am folosit timpul acesta pentru a iubi. Am iubit ceea ce facem și iubim asta în continuare. 

Am simțiti că suntem fragili ca oameni, fragili ca țări, state, continente... omenire, și totodată extraordinari de puternici. Suntem încă în transformare și am învățat să fim cu mintea în alertă, sunt foarte multe oportunități în această perioadă.

Dacă nu ați mai face asta, ați…

...lua-o de la început, probabil am ajunge tot aici. Suntem destul de perseverenți în ceea ce facem.

Care a fost colecția preferată?

În momentul desfășurării și organizării expoziției alături de curatoarea Carmen Casiuc, am lucrat mult la crearea unor juxtapuneri între artiști tineri și artiști consacrați. 

A fost inedit să vedem opera lui Theodor Graur juxtapusă cu opera Cristinei Săvulescu, eșarfa lui Mircea Cantor în colaborare cu Innangelo juxtapusă cu lămpile Vanessei Singenzia, opera lui Bogdan Rusu lângă creatorul de modă Lucian Rusu sau ceramicile Victoriei Finală juxtapuse cu opera Anei Adam. Ceea ce ne-a interesat în proces a fost mai mult să descoperim în ce putem transforma aceste juxtapuneri decât ce înseamnă aceste obiecte separat, în toată puterea și frumusețea lor individuală. Juxtapunerile s-au transformat în sentimente, de unde și titlul expoziției Form Follows Feeling.

Un gând de care v-ați bucurat în perioada aceasta sau care a reprezentat o sursă de inspirație

Primăvara. Și nu cred că s-a discutat suficient de mult despre asta. Câteodată trebuie să îți dai tu veștile pe care dorești să le auzi.

Trăim vremuri distopice; Cu ce obiect/artist ați asocia perioada aceasta?

Chiar lângă biroul nostru se află o sculptură a artistei Irina Ojovan, care, la un târg de artă unde a fost prezentată, a fost dărâmată de un copil și spartă.  De mult ori, ne uităm la ea și ni se pare că e frumoasă așa cum este. Credem că și lumea acum e frumoasă așa cum este. 

Andrei și Adela vin adesea în librăriile Cărturești din Timișoara și ne bucură prin eleganța lor  și prin alegerile interesante în materie de carte pe care le fac, de la albume de artă până la scriitori de ficțiune mai puțin cunoscuți, alegeri care încarcă de bucurie sufletele librarilor. În februarie, la deschiderea librăriei din Piața Victoriei, au fost de acord să dăm drumul unui proiect comun de susținere a artiștilor români prin expunerea periodică a unui obiect la alegerea lor. Primul obiect ales, cel care se află în acest moment în librărie, este o creație marca Teodor Graur.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.