Dialoguri cu scriitori români – invitat Adrian Schiop

„Am 41 de ani. Sunt burlac si gătesc bine, in special ciorbițe. Sunt dezordonat, nu-mi place să spăl vase și să fac curat. Mi-e frică de câini și ei știu asta. Sunt leneș și mă mobilizez doar în condiții de stres. Nu ma omor după sex și imi place să înot, motiv pentru care vara pot fi văzut plutind pe lacurile din București. Am o soră mai mare, asistent medical, si nenumărate verișoare. Sunt dependent de ranitidină, un reductor de acid gastric. Îmi place vinul roșu sec, dar beau mostly bere că e mai ieftin. Când mă îndrăgostesc și nu merge plâng ca o proastă. Nu-mi place să călătoresc și să schimb decoruri – practic, unde mă pui, acolo stau. Am scris 3 romane.”

Așa se autodefinește Adrian Schiop, autorul a trei carți non-conformiste, „pe bune/pe invers”, „Zero grade Kelvin” și recentul „Soldații. Poveste din Ferentari”, romane aproape autobiografice în care scriitorul se joacă ștergând granițele dintre realitate și ficțiune, într-un demers confesiv, pe alocuri teribilist, spumos, inteligent și foarte provocator, care ridică tot timpul întrebarea: este sau nu este viața (lui) așa cum o povestește el?

Adrian Schiop este un amestec reușit de contrarii bine temperate: jurnalist incisiv, dar în esență un timid, intelectual de stânga cu accente cinice, dar și un sentimental autodeclarat căruia îi place compania mai puțin căutată a băieților de cartier și a viețașilor, fost profesor de limba română la un liceu din Cluj, iar în prezent doctorand la SNSPA și avocat îndârjit al unui stil muzical mai puțin tolerat, manelele, scriitor autentic gata să sacrifice tot (prieteni și prietenii, intimitate, imagine, siguranță) de dragul unei pagini bine scrise, dar și un nostalgic băiat cuminte și de gașcă, pe al cărui umăr, la nevoie, te poți sprijini sau, după temperament, plânge în voie. Bineînțeles, cu riscul asumat de a apărea drept personaj (sau guest star, depinde de interpretare) în viitoarea lui carte. Observator vorace, de o jovialitate preponderent blândă care pendulează pe alocuri înspre ironia acidă, Adrian Schiop practică stilul frust și autentic, lipsit de măști sau pudori, și în scris și în viața reală, în numele talentului pe care chiar îl are, dar și al unui spirit de frondă pișicheră, când dură când calin-demonstrativă care dacă nu l-a parăsit până la vârsta de 41 de ani, ar face bine să nu-l mai părăsească niciodată, pentru că  îi este chiar amprenta stilistică.

Despre ce scrie Adrian Schiop? Despre el însuși și tribulațiile lumii în care, asemenea celorlalți locuitori ai ei, mișună și se desfășoară încercând să lege prietenii, rosturi, semne, bucăți de viață. Din Ardealul natal la București, de-aici în Noua Zeelandă exotică și cyber-îndepărtată în timp și spațiu și înapoi la București, în Ferentari, printre manele, interlopi, intrigi, povești, clanuri—unde viața n-are un gust edulcorat, cosmetizat și nici măcar ieftină nu e, deoarece orice abatere de la „eticheta” locului te poate costa foarte scump.

Un dialog incomod, așadar, care ridică tot atâtea probleme câte fațete are personalitatea autorului—despre cum e să fii altfel, cum să-ți reprimi o parte a identității tale în numele convențiilor sociale și să rămâi totuși firesc, cald, prezent în lume și în viața ta, oricare ar fi aceea, într-un cuvânt: uman.

„Avem de vorbit, iubirea mea”.Asta spune unul dintre personajele din „Soldații”, carte al cărei trailer vă face cu ochiul de aici:

http://vimeo.com/79498688

Și asta spunem și noi, așteptând întâlnirea cu Adrian Schiop.

Veniți așadar miercuri, 26 martie, la ora 19, la Dialoguri cu scriitori români, în cafeneaua Cărturești Verona, pentru a-l asculta (și a-l lua la întrebări) pe Adrian Schiop, într-un dialog cu Nadine Vlădescu. De data aceasta, misiunea moderatoarei va fi aceea de a trece, fie și doar literar, de partea cealaltă a oglinzii, pentru a înțelege ce înseamnă—„pe bune”—să fii altfel.

Proiectul Dialoguri cu scriitori români este inițiat și finanțat de Cărturești și are loc lunar în librăriile din București, Cluj, Iași și Timișoara. Acest demers a apărut ca un raspuns la situația pieței de carte din România care înregistrează anual un numar tot mai mic de cititori și de cumpăratori de carte, propunâdu-și să promoveze literatura și mai ales pe cei care o produc printr-o serie de întâlniri informale cu publicul. Proiectul își dorește să ajute la demararea unui dialog funcțional între edituri, librării, scriitori şi public, dar și la sincronizarea între oferta pieţei de carte şi cererea publicului și implicarea jucătorilor de pe piața de carte în demersul încurajării lecturii.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.