Proza scurtă în duel: Răzvan Petrescu & Maris Chivu

Răzvan Petrescu, Cuțitul japonez
„Bucățică ruptă din și de poporul cotizant, dar opiniatru, șleahta politică românească își ia șvasturi atente în Cuțitul japonez al lui Răzvan Petrescu. Figuri politice spectrale, vizibile prin gaura cheii, sunt chiuretate și damnate mai ceva ca-n Dante: în proză tăioasă cu cheie întoarsă din iad. Ele, descărnate, ne spun că ce-a fost odată va mai fi; iar cu ce e, murim de gât. Fraza lui Răzvan Petrescu – agilă, nebun de spontană, fracturată diamantin, generată din interior de chtonica Demeter – își este propria, neostenită, origine. În ea, generațiile spontanee de personaje din țara unde doar aerul și arbitrul sunt liberi ajung doar la spartul târgului, al codului și al atomului să fie scoase din ciulamaua resentimentului de cruzimea pe care infanții o-mpart cu Antonin Artaud. Ieșite din comun, năravurile-i narative nu se întorc; de acolo, de sus, îi seduc pe cititori întru-a ieși și dânșii. Unii, nu mulți – domnia-voastră, poate –, o vor face. Cărțile lui Răzvan Petrescu sunt prea bune ca să se vândă bine. De pildă, Cuțitul japonez.” (Călin-Andrei Mihăilescu)

„Încăpățânarea cu care Răzvan Petrescu rămâne fidel prozei scurte – în aceste vremuri, în această literatură – este inexplicabilă și, prin asta, măreață. Rareori se întâmplă ca un scriitor atât de înzestrat să-și contureze un univers, să-și cizeleze un stil, să-și șlefuiască obsesiile cu asemenea credință, vreme de peste treizeci de ani, într-un gen atât de puțin admirat. Cu această a cincea colecție de povestiri din cariera sa, Răzvan Petrescu se dovedește, o dată în plus, un maestru neegalat, ale cărui fraze taie adânc și insesizabil în mintea cititorului, rămas în urma lecturii deopotrivă înspăimântat și entuziasmat, tulburat și cu un mare zâmbet pe chip.” (Marius Chivu)

Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Facultatea de Medicină din București și a profesat opt ani ca medic. Din 1990, a renunțat la medicină și a lucrat la revistele Cuvântul și Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All și Curtea Veche Publishing. La Cartea Românească i-au apărut volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989, Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”), Eclipsa (1993, Premiul orașului Târgoviște), Într-o după-amiază de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București) și metajurnalul Foxtrot XX (2008, Premiul Radio România Cultural). În 2013, i-a fost publicată cartea de interviuri în proză Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini la Curtea Veche Publishing – unde i-au mai apărut un volum epistolar, Scrisori către Mihai (2014), Ursulețul lui Freud, cronici ficțional-literare (2015), și Mandarina, proză scurtă (2017, Premiul Observator cultural, Premiul Național Ziarul de Iași și Premiul „Iocan” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2017). A scris două piese de teatru: Farsa (1994, Unitext, Premiul UNITER) și Primăvara la bufet (1995, Expansion, Marele Premiu la Concursul Național de Dramaturgie „Camil Petrescu”, ediția I, și Premiul Uniunii Scriitorilor). A fost tradus în Spania, Anglia, Israel, Suedia, Germania, Bulgaria, Ucraina, Serbia, Franța și SUA.

Marius Chivu, Sfârșit de sezon
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită
„Marius Chivu are o aplecare notabilă spre înregistrarea cutremurelor interioare, mascate de suprafeţe rigide, insensibile uneori. Durerile surde, resemnările, jumătăţile de adevăr, compromisurile, spaţiile dintre cuvinte şi priviri animă prozele într-un soi de crepuscul perpetuu. Este remarcabil echilibrul pe care reuşeşte să-l menţină între dramă şi comedia deseori absurdă a existenţei, între tandreţea şi lirismul anumitor pasaje şi nonşalanţa, puseurile de cinism ale imediatului.” (Cristina Chevereşan)

„Marile povestiri ale lui Marius Chivu sunt cele în care desenul epic contează mai puţin decât întorsăturile poveştii. Verva lui de povestitor funcţionează în povestirile despre lumea din Vama Veche şi despre satul alor săi. Aici prozatorul din el îşi dă drumul, cu o uluitoare poftă de a povesti şi cu observaţii tulburătoare.” (Cristian Teodorescu)

Nominalizări pentru Cartea Anului 2014 la Gala Industriei de Carte, Premiul Naţional de Proză Ziarul de Iaşi şi Gala Radio România Cultural.

Marius Chivu (n. 1978) este scriitor, traducător și cronicar literar. În 2012 a debutat cu volumul de poezie Vântureasa de plastic (ediţia a doua, Editura Humanitas, 2018; premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor și revistei Observator Cultural). A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Anzi (Editura Humanitas, 2016) și Trei săptămâni în Himalaya (Editura Humanitas, 2012, 2016), volumul de proză scurtă Sfârșit de sezon (Editura Polirom, 2014, 2022) și cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (Editura Polirom, 2013). A făcut selecţia textelor pentru Romanian Short Fiction. An Anthology / Antologie bilingvă de proză scurtă româneasă (coord. Lidia Vianu, Editura Muzeul Literaturii Române, 2018). La Editura Polirom a editat antologiile: Mihail Sadoveanu, Ochi de urs și alte povestiri (2005), Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (2005), Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (2013) și Dan Lungu, Părul contează enorm (2019). Din 2011, împreună cu Florin Iaru, ţine cel mai longeviv atelier de creative writing din România. Este redactor al revistei Dilema veche, a fost coeditor al revistei de proză scurtă Iocan și realizează radio-talk-ul cu scriitori „All You Can Read” de pe UrbanSunsets.com. Volumul de proză scurtă Sfârșit de sezon (nominalizări pentru Cartea Anului 2014 la Gala Industriei de Carte și la Gala Radio România Cultural) a fost reeditat anul acesta în Colecţia Top 10+ a Editurii Polirom și conţine cinci povestiri noi.