Jordi Savall – Mare Nostrum, din Spania în Egipt

Povestea călătoriilor lui Jordi Savall de-a lungul şi de-a latul Mediteranei a început în 2000 cu Diaspora sefardi şi a continuat apoi cu Orient-Occident (2007), Ierusalim – Oraşul celor două păci (2008), Istanbul (2010) şi Sublima Poartă (2011). Fiecare călătorie conţine o carte – de obicei consistentă, cu delicii de erudiţie şi cu o iconografie inedită –, însoţită de un CD.

Mai întâi, despre cartea Mare Nostrum: textele sunt alese special pentru această ocazie. Scrise de Jordi Savall, Amin Maalouf, Tahar Ben Jelloun, Manuel Forcano, Fernand Braudel sau Amnon Shiloah, poveştile  încearcă să traseze oarecum o istorie muzicală a Mediteranei, dar mai ales o istorie a unei păci căutate secole la rând. Maalouf îşi intitulează textul Dialogul sufletelor. În total, 40 de pagini traduse în zece limbi.

Apoi, despre muzică: 8 piese arabo-turceşti, 6 ebraice, 7 creştine şi 7 piese din surse amestecate. Se trece prin Spania, Italia, Grecia şi se ajunge în Bulgaria, Turcia, Palestina, apoi se coboară înspre Egipt. Călătoria muzicală se termină în Tunisia şi Maroc. Trei mari religii – care au reuşit de prea puţine ori, în ultimii 1500 de ani, să trăiască în pace – sunt puse acum într-un dialog care rezervă plăcute surprize, tocmai pentru că piesele par extrem de înrudite. Se trece de la cântece de leagăn (Amazigh, Noumi Noumi Yaldati), la dansuri (Gagauski sau un foarte cunoscut dans bulgăresc), la cântece de o ameţitoare nostalgie (îndeosebi  turceşti/otomane şi sefarde), la cântece mistice (improvizaţii pe texte cabalistice sau pe Cântarea Cântărilor), plus câteva hituri care nu puteau lipsi: A la una yo naci, La Armada Turca (care e ciudat de asemănătoare cu un cântec românesc!). Apoi Taskim şi Makam „Rast Murass’a”, compus de Cantemir la vârsta de 17 ani, pe când se afla la Istanbul.

În mod simbolic, vocea lui Montserrat Figueras – aici în una dintre ultimele ei înregistrări –  este cea care, prin cele trei cântece de leagăn alese (unul berber, altul ebraic şi ultimul grecesc), reuşeşte să transforme toată pasta sonoră într-o liniştitoare pace. Tocmai această lume sonoră, atât de diversă, se desface şi se adună la loc, încât ai impresia că asişti la o anamorfoză continuă. Apoi, avem muzicieni din Spania, Armenia, Turcia, Bulgaria, Israel, Grecia, Maroc şi… Palestina, care încearcă cele mai neobişnuite combinaţii sonore.

Ca o surpriză suplimentară, pe al doilea CD figurează o piesă celebră din folclorul catalan, El cant dels Aucells (Câncecul păsărilor), pe care Pablo Casals o dădea mereu ca prim bis.

Cred că acest proiect al lui Jordi Savall e un bun început de audiţie mai ales pentru cei care, formaţi exclusiv în mediul şi cultura occidentale, strâmbă de obicei din nas când aud ceva ce-aduce fie şi vag a Orient. Însă nimic nu poate lua locul armoniilor din muzica orientală. Cu ce poţi înlocui jalea unui kemence, obsesiile unui santur sau armoniile unui dialog între caval şi duduk?

Şi un deliciu: piesa Üsküdar. Compusă de un turc în vremea Războiului Crimeii ca să-şi bată joc de soldaţii scoţieni (tocmai pentru că purtau kilt, ca atare nu mai aveau nimic pe dedesubt) din armata britanică, sosiţi la Istanbul ca să dea o mână de ajutor în războiul dus împotriva ruşilor  –, cântecul a ajuns şi în folclorul grecesc, sefard, macedonean şi… iranian. În plus, Anton Pann pare să-l fi „compus” şi el. Căutaţi pe youtube De-ai şti, sufleţelul meu. Mai nou, Eartha Kitt, Boney M. şi Pink Martini l-au reluat, fiecare după posibilităţile şi gusturile proprii.

În Festival, Jordi Savall şi Hesperion XXI vin cu Dinastia Borgia, pe 20 septembrie, la Ateneul Român, de la 17.00.

Üsküdar – Jordi Savall şi Hesperion XXI

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.