O poveste despre exprimarea artistică și beneficiile ei cu Milena Surducan, artist vizual și gazdă a cursurilor de artă pentru adulți și copii

Milena Surducan este artist vizual; trăiește și lucrează în Cluj-Napoca. Pe Milena am întâlnit-o cel mai adesea în cafeneaua culturală Espresso Studio, unde ținea cursuri de artă pentru copii sau diverse ateliere creative destinate deopotrivă celor mici și celor mari, însă am avut ocazia de a o cunoaște mai îndeaproape, în urma colaborărilor pentru diverse activități de creație și în librăria Cărturești din Cluj.

Când te concentrezi pe o activitate artistică e ca atunci când practici o formă  de meditație – mintea ta se concentrează doar pe activitatea din prezent, nemaiacordând importanță grijilor și dându-ți o stare de calm. Arta ajută foarte mult la scăderea nivelului de stres.

Povestește-ne puțin despre parcursul tău artistic și ce te definește ca artistă. Când a început totul?

Când eram copil îmi petreceam o mare parte din timp la bunici, unde îl vedeam pe bunicul meu pictând. Casa bunicilor era decorată cu picturile lui și cred că asta m-a inspirat să caut să mă exprim și eu în această direcție. Mi-a plăcut dintotdeauna să desenez. În liceu a luat naștere și o pasiune pentru fotografie, am făcut o serie de cursuri în acest sens și atunci a început propriu-zis educația în domeniul artelor. Am urmat apoi studiile la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, iar după terminarea facultății și a masteratului m-am orientat câțiva ani către graphic design, ulterior și către alte activități – din afara domeniului artistic – pentru a reuși să mă susțin financiar în perioadele în care nu aveam suficiente colaborări. Între timp, am păstrat pasiunea pentru grafică și ilustrație și, în 2015/2016, într-o perioadă în care eram în SUA, am făcut puțină muncă interioară și mi-am dat seama că îmi doresc mult să mă orientez și către educație, că vom avea transformări esențiale în lumea în care trăim doar dacă facem schimbări începând de la felul în care (ne) educăm. Începând cu 2017 am organizat ateliere de creație și recreative, urmând să dezvolt ulterior cursuri mai complexe și mai complete, de desen pentru adulți și de artă pentru copii. În paralel, am păstrat legătura și cu ilustrația, lucrând mai mult pe comenzi, iar în momentul de față lucrez cu mult drag la primul meu proiect de ilustrație de carte pentru copii.

Ce îți dă energie în ceea ce faci?

În primul rând gândul că aduc o bucurie celor din jurul meu și celor care interacționează cu arta mea. Iar în ceea ce privește cursurile și atelierele pe care le organizez, efectul benefic pe care văd că acestea îl au asupra cursanților, creând contextul potrivit pentru desfășurarea unei activități care contribuie la deconectarea de la grijile cotidiene, creșterea stimei de sine, dezvoltarea creativității și la conectare.

Ce te inspiră?

Găsesc inspirație atât în lucrările marilor pictori – dintotdeauna am fost fascinată în special de curentul Baroc în pictură -, în ilustrația botanică veche, în fotografia editorială și de modă, cât și în natură, în pedagogia Waldorf și în muzică – atât clasică, cât și, după starea de spirit, mai contemporană – în direcția jazzhop/chillhop. Mă inspiră și unele podcasturi, în special ale freelancerilor care trec și au trecut prin provocări similare cu acelea care îmi apar și mie în drum.

La ce proiecte ai lucrat în ultimii ani?

În ultimii ani m-am concentrat cel mai mult pe dezvoltarea atelierelor de creație și a cursurilor de desen pe care le organizez, ocazional implicându-mă și în proiecte de packaging și identitate vizuală.

Cum a schimbat pandemia munca ta?

Pandemia a schimbat foarte mult felul în care abordez cursurile. Atât formatul fizic al întâlnirilor, cât și a conținutului ședințelor noastre. Înainte de pandemie, cursurile se desfășurau predominant la cafeneaua culturală Espresso Studio din Cluj-Napoca și, ocazional, am organizat ateliere și la Cărturești sau în cadrul unor festivaluri, cum ar fi Smida Jazz Festival, TIFF etc. La cafenea aș putea spune că era o experiență completă, te îmbia muzica, erai înconjurat de obiecte de ceramică de designer, aveai posibilitatea să te lași absorbit de activitatea de creație în timp ce savurai un ceai sau o cafea de specialitate. Inițial, am avut ușor emoții la gândul că se va pierde din farmecul interacțiunilor în lipsa acestei atmosfere. Însă, în general, participanții au fost deschiși și receptivi la schimbările pe care mulți dintre noi am fost nevoiți să le facem și astfel am reușit să continui și cu această activitate. Pe partea de proiecte de ilustrație și de colaborare/comunicare cu clienții, aș spune că nu au fost schimbări majore în privința muncii propriu-zise, care era făcută de acasă oricum, întâlnirile în schimb au avut loc mult mai mult online decât offline.

Ce căi de adaptare ai găsit?

Începând cu luna martie 2020, cursurile mele se desfășoară exclusiv online, iar conținutul l-am transformat astfel încât să putem lucra în continuare și să progresăm chiar dacă nu suntem împreună fizic, în același spațiu. Am început să explic și să povestesc mult mai mult decât o făceam înainte, când era mai accesibil să fac direct corectură pe lucrările cursanților. Am investit în anumite gadget-uri care să îmbunătățească atât calitatea video din timpul întâlnirilor noastre, cât și să ajute la crearea și întreținerea senzației de apropiere dintre noi. Am creat un spațiu mai armonios acasă, mai prietenos și mai pretabil unei astfel de activități.

Povestește-ne puțin despre cursurile de artă online. Cum crezi că schimbă online-ul raportarea publicului la artă?

Cred că online-ul a ajutat să ne aducă mai aproape de artă într-un anumit sens, chiar dacă recunosc că îmi lipsește vizitarea expozițiilor în muzee, participarea la vernisaje, concerte, piese de teatru și energia pe care o simțeam când interacționam direct în aceste spații și contexte culturale. Însă odată cu pandemia, o serie de muzee și galerii din întreaga lume s-au adaptat astfel încât să ofere posibilitatea doritorilor – în multe situații gratuit – de a le vizita expozițiile în mod virtual. Ceva ce nu ar fi fost posibil înainte, când ar fi trebuit să te deplasezi fizic pentru a avea acces la acestea. De asemenea, înainte de pandemie, serviciile mele erau orientate către avizii de artă din Cluj-Napoca, orașul în care locuiesc, iar acum un mare procentj din cursanții mei locuiesc în afara Clujului; pe perioada verii am avut participanți și din SUA. Astfel, am cunoscut și am ocazia să lucrez cu persoane pe care probabil nu aș fi avut ocazia să le întâlnesc dacă aș fi continuat să limitez accesul doar la întâlnirile locale.

Care sunt beneficiile artei pentru cei din afara câmpului artistic, pentru actualii sau potențialii participanți la cursurile tale?

Pentru adulți, într-o lume tot mai tehnologizată, aș spune că principalul plus al practicării unei activități artistice este relaxarea. Când te concentrezi pe o activitate artistică e similar cu practicarea unei forme de meditație – mintea ta se concentrează doar pe activitatea din prezent, nemaiacordând importanță grijilor și dându-ți o stare de calm. Arta ajută foarte mult la reducerea nivelului de stres. Pentru copii, practicarea artei ajută la dezvoltarea creativității, a motricității fine, a abilităților de rezolvare a problemelor, încurajează crearea unor noi conexiuni neuronale, îi ajută să relaționeze mai bine unii cu alții, contribuind la crearea unui teren comun pentru copiii care nu se cunosc și care pot sau nu să fie interesați de aceleași lucruri.

Cum îmbini munca artistică și cea didactică?

Recunosc, este o provocare! Încerc să le iau pe rând, și anume să aloc zile exclusiv pentru cursuri și zile exclusiv pentru proiecte artistice personale.

Care sunt cele mai dificile provocări cu care te confrunți ca artist în România? Cum s-au transformat ele ca urmare a pandemiei?

Cea mai mare provocare a fost cu siguranță să reușesc să rămân constantă în ceea ce fac. Perseverența. Chiar în momentele în care nu vedem rezultatele. Pandemia sincer m-a ajutat să fiu mai focusată din acest punct de vedere. Să fiu mai flexibilă și să caut și să găsesc constant soluții. Să fiu mai proactivă.

Ce ai învățat în pandemie?

Că avem o enormă putere interioară pe care reușim să o accesăm chiar și în momentele în care nu credem că mai avem resurse. Că avem cu toții o mare nevoie de conectare.

Care e viitorul artistului în România, în contextul crizei provocate de covid-19?

Cred că era relativ incert și înainte de pandemie, dar în același timp, odată ce situația se va mai îmbunătăți, iar numărul de cazuri va începe să fie în scădere constantă, cred că sunt șanse ca arta – și cultura în general – să reapară în vizorul publicului, în mod special datorită valorii pe care o aduce tuturor celor care interacționează cu ea și de care avem cu toții atât de multă nevoie în special într-un context general nesigur.

Povestește-ne despre un brand românesc pe care îl îndrăgești.

Apreciez foarte mult sumiDesign, un brand cu produse exclusiviste, realizate din porțelan. Fiecare obiect este unic și brandul propune o gamă variată de produse, de la cești și farfurii, boluri, vaze, până la bijuterii – inele, brățări. Farmecul constă și în povestea de familie din spatele brandului, tradiția și cunoștințele s-au transmis din tată în fiu. O parte din produsele sumiDesign se pot vedea aici: https://www.facebook.com/sumidesign.ro/.
Pe lângă produsele pe care le creează, Ioan Sumedre Jr., unul dintre artiștii din spatele sumiDesign, și-a asumat un rol și în promovarea artei ceramice artistice, el fiind principalul organizator al Festivalului Internațional de Ceramică Contemporană – CAOLIN.
Mai multe informații despre festival se pot găsi pe www.caolin.ro și în curând pe www.caolinart.com

👩‍🎨 Pe Milena o găsiți și aici.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.