Misiunea bufonului, de Robin Hobb

on 19.06.2015 at 15:31

Prima în trilogia Omul Arămiu, Misiunea Bufonului ne reintroduce în medievalul fantastic creat de Robin Hobb, înnodînd povestea la o distanță de 15 ani.

Bastardul regal FitzChivalry Farseer trăiește retras, sub numele de Tom Badgerlock, alături de Ochi Întunecați – lupul cu care își împarte Harul – și de fiul său, Hap. A tăiat toate legăturile cu fosta viață, în afară de una: femeia-menestrel Starling, care apare de câteva ori pe an la ușa colibei sale (ea este și cea care i l-a adus pe Hap). Dar evenimentele din Buckkeep îi vor tulbura lui Fitz liniștea și îl vor readuce printre cei pe care își dorise să-i uite, adesea fără succes. Regina Kettricken are nevoie de ajutor ca să-și găsească fiul dispărut, pe prințul Dutiful, asasinul regal Chade are nevoie de fostul său ucenic pentru a duce această misiune la îndeplinire, iar Bufonului îi trebuie Catalizatorul, pentru că se anunță vremuri grele.

Misiunea Bufonului este a patra carte tradusă în română din saga Tărâmului Străbunilor. E continuarea poveștii neamului Farseer – Ucenicul asasinului, Asasinul regal și Răzbunarea asasinului – cărți ce cuprind anii de copilărie și aventurile de tinerețe ale lui Fitz, în frământata istorie a celor Șase Ducate. Până la Omul arămiu, Hobb a mai publicat o trilogie, netradusă la noi (The Liveship Traders: Ship of Magic, The Mad Ship, Ship of Destiny), o poveste paralelă din lumea Străbunilor, plasată în Bingtown și în Jamaillia, în care singurul personaj comun este Bufonul, apărut sub un alt nume.

Omul arămiu ne readuce în regatul Celor Șase Ducate. După ani de liniște și însingurare, la ușa lui FitzChivalry/Tom bat – pe rând – fostul maestru asasin, Chade, și prietenul de mult pierdut, Bufonul, cunoscut azi drept Lordul Auriu. Ambii au nevoie de eroul nostru la Buckkeep, însă Fitz simte că orașul îi va trezi amintiri mult prea dureroase. În cele din urmă, e nevoit să meargă și – după o scurtă oprire de taină, la castel – va porni să-l caute și să-l aducă acasă pe prințul moștenitor. Va întâlni Pestriți, adepți ai supremației celor cu Sânge Străvechi dar și oameni care îi urăsc pe aceștia de moarte, își va folosi Meșteșugul – semnul familiei conducătoare a Ducatelor – și-și va împărtăși până la capăt Harul cu fratele-lup.

Prima carte a întregii serii a apărut în Statele Unite în 1995, iar Fool’s Errand în 2001. După trilogia Omul arămiu, Robin Hobb a continuat istoria Tărâmului Străbunilor cu seria de 4 cărți The Rain Wild Chronicles. Anul trecut, i-a adăugat un prim roman dintr-o nouă trilogie – The Fitz and the Fool – iar vara aceasta îl va publica pe cel de-al doilea.

Robin Hobb – pe numele său adevărat Margaret Astrid Lindholm Ogden – și-a publicat mare parte din scrieri sub pseudonumul Megan Lindholm, la care a ajuns dintr-o neînțelegere cu unul din primii săi editori. Dar pe cel de-al doilea pseudonim și l-a ales cu grijă. Simțea nevoia să semneze cu un nume nou deoarece era un gen diferit de tot ce scrisese până atunci – și cu unul androgin pentru că istoria Tărâmului Străbunilor este povestită din perspectiva unui personaj masculin. Robin a asigurat suficientă voce bărbătească, iar Hobb – o bună așezare la raft, litera H fiind la nivelul ochilor în majoritatea librăriilor în care a intrat autoarea.

Ca și în cazul celorlalte cărți ale seriei, Misiunea Bufonului poate fi citită independent. Eroii îți dau răgazul să-i cunoști, descrierile lasă adesea locul amintirilor – în special în prima parte a poveștii – iar acțiunea nu rămâne în suspans. Dar e la fel de clar și că istoria e în desfășurare. Un roman la mijloc de drum răpește din plăcerea descoperirilor, iar lumea lui Robin Hobb merită să fie aflată în întregime.

Când recomanzi o carte dintr-o serie deja în desfășurare, e mai greu să-i convingi pe cei care aud de ea pentru prima dată. Cumva, nu te aștepți să funcționeze argumentul: “Nu o rata, e de-abia a șaptea dintr-o serie de 14 și vor mai apărea și altele”. Personajele și-au construit o parte din viață, au trăit aventuri, iar poveștile decurg unele din altele. Cu toate astea, chiar ar fi păcat să ratați lumea lui Robin Hobb. Mulți autori importanți consideră că ea a ridicat ștacheta în literatura fantasy. Cărțile sale sunt tablouri în care peisajul ți se dezvăluie de la nivelul individului, personajele sunt vii – bine conturate chiar și atunci când nu sunt principale. Hobb știe să creeze o intimitate între cititor și personaj, intrigile sale sunt puternice dar – în același timp – ritmurile poveștii alternează precum în viața reală, oferind momente de tihnă și introspecție.

În ultima vreme, în lume (dar nu și în România), genurile SF și fantasy au câștigat mult public. De mare ajutor au fost cinematograful și producțiile TV, care au popularizat supereroii benzilor desenate și au ecranizat cărți precum Urzeala Tronurilor, a lui G.R.R. Martin. Întrebată de un jurnalist britanic dacă – astăzi – e în sfârșit în regulă să fii geek, Robin Hobb răspunde râzând: “Oh, asta a fost întotdeauna în regulă. Acum, probabil că e aproape OK s-o recunoști și în fața prietenilor“.