Misterul de la Academia Ellingham. Maureen Johnson, Maestrul minciunilor

Au trecut mai bine de treisprezece ani de când a apărut volumul 13 plicuri albastre al lui Maureen Johnson. Cred că eram în liceu pe atunci și țin minte că am fost supărată că nu au tradus și continuarea. De-abia mulți ani mai târziu am descoperit ce conținea The Last Little Blue Envelope. Au urmat Suite Scarlett, iar apoi seria de urban fantasy Shades of London, nu foarte diferită de Maestrul minciunilor: un internat, niște crime mai vechi și altele mai noi. Doar că la Londra mai avem și niște stafii și, în plus, legătura cu Jack Spintecătorul și seria de crime cult.

 Maureen Johnson știe cum să-și facă prieteni, o regăsim adesea în strânsă legătură cu autori ca John Green sau Cassandra Clare. A scris împreună cu ambii, iar numele ei este vehiculat des atunci când vine vorba despre povestirile Vânătorilor de Umbre (Shadowhunter), de pildă.

De asemenea, este unul dintre cei trei autori ai antologiei Fulgi de iubire (Let it Snow). Pe scurt, Maureen Johnson este genul de autor care se implică în proiecte literare diferite, însă punctul ei forte este, în mod evident, literatura mistery.

Maestrul minciunilor este cea mai recentă serie de autor, cu trei volume apărute deja și mi se pare că ar putea foarte bine să devină noua Nancy Drew a tinerei generații. Decorul este cel oferit de Academia Ellingham, o școală privată destinată minţilor strălucite și independente în gândire. Primul volum al seriei o are în centru pe Stevie Bell, care își propune să ducă la capăt cazul nerezolvat care bântuie Academia. Înainte să descopere cine este adevăratul maestru al minciunilor, Stevie trebuie să se lupte cu moartea din prezent.

O școală privată ascunsă în munți reprezintă decorul perfect pentru un mister care implică o crimă, iar distribuția adolescenților care încearcă să rezolve misterul face lucrurile și mai interesante: un inventator, un autor de romane, un actor și o vedetă Youtube, un obsedat de calculatoare cu multe secrete la activ. Fiecare dintre ei vine cu ceva interesant în jocul încâlcit ţesut în jurul crimei din trecut şi a celei din prezent. Cunoscătoare în ale crimelor, Stevie Bell apare uneori ca fiind cea mai normală dintre ei – un amestec perfect între anxietatea şi incertitudinile vieţii de adolescent şi determinarea detectivului în devenire. Mi-a plăcut mult faptul că, aflată în toiul descoperirii vinovatului, nu a fost indiferentă totuşi la drama iubirii adolescentine, reuşind însă să rămână fidelă scopului principal.

Atunci când crima se transformă în ceva mai mult decât un simplu caz nerezolvat, trecutul și prezentul se întâlnesc, iar cele două mistere se împletesc chiar pe terenul de la Academia Ellingham. Am apreciat în mod deosebit trecerea între cele două planuri temporale pentru că transformă vechiul caz de la Ellingham în ceva mai mult decât o poveste fascinantă. I-a conferit poveștii o față umană, iar noi am avut acces la tragedia faptelor nu doar prin intermediul raționamentelor făcute de Stevie, ci şi prin ochii celorlalte personaje.

Capitolele sunt din ce în ce mai pline de suspans pe măsură ce începi să suspectezi pe toată lumea. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie, am suspectat pe rând pe fiecare, gândindu-mă dacă aveau sau nu vreun motiv. Pe toţi, cu excepția lui Nate, el este cel mai bun și trebuie protejat cu orice preț, astfel încât să-și poată duce la capăt romanul.

Dacă ar fi să fac o ierarhie a personajelor mele preferate, clasamentul ar ieși cam așa: 1. Nate 2. Stevie 3. Janelle 4. David 5. Larry (pentru că avem nevoie și de niște adulți în zăpăceala asta hormonală nebună).

După ce The Madness Underneath m-a speriat de-a binelea ca adolescentă sau ca tânăr adult, mă așteptam şi acum la mai mult suspans. Nu s-a situat la același nivel apocaliptic, însă trădarea a fost adevărată. Mă bucur că nu am cedat curiozității de a citi ultima pagină și, din fericire, nu a fost nevoie să aștept un an să văd cum continuă povestea. The Vanishing Stair și The Hand on the Wall au fost deja publicate și sperăm să apară curând și în România.

🔹🔹🔹

Truly, devious

It’s been more than twelve years since Maureen Johnson gave us “13 Little Blue Envelopes”. I think I was in high school when I first read it and was so annoyed that they hadn’t translated the second book. Only years later did I discover what was in “The Last Little Blue Envelope”. She followed up with “Suite Scarlett” before diving into Urban Fantasy with her series “Shades of London”. A series not very different from “Truly Devious”: a boarding school, old murders and new ones. But then you have the ghosts, the Jack the Ripper connections and the murder cult.

Maureen Johnson knows how to make friends, because you will often find her associated with authors like John Green and Cassandra Clare. She has written with both of them and her name will often pop up in the Shadowhunter short stories. She is also one of the three authors that contributed to the “Let it Snow” anthology. Bottom line is that Maureen Johnson is an author with her finger in different genre pots, but her strong point is clearly in writing mystery.

“Truly, Devious” is her latest series, with three books already out and I feel this could become the “Nancy Drew” of the new generation. Set in Ellingham Academy, a private school for bright minds and free thinkers, the first book follows Stevie Bell who wants to solve the cold case that surrounds the academy. Before she can discover who is the Truly Devious murderer, Stevie has to face death in the present.

A private school hidden in the mountain is the perfect backdrop for a murder mystery and the cast of crime solving teens make it even better: the inventor, the novelist, the actor and Youtube star, the computer geek with a lot of secrets. Each of them brings something to the table in the tangle of past and present murder. The crime aficionado Stevie Bell is sometimes the most normal out of them, blending perfectly the anxiety and uncertainty of teenage life with the determination of a would-be detective. I love that even in the middle of murder solving she was not impervious to the romantic teenage drama, but also that it did not shadow her main goal.

When murder becomes more than a cold case that has fascinated her, past and present meet, blending the two mysteries on the grounds of Ellingham Academy. I really enjoyed the jump between the two timelines, because it made the old Ellingham case something more than just a fascinating story. It put a human face on it, making us feel the tragedy of it not through the evidence board in Stevie’s head, but through the characters. The chapters become more and more suspenseful as you go and you start to suspect everyone. At least I did, skipping from one suss character to the other, trying to figure out if they had a motive. Except for Nate. Nate is the best and he must be protected at all costs so he can finish his novel.  If I had to make a rank of my favourite characters it would go something like this: 1. Nate 2. Stevie 3. Janelle 4. David 5. Larry. (because we need some adults in this crazy mess of hormones).

After “The Madness Underneath” scaring me as a teen or maybe, new adult, I should have expected a cliff hanger. It wasn’t quite of the same ghostly proportions, but the betrayal was real.  I am glad I did not cave under my curiosity of reading the last page and thankfully I do not have to wait a year to see what happens next. “The Vanishing Stair” and “The Hand on the Wall” are already out.

Recenzie scrisă de Măriuca Munteanu, librar Cărturești Constanța

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.