Muzică din librărie: selecție de august

Vi s-a întâmplat să auziți o piesă în librărie și să vreți să o ascultați pe repeat? Playlistul de mai jos vă lasă să faceți asta cu muzica lunii august din radioul intern Cărturești. Vine la pachet cu câteva recomandări care pot fi luate acasă de pe Carturesti.ro sau din librăria preferată.

Fotografii de Diana Zaharia | www.dianazaharia.ro

EL VY | Return to the moon (2015)

Până apare mult-așteptatul album al celor de la The National, și mai ales dacă vă e dor de vocea lui Matt Berninger, vă puteți delecta cu albumul din 2015 al celor de la EL VY, mai exact un duo format din solistul de la trupa amintită și multi-instrumentalistul Brent Knopf de la Ramona Falls.  Dacă v-ați întrebat vreodată cum ar suna The National cu mai mult ritm și optimism, atunci Return to the moon este răspunsul. Album ne arată latura lor mai senină, cu ritmuri mai catchy și funk, dansabile și chiar ceva new wave, post-punk în partea instrumentală oferită de Knopf. Versurile compuse de Berninger sunt autobiografice în mare parte, așa că nu scăpăm de plăcuta nostalgie bine-știută, căreia vocea baritonală a solistului îi dă greutate. Cu toate acestea, albumul nu cade în butoiul cu melancolie și rămâne per total unul pozitiv și amuzant-îndrăzneț pe alocuri, foarte plăcut auzului.

Feist | Pleasure (2017)

Cântăreața canadiană cu voce inconfundabilă de soprano + multe alte registre, variante și inflexiuni, revine cu un al cincilea album, primul după aproape 6 ani. Dacă ai impresia că nu ai auzit de Feist, ascultă 1234, sunt șanse mari să recunoști hit-ul care a transformat-o în 2007 într-un star pop cam peste tot în lume. În rest, Feist s-a remarcat mai degrabă printr-o combinație inventivă de indie rock, electro și folk, plus ceva jazz/bossa nova, la care se adaugă compoziții lirice profunde. Pe cel mai nou album, Pleasure, revine într-o variantă mai matură și mai îndrăzneață, atât stilistic, cât și orchestral. Un album artsy, surprinzător la fiecare melodie, cu multe variații intens emoționale (marcat de tot atâtea variații vocale impresionante) și curajos instrumental, de la rock, blues și refrene puternice, la piese de atmosferă cu mood romantico-introspectiv și onest liric.

Snarky Puppy | Sylva (2015)

Americanii de la Snarky Puppy au creat cu brio încă de la înființare unul dintre cele mai inovative fusion-uri de jazz-funk, soul, electro, rock. Fiecare dintre albumele lor live (Sylva e deja al cincilea!) e diferit și aduce o colaborare cu artiști din diverse sfere muzicale. Pentru Sylva, trupa i-a luat alături într-o călătorie muzicală inedită pe olandezii de la Metropole Orkest, big-band deja faimos pentru colaborările cu artiști din afara zonei de confort clasice: Basement Jaxx, Elvis Costello sau Laura Mvula. Sylva le-a adus un al doilea Grammy pentru Best Instrumental Band (un al treilea Grammy a venit anul acesta) și cuprinde cam tot ceea ce te-ai aștepta de la o trupă de jazz-funk, în concert cu o orchestră clasică: bucăți cinematice, dreamy și improvizații inteligente, urmate apoi de o nebunie în crescendo de ritmuri funk, de puternice chitare electrice, percuție și instrumente de suflat, și culminează cu o explozie energetică de instrumente de toate felurile. Snarky Puppy și Metropole se urmăresc unii pe alții, se provoacă și se completează, într-un show live de excepție al unei compoziții muzicale cu de toate.

Alt-J | Relaxer (2017)

Pentru cel de-al treilea album al lor, englezii Alt-J schimbă puțin traseul alternative rock pentru care sunt cunoscuți și rămân mai degrabă pe linia indie folk baladesc. În afară de vreo două melodii (Hit me like that snare sau In cold blood), albumul pare că vrea să fie fix ce zice titlul, un relaxer pentru după-amiezi leneșe de weekend și un produs pentru iubitorii de lirism profund specific baladelor brit old-school de prin nord. Ceea ce nu e rău, poate doar pentru câțiva dintre fanii alter-ego-ului indie rock al trupei. Per total, un album de atmosferă visătoare-idilică (mai degrabă autumnală), intim și reflexiv, cu versuri care te pot impresiona ușor (printre preferatele mele: I wanna love you in my own laguage).

 London Grammar | Truth is a beautiful thing (2017)

Încă de la primele melodii apărute, London Grammar a luat cu asalt internetul și site-urile de social media prin avalanșe de share-uri. De aici totul a luat amploare, au urmat radiourile și topurile de toate felurile. Parțial datorită etichetei primite de trupă, cea de mix între The XX și Florence & the Machine, dar și datorită vocii grave, puternice și imposibil de ignorat a solistei Hannah Reid, LG a devenit rapid un produs de succes al zonei electro-pop britanice, la care adaugă ceva melodramatism dreamy foarte plăcut auzului. Cel mai nou album se păstrează fix în aceeași zonă și încântă cu melodii trippy-melancolice, bittersweet, de bucurat sufletul și urechile. A se asculta cu grijă dacă sunteți deja într-un mood albastru.

Saint Germain | Tourist (2000)

Producătorul francez Ludovic Navarre, creierul din spatele St. Germain, este printre puținii și foarte bunii inițiatori ai fusion-ului dintre jazz și electro care au reușit să împace iubitorii pretențioși ai ambelor genuri. Mai mult, Tourist (2000) e unul dintre rar alesele  albume ”not quite 100% jazz” apărute sub labelul Blue Note – cel mai cunoscut label de jazz din lume. Un album excepțional, pe care dacă cumva l-ai ratat până acum, ar fi bine să ”pui urechile” pe el – un ”must” al secolului 21. Un super blend hipnotic (realizat de un sextet de muzicieni) de acid jazz, house, downbeat, ritmuri addictive. Bun pentru zilele de vară cu cocktailuri, petreceri din nopți caniculare sau răsărituri chill. 17 ani mai târziu, Tourist rămâne la fel de fresh și inovativ, un hibrid muzical de excepție, care transcende timpurile și granițele genurilor.

Stan Getz & Joao Gilberto | Getz/Gilberto Feat. Antonio Carlos Jobim (1964)

Se iau inovatorii bossa nova, chitaristul Gilberto și pianistul Jobim, se adaugă saxofonistul Stan Getz și vocea de neuitat a lui Astrud Gilberto (care nu cântase niciodată în public până la acest album care a făcut-o celebră) – rezultă cel mai cunoscut album jazz bossa nova din ’60 și până azi și unul dintre cele mai bine vândute albume de jazz din toate timpurile. Ritmuri braziliene încântătoare sau senzuale, un pian și un saxofon pline de romantism și visare, mult lirism fermecător. Perfect și pentru iubitorii de jazz, dar și pentru iubitorii de orice fel de muzică; perfect pentru orice moment, dar mai ales pentru vara asta, pentru nopți calde petrecute până dimineața cu prieteni (unul sau mai mulți) și pahare asezonate cu gheață.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.