Concurs: Melomanii și internetul. Până pe 4 noiembrie
With love, la Ateneu, via youtube
Valentina Lisitsa va fi prezentă pentru prima oară în România pe scena Ateneului Român din București în 5 noiembrie, începând cu ora 19.00. Pianista este renumită pentru apropierea de public via internet, în speță Youtube, unde canalul ei propriu are multe milioane de vizualizări: http://www.youtube.com/user/ValentinaLisitsa/featured. Programul de la Ateneu va cuprinde Preludii de Rahmaninov, Nocturne de Chopin, sonata Apassionata de Beethoven și Totentanz de Liszt.
Organizatorii – Rama Events – pun la dispoziție două invitații duble la recitalul din 5 noiembrie, pentru cele mai interesante povestiri despre legătura dintre muzica clasică și internet.
Așadar, vă invităm să descrieți prima întâlnire cu interpretul/dirijorul de care v-ați îndrăgostit via internet/youtube și intrați în cursa pentru cele două invitații duble.
Numele celor 2 câștigători vor fi anunțați în data de 4 noiembrie pe blogul Cărturești.
Trăiască muzica clasică!
There are 2 comments
Add yoursPost a new comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Valery Gergiev
Acum câteva luni am ajuns să citesc poemul Child Harold al lui Byron şi am aflat că Berlioz, inspirându-se din celebrul poem, a compus o simfonie pentru violă şi orchestră: Harold în Italia. Am fost curioasă, am căutat pe youtube o înregistrare şi cea mai accesată pagină era un live cu Yuri Basmet şi Valery Gergiev. Nu ştiu dacă e normal să te uimească apariţia fizică a unui muzician, însă dirijorul Valery Gergiev m-a oferit una dintre cele mai mari surprize: pe lângă privirea lui posedată, în transă, chinuită, plină de patimă şi poate de alcool, m-a şocat că în loc de baghetă folosea o scobitoare pe care, ca o sabie de Don Quijote, o mânuia cu deosebită eficacitate. Am reuşit să acult întreaga simfonie şi, intrigată, am ajuns să ascult mai multe lucruri cu el şi apoi să citesc diverse poveşti despre acest dirijor care este printre cei mai importanţi în lumea muzicală actuală.
Pentru a dovedi prezenţa scobitorii, pun mai jos linkul.
(https://www.youtube.com/watch?v=bgVsJLDLWj8)
Una dintre profesoarele mele ne vorbeşte nu chiar la fiecare oră, dar oricum extrem de des, despre un violonist olandez pe nume André Rieu. Că e minunat, că e mare artist, că mai ştiu eu ce. Muzica clasică nu e chiar pasiunea mea, deşi mi se întâmplă să mai dau de câte un link de pe youtube care să mă atragă la culme, dar revenind la violonistul meu, am cotrobăit să văd cam ce şi cum cântă distinsul domn. Fără niciun fel de supărare, dar muzica aia nu e deloc muzică clasică (de departe e de preferat un rock sănătos şi viril), e popularizare la nivelul cel mai terestru cu putinţă, din lucrările celebre păstrând pur şi simplu doar linia melodică, e vulgarizare pentru oameni de toate vârstele. Stadioanele sunt pline, totul se vrea romantic şi încântător, leşinat sentimental, camera de filmat ia în prim plan doamne şi domnişoare cu ochii umezi, iar protagonistul apare în faţa orchestrei ca un războinic al luminii. Textul de faţă trebuia să fie despre o îndrăgostire muzicală. Eu am scris despre ceva ce m-a enervat. Aştept să sosească şi îndrăgostirea.