One World Romania – Ediția a 12-a

Astăzi începe cea de-a XII-a ediție One World Romania, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului. Între 15 și 24 martie, în mai multe spații din centrul orașului București, puteți participa la proiecții de film, dezbateri și dialoguri publice, expoziții, ateliere, întâlniri cu invitați speciali^*, o varietate de evenimente conexe^** care fac din One World un eveniment anual de neratat.

„Ediția actuală a festivalului este concepută conform credinței noastre că avem nevoie, mai mult decât în ultimii ani, să ne acordăm un răgaz de reflecție.”

– Andrei Rus, Director Artistic al OWR12

Într-un prezent în care transformările pe care le credeam ireversibile încep să-și piardă din forță, nevoia de a ieși din rutina ideologică și de a lua contact cu perspective cât mai diverse este întâmpinată, ca în fiecare an, de o selecție antrenantă și plină de relevanță.

Secțiunile ediției de anul acesta se îndreaptă către teme în jurul cărora reacțiile politice, cele mediatice și întregul discurs par a fi din ce în ce mai unilaterale, iar nevoia de contextualizare, de nuanțare și de relativizare devine din ce în ce mai acută: justiția, drepturile persoanelor LGBTQI+, sănătatea mintală, relația trecutului cu prezentul, redefinirea familiei – pentru a numi doar o parte dintre ele.

Toate acestea sunt însă dublate de insistența cu care echipa One World Romania a încercat, cu fiecare nouă ediție, să ne mențină vie speranța către schimbarea în mai bine. Dorind să facem acest aspect cât mai evident, i-am invitat pe câțiva dintre ei să ne prezinte câte o secțiune din festival care îi entuziasmează, de care sunt atașați sau care aduce cu sine credința într-un soi de progres.

Pentru fiecare secțiune recomandată, ne-am oprit, la rândul nostru, asupra câte unui titlu care să vină în completarea subiectelor abordate. Astfel, am ales să vă prezentăm câteva fragmente reprezentative, care sperăm să vă stârnească interesul și, mai mult decât orice, să vă permită un răgaz de reflecție.

Retrospectivă Avi Mograbi & Retrospectivă Michel Khleifi + Dragi fanatici, de Amos Oz

Am decis să proiectăm filmele lui Michel Khleifi și Avi Mograbi în cadrul aceleiași secțiuni speciale, si să adăugăm în festival o secțiune “Focus: Israel și Palestina”, cu filme realizate de mai mulți regizori israelieni și palestinieni, pentru a semnala pe această cale că pe tărâmul cinemaului poate fi posibil ca războiul să înceteze preț de o vreme și pentru a reflecta, împreună, la această realitate comună care îi influențează pe toți și care are consecințe asupra vieților lor personale, indiferent din ce țară provin. Prin filmele lor înțelegem cum toți, fiecare la nivelul său, încearcă să facă față acestei situații imposibile, să găsească o cale de a trăi în interiorul ei și un spațiu în care să gândească liber, în care să-și imagineze altceva decât narațiunile naționale. Misiunea lor este și a noastră, întrucât situația lor este în același timp foarte unică, dar și foarte universală. Ei vorbesc despre Israel și Palestina, dar și despre noi înșine, despre lucrurile pe care le observăm pretutindeni în lume: răspândirea populismului și a naționalismului, intensificarea fricii, înălțarea de ziduri. – Vanina Vignal, selecționer OWR12

„Lupta dintre noi și palestinieni, în esența ei, nu e un western hollywoodian în care cei buni sunt împotriva celor răi, ci tragedia unei dreptăți față de o altă dreptate. Așa am scris acum aproape cincizeci de ani, și asta cred și astăzi. O dreptate față de o altă dreptate, și adesea, spre marea mea părere de rău, o nedreptate față de o altă nedreptate.” – Amos Oz, Dragi fanatici – Humanitas 2018

Retrospectivă Ruth Beckermann + Ultimul interviu, de Hannah Arendt

Cum e să ai rădăcini evreiești și să faci filme despre asta? Ruth Beckermann, permanent preocupată de rana (încă) deschisă din conștiința neamului ei, urmează firele care-i reconstituie obîrșia și o întorc la lumea inițială, la leagănul tuturor minunilor și tuturor durerilor. În drumul ei, trece prin sate de la marginea lumii, prin ceața de zi cu zi, ascultă evreii împrăștiați departe de țara natală și pe detractorii lor, iar la sfîrșit se întoarce acasă, iarăși la oameni care-i povestesc alte și alte crîmpeie din povestea cea mare. Documentarele sunt simultan jurnale și mărturii ale comunităților vizitate, momente unice de nostalgie defulată, de blesteme împărțite între un Dumnezeu care a închis ochii vreme de o secundă și criminalii unui război nesfîrșit, care au făcut din acea secundă un doliu cît o eternitate. Cineasta pune întrebări din spatele camerei, iar protagoniștii ei, fie că sunt vecini care pălăvrăgesc pe o străduță din centrul Vienei, fie că sunt nemți plimbîndu-se într-un muzeu al grozăviilor hitleriste, ajung mereu la aceeași problemă cu 1000 de fețe: cine suntem, de fapt? Vocea lui Ruth Beckermann trece dincolo de sticla ecranului, în aceeași măsură atunci cînd acuză nedreptatea socială și cînd povestește legende lirice din folclorul evreiesc. Filmele ei sunt ca o întoarcere acasă. – Andreea Chiper, print traffic & relația cu distribuitorii

“În ceea ce privește amintirile personale, pot spune că nu știam de acasă că sunt evreică. […] Familia din care provin era una dintre cele mai vechi din Königsberg. Cu toate astea, cuvântul «evreu» nu era folosit la noi în casă pe când eram copil. L-am auzit rostit prima oară cu ocazia unor remarci antisemite – nu merită povestit episodul – ale copiilor pe stradă. Atunci am fost, cum se spune, «lămurită». […] N-a fost nicidecum un șoc pentru mine. Mi-am spus: aha, deci așa stau lucrurile. Dacă am avut sentimentul că sunt altfel, deosebită? Da! Dar e un lucru pe care azi nu vi-l mai pot descâlci.” – Hannah Arendt, Convorbire cu Günter Gaus – Ultimul interviu și alte convorbiri, Humanitas 2018

Made in Romania + Acasă, pe drum, de Elena Stancu & Cosmin Bumbuț

Ce bucurie să ai atâtea documentare românești – gata produse sau în curs de facere – de arătat în festival! Anul acesta sunt 11. Autorii, ca și subiectele filmelor, sunt foarte diferiți/diferite. De la Andrei Ujică, Radu Jude, Răzvan Rădulescu și Dana Bunescu (în dublă ipostază de realizatoare și monteuză) la cei aflați la primul film, ca Nora Agapi, Tudor Platon, Cătălina Tesar sau Victor Bulat. De la Beatles la Nina Cassian, de la Cernobâl spre Bălți, trecând prin Valea Jiului, subiectele colegilor noștri documentariști s-au diversificat și au ieșit din hotarele cuminți, aflate la îndemână. Sunt filme sau proiecte work-in-progress care își atacă temele cu arme stilistice de ultimă generație, care folosesc în mod inovator materialele de arhivă sau inserțiile ficționale, care au curajul să își redescopere istoria, semenii și societatea fără prejudecăți sau inhibiții. O țară de filme și de oameni cu care ne face plăcere să fim contemporani. – Alexandru Solomon, președintele Asociației One World Romania

„N-am vrut să scriu o carte așa de tristă, m-am gândit că o să povestesc mai mult despre noi și despre viața noastră în mașină. Dar, în timp ce scriam, mi-am dat seama că viața noastră se împletește cu cea a oamenilor din reportajele noastre. […]

Comunitățile s-au deschis și ne-au lăsat să facem parte din ele, iar poveștile lor de viață au devenit poveștile noastre de viață. Căldărarii, deținuții, tinerii fără adăpost, părținții copiilor cu dizabilități, oamenii care lucrează în ONG-uri au devenit prietenii noștri cu care am păstrat legătura și pe care ne-am întors să-i vizităm. Ei ne-au ajutat să înțelegem mai multe despre noi, să devenim mai profunzi, să fim mai buni în meseriile noastre, să cunoaștem România și să fim mai empatici.” – Elena Stancu, Acasă, pe drum – Humanitas, 2017

Competiție + Marea Regresie

Zece documentare incitante atât formal, cât și tematic, intră în competiția pentru singurul trofeu One World Romania. Documentarele Competiției ne arată povești din toate colțurile lumii – din Italia până în Japonia, din Mali până în Franța, din Kârgâzstan până în Ungaria, din Ucraina până în Statele Unite ale Americii și din Serbia până în Spania. De asemenea, abordează tematici foarte diverse, regăsindu-se în nouă dintre secțiunile principale ale festivalului.

Juriul One World Romania este format, și în acest an, din cinci elevi de liceu, aleși pe baza unui eseu liber pe o temă relevantă din punct de vedere social. Provocarea pe care am lansat-o anul acesta este ca elevii să își imagineze și să descrie o comunitate pe care o consideră ideală. – Andrei Rus, Director Artistic al OWR12

“Un vechi, dar foarte actual proverb chinezesc îi sfătuiește pe cei care-și fac griji pentru anul următor, să semene orez; pe cei care-și fac griji pentru următorii zece ani, să planteze copaci; iar pe cei cărora le pasă de următoarea sută de ani, să educe oameni.

Problemele cu care ne confruntăm în prezent nu se pot rezolva nici cu o baghetă magică, nici pe scurtături sau cu remedii de moment; nu se pot rezolva decât printr-o revoluție culturală. De unde nevoia de gândire și planificare pe termen lung: arte din păcate în mare parte uitate și rareori folosite în viețile noastre grăbite, trăite sub tirania clipei prezente. Trebuie să ne reamintim și să reînvățăm aceste arte. Pentru a reuși, vom avea nevoie de minți limpezi, nervi de oțel și mult curaj; mai presus de toate, vom avea nevoie de o viziune pe termen lung autentică și completă – și foarte multă răbdare.” – Zygmunt Bauman, Simptome în căutarea unui obiect și a unui nume – Marea Regresie, Art 2017

 

*^*             dintre care îi menționăm pe Ian Buruma, unul dintre cei mai importanți istorici ai lumii, și pe Președintele României, Klaus Iohannis.

**^**          programul complet al festivalului îl găsiți pe http://www.festival-oneworld.ro

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.