ORION. O nouă colecție de carte în portofoliul editurii Nemira

on 16.04.2021 at 12:15

Editura Nemira a lansat de curând o nouă colecție de non-ficțiune, ORION, coordonată de Laura Câlțea, care și-a găsit deja locul pe rafturile librăriilor noastre și pe carturesti.ro.

Laura Câlțea ne spune povestea colecție și ne îmbie să ne aventurăm în această călătorie pe tărâmul non-ficțiunii.

O continuare naturală a intereselor enciclopedice ale unei cititoare de cursă lungă, ORION este o colecție de nonficțiune care stă sub semnul diversității, aducând laolaltă cărți actuale despre lumea în care trăim, memoir-uri și autobiografii, cărți de astronomie și astrofizică, cărți de biologie și tehnologie, de istorie a mentalităților, sociologie, economie sau dezvoltare personală.

Invitația pe care o adresează ORION tuturor cititorilor este de a porni într-o călătorie de explorare, o călătorie care să ne deschidă mințile către lume și către oameni, în care să aflăm că suntem indivizi unici, speciali și irepetabili, fiecare dintre noi, dar și tributari ai acelorași contexte sociale și politice, istorice și genetice, că suntem unici și împreună, în același timp. Să cunoști înseamnă să înțelegi, iar să înțelegi este primul pas către o lume și o umanitate mai bună.

Așa că vă invit să porniți în explorare alături de ORION pe firul evoluției umane, începem de acum 7 milioane de ani, de când a fost atestată cea mai recentă fosilă a unui strămoș comun al oamenilor și al cimpanzeilor, de când am pornit pe un drum la capătul căruia am devenit stăpânii întregii planete (deși, în continuare, de 7 milioane de ani încoace păstrăm un fond comun cu cimpanzeii de 98,8%, un procent halucinat de apropiat și de îndepărtat totodată, „se sparie gândul”, vorba cronicarului). De aici își începe excursul științific Évelyne Heyer în Odiseea genelor și ne poartă printr-o poveste al cărei cifru abia l-am decodat (alfabetul genetic), prin stepele mongole, prin savanele africane sau prin bush-ul australian, până în zilele noastre. Vedem, prin ochii ei, târgurile de oi și capre din Kârgâzstan, un loc unde parcarea este ocupată nu de mașini, ci de cai (și ce cai!), sau pe cele de fructe din Uzbekistan, în zona de origine a caișilor, unde poți găsi o varietate incredibilă de caise și de mere, sau pe platourile muntoase din Kazahstan, unde primăvara munții se colorează în roșu atunci când înfloresc lalelele sălbatice. Ce legătură au toate astea cu evoluția genetică a omenirii, vă întrebați? Păi au, pentru că autoarea, atunci când nu face cercetare de laborator la Muzeul de Istorie Naturală sau la Muzeul Omului din Paris, se plimbă prin toată lumea pentru a face cercetare de teren și a afla care sunt lucrurile care ne diferențiază și, mai ales, care sunt cele care ne unesc.

Dacă tot suntem în călătorie, putem continua, cu atât mai mult cu cât o să mai călătorim o vreme din fotoliu, și să mergem pe urmele lui Charles Darwin, în celebra expediție întreprinsă la bordul HMS Beagle, o expediție în care Darwin a fost invitat ca geolog, și nu ca biolog, misiunea lui fiind cea de a studia tectonica și evoluția Pământului. Ceea ce a și făcut, doar că nu s-a limitat la atât, motiv pentru care noi îl cunoaștem acum drept „părintele evoluționismului”. Rob Wesson merge pe urmele lui Darwin în Prima teorie a lui Darwin. Fascinanta călătorie a lui Darwin în căutarea unei teorii a Pământului, iar excursul său îl poartă prin Uruguay și Argentina, Scoția și Țara Galilor.

Matt Ridley ar numi această descoperire „accidentală” pe care a făcut-o Darwin (să descoperi teoria evoluției biologice, în timp ce cauți să găsești o teorie a evoluției geologice), serendipitate. Și despre asta vorbește pe larg în volumul Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea?, o cercetare organizată tematic (energie, transporturi, alimentație, sănătate, comunicare etc.) care urmărește diferite inovații care, de-a lungul timpului, ne-au făcut viața mai ușoară: de la descoperirea focului, la mașinile cu abur, îngrășămintele agricole, radioul și telefoanele inteligente, canalizarea și vaccinurile, și o grămadă de multe alte inovații. E o cercetare riguroasă și convingătoare și care te lasă cu o mare doză de optimism și încredere în geniul rasei umane și a inteligenței sale specifice, gata mereu să inoveze într-un domeniu sau altul. Cartea a apărut anul trecut, la scurt timp după debutul pandemiei de coronavirus, iar autorul i-a adăugat și o Postfață în care abordează câteva subiecte de extremă actualitate (încă).

Tot pe firul istoriei, dar într-o manieră foarte originală, de fapt, aproape scandaloasă, ne poartă și Hannah Jewell în volumul 100 de femei afurisite. O istorie. E vizibil încă din titlu, îmi închipui, caracterul neconvențional al abordării autoarei, care și-a propus să facă cunoscute 100 de femei remarcabile la vremea lor, dar pe care vremurile (a se citi „istoria convențională scrisă de bărbați care nu erau de acord cu transgresarea limitelor impuse de o socitetate condusă tot de bărbați”) nu le-au ținut minte. E o istorie alternativă, echivalentul pentru cititorii adulți a Poveștilor de seară pentru fete rebele, cu un limbaj colorat și, uneori, fără perdea, cu mult sarcasm, dar și multă admirație pentru acele femei îndrăznețe (și afurisite, evident).

Sper că nu v-ați plictisit de istorie pentru că urmează cartea mea preferată din acest pachet de șapte volume cu care debutează ORION, o carte preferată nu pentru că ar fi mult mai bună decât toate celelalte, ci pentru că au și editorii slăbiciunile lor, iar una dintre slăbiciunile mele este, a fost și va fi, perioada medievală. Este vorba despre Istoria Evului Mediu. O mie de ani de splendoare și ticăloșie, de Georges Minois, o sinteză închegată a celor o mie de ani de „ev întunecat”, un ev care nu a fost nici atât de întunecat pe cât l-au blamat renascentiții, nici atât de idilic pe cât l-au imaginat romanticii. Iar demersul lui Minois are în vedere tocmai stabilirea unei imagini cât mai clare și complexe asupra acestei perioade, cu bune și cu rele. Și mie mi s-a părut că i-a reușit. O carte de peste 500 de pagini de istorie, bine scrise și organizate, la capătul cărora poți înțelege mult mai bine istoria culturii occidentale și chiar și evoluția unor anumite relații internaționale contemporane, care nu fac decât să se continue în politica contemporană.

Și, pentru că am schimbat macazul la politică contemporană, cam de pe unde ne lasă Minois (în jurul anului 1500, descoperirea Americilor), ne preia Richard Haass. În Lumea în care trăim. O scurtă introducere, autorul, un om politic american, cu o mare experiență în politica internațională, își începe excursul istoric și politic de la Tratatul de la Westfalia (1648, punea capăt Războiului de Treizeci de ani și bazele a ceea ce va deveni Europa modernă), și continuă până în zilele noastre, trecând prin continente, războaie, sisteme de guvernare și politici internaționale. Este ghidul perfect de înțelegere a lumii în care trăim, a conflictelor care au construit-o și care încă o domină (de exemplu, de ce al Doilea Război Mondial a fost o conseciță a Primului Război Mondial, și ce de conflictele din Orientul Mijlociu sunt o consecință a păcii de la finalul celui de-al Doilea Război). Cartea este foarte bine organizată (cronologic, pe teme și pe regiuni geografice), foarte accesibil scrisă și te lasă, la final, cu o mai bună înțelegere a lumii și cu dorința de a citi și alte studii de istorie sau de politică internațională, având acum certitudinea că ai o bază de la care să pornești și să înțelegi mai bine lucrurile.

Am mers pe urmele omului preistoric prin savana africană, pe mare cu Darwin și la curțile regale cu Georges Minois (apropo, veți găsi în istoria asta medievală pasaje care să vă arate cam cum era „the real Game of Thrones”, wink wink), dar ne-a mai rămas o călătorie de făcut. Una pe care, momentan, cei mai mulți oameni de pe Pământ o pot face doar cu gândul, și doar din fotoliu: călătoria în spațiul cosmic. În volumul O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică îl avem drept ghid pe simpaticul și amuzantul Adrian Șonka, cel care ne poartă prin Sistemul Solar arătându-ne pe care dintre celelalte planete e mai bine să mori (v-am zis că e amuzant?), prin Galaxie și dincolo de ea, prin găuri negre și quasari, stele neutronice și supergigante masive, comete și meteoriți, pe scurt, cam peste tot pe unde merită să vizitezi spațiul cosmic.

Ați obosit? Sper că nu, pentru că asta a fost doar încălzirea, lansarea la apă sau la… librărie. Urmează să facem lucruri frumoase în ORION, avem în plan cărți frumoase și interesante, cărți-bijuterii care să vă devină noii prieteni. Îl vom avea pe Alberto Manguel care ne va vorbi despre frumusețea cărților și a literaturii (în cărți reeditate, dar și în cărți noi), o vom avea pe Karen Armstrong care ne va face o Istorie a lui Dumnezeu și o Istorie a Bibliei, îi vom putea cunoaște mai bine pe doi dintre cei mai importanți oameni ai momentului, Joe Biden și Kamala Harris, preșendintele și, respectiv, vicepreședintele SUA, și abia aștept s-o cunoașteți și pe Helen Macdonald cu un volum extraordinar de frumos și de poetic, H is for Hawk, o carte despre natură, despre doliu, despre literatură, despre frumusețea lumii și frumusețea scrisului.

Și mai avem, dar vă las să respirați puțin și să vă bucurați de cărțile care vor fi, curând, pe rafturile librăriei. E bine să luăm lucurile pe rând ca să ne bucurăm de toate așa cum merită. Până atunci, dragă cititorule și dragă cititoare, explorează, descoperă, înțelege lumea în care trăim, alături de ORION și nu numai.