Radu Lupu sau tentația simplității uluitoare. Recomandare de Alexandru Tomescu

on 06.09.2013 at 14:33

Raftul special dedicat de Cărturești artiștilor prezenți în Festivalul Enescu oferă o excelentă ocazie de a conecta artistul, în forma sa digitalizată și masterizată pe CD, cu materialitatea sa, cu prezența efectivă pe scenele festivalului.

Cum unul dintre marile atuuri ale ediție 2013 este participarea maestrului Radu Lupu la București, tentația de a alege din raftul Cărturești CD-ul ce cuprinde cele 9 Sonate pentru pian de Franz Schubert a fost imensă. Acasă, cufundat în fotoliu și plin de muzica aceasta de o simplitate aproape miraculoasă, mi-am dat seama ce alegere dificilă am făcut: dincolo de mesajul muzical, de credința artistică pe care o transmite prin muzică, nu mai este loc de nimic, de niciun cuvânt, de niciun comentariu.

Probabil că acesta este motivul pentru care Radu Lupu nu oferă interviuri – pentru că toate mărturisile sale se află în muzică. Sunt artiști pe care, ascultându-i, te umpli de întrebări. Radu Lupu te golește de ele, te eliberează de orice îndoială.

Radu Lupu este extrem de parcimonios, de atent cu înregistrările pe care decide să le lase posterității. Această uluitoare colecție de Sonate de Schubert a fost adunată de cei de la DECCA din înregistrări realizate de Radu Lupu de-a lungul a peste 20 de ani. Chiar acest lucru cred că spune foarte multe despre personalitatea şi coerența viziunii sale artistice. Este un disc cu atât mai prețios, cu atât mai rar – poate unul dintre cele mai prețioase discuri care se pot găsi în raftul unei librării şi al unui iubitor de muzică.

Alexandru Tomescu. Foto de Bogdan Dincă

Muzica lui Schubert este răvășitoare, copleșitoare, iar Radu Lupu a știut ca nimeni altul să o înțeleagă și să ne-o redea. Acest sentiment m-a însoţit şi în timpul recitalului pe care marele pianist l-a oferit la Ateneul Român, în seara de 4 septembrie, în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”. Rar mi-a fost dat să văd un public atât de numeros în sala Ateneului, ceea ce arată aprecierea de care se bucură artistul în rândul publicului românesc. Ceea ce a urmat a fost mai presus de cuvinte. Cele două Sonate de Schubert regăsite în program – 20 şi 21 – au fost dublate aproape de un număr incredibil de bisuri, oferite cu generozitate de marele pianist. În general, ca muzician, îmi lipseşte privilegiul melomanului – acela de a asculta muzica detaşat, de a o lăsa să pătrundă în suflet fără să analizez fiecare intenţie, fiecare frază, fiecare sunet. Totuşi, ascultându-l pe Radu Lupu, am uitat preţ de două-trei ore că în spatele muzicii există portative, note, măsuri, sunete sau pauze. Discursul său părea că ia naştere chiar în faţa noastră, firesc, natural, fără efort. Limpezimea sau mai bine zis puritatea absolută a muzicii a fost indescriptibilă.

Şi dacă aţi fost, şi dacă nu aţi fost prezenți la recital, merită să vă aveți întreaga colecție de sonate – un disc, după cum am spus, extrem de rar – din librăriile Cărturești sau online, pe www.carturesti.ro.

De Alexandru Tomescu