Raftul BookTok curatoriat de Ruxandra Gîdei. Argumentul selecției

🍁📚 În luna octombrie, în toate librăriile Cărturești și pe carturesti.ro am dedicat un spațiu generos unui nou raft tematic, inspirat de comunitatea cititorilor de pe TikTok, Raftul BookTok. Curatoarea raftului este Ruxandra Gîdei de la 4fără15, una dintre cele mai îndrăgite creatoare de conținut dedicat cărților din România. În cele ce urmează, Ruxandra ne povestește despre relația ei specială cu cărțile de pe raftul #BookTok, oferindu-ne și câteva argumente pentru care merită să le căutăm, citim și poate recomandăm mai departe unor alți cititori (chiar pe TikTok sau în librărie).

Am o relație foarte specială cu fiecare dintre cărțile alese pentru Raftul BookTok. Când mă uit în urmă spre parcursul meu de cititoare, nu mi-e greu să le recunosc ca pe titlurile care mi-au influențat parcursul, în mai multe etape.

Câteva dintre ele îmi sunt prietene vechi – titluri pe care le-am descoperit în adolescență, când literatura încă mai era pentru mine parte dintr-o sarcină plicticoasă, de îndeplinit pentru o notă în catalog. Așa cum îmi fusese mult timp prezentată, din manuale vechi și teme pentru o vară pe care eu o visam nesfârșită, literatura nu părea să aibă vreo legătură cu universul meu. În niciun fel nu răspundeau poveștile citite pentru școală problemelor unei adolescente confuze și agitate. Oricât de valoroase ca artefacte, nicăieri nu se intersectau biografiile fictive ale aventurierilor unui secol trecut cu viața pe care o trăiam eu, ori colegii de generație.

Clopotul de sticlă a fost printre primele cărți despre care am simțit că vorbește pe limba mea, fata-femeie cocârjată sub greutatea fricii de eșec. În fața atâtor decizii care păreau ireversibile (prieteni, facultate, carieră), literatura Sylviei Plath m-au împins să-mi văd de drum, indiferent de cum ar fi urmat el să arate. Exact de-asta am recomandat-o cu fiecare ocazie urmăritorilor mei tineri.

Tot în liceu am descoperit poezia contemporană, prin Vino cu mine știu exact unde mergem, care realmente mi-a schimbat traseul. Au urmat ateliere de scriere creativă, lecturi de poezie, concursuri și, cum se întâmplă, teancuri de alte volume de poezie contemporană pe care să le citesc: orice scris de Elena Vlădăreanu (recomand volumul de proză scurtă August), Industria liniștirii adulților, volumele Marianei Marin (recomand La întretăierea drumurilor comerciale). Datorită lor am urmat Literele, și ce călătorie a fost.

Celor nehotărâți, care poate nici nu obișnuiesc să citească poezie contemporană, s-ar putea să le fie utile aceste videoclipuri pe care le-am creat de-a lungul anilor, ca un soi de preview al volumelor preferate. Antologia de poezie Z9Poets, care adună voci diverse din 9 țări, cred că mai e potrivită atât pentru cititorii care consumă regulat poezie contemporană, cât și pentru cei și cele pentru care poezia e un animal straniu, cu care nu s-au întâlnit în afara manualelor școlare. Altfel, pe raftul BookTok găsești volume de poezie pe care le consider esențiale din literatura ultimilor ani, autohtone sau din alte spații, multe dintre ele recunoscute și prin premii literare importante.

În selecție am inclus și multe romane descoperite în facultate, care mi-au definit gusturile literare (și, pentru că au fost atât de bune, au făcut mult mai grele vizitele ulterioare în librării). Despre Haruki Murakami cred că am vorbit de zeci de ori pe YouTube după ce am citit Kafka pe malul mării, o carte la magia căreia încă mă gândesc, trei ani mai târziu. Exuviile Simonei Popescu, cu universul leneș al copilăriei și adolescenței, precum visul febril construit de Gellu Naum în Zenobia, au fost și ele descoperiri uimitoare din timpul studenției, iar despre ele am vorbit deseori aici, pe internet.

Apoi, crescând, socialul și politicul au devenit importante pentru mine în literatură. În acest sens, cele mai marcante întâlniri literare au fost cu James Baldwin în Camera lui Giovanni (acest clasic al literaturii queer, pe care îl parcurg în acest vlog), poezia activistei pentru drepturile omului Maya Angelou, Anii lui Annie Ernaux pentru naturalețea cu care îmbină memoria personală și istoria colectivă, sau, din literatura română, cu Alina Nelega datorită romanului său excelent al feminității sub Ceaușescu, Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (link către vlog de lectură aici).

O experiență de studiu în afara țării m-a încurajat să citesc mai divers din punct de vedere geografic. Așa mi-am propus la începutul lui 2023 să citesc o carte din fiecare țară de pe glob, iar despre progresul meu povestesc regulat pe TikTok. Prin provocarea asta, m-am bucurat enorm, de exemplu, să descopăr autori ca Gheorghi Gospodinov. Prin cărți ca Fizica tristeții sau Refugiul timpului, Gospodinov nu doar că a amplificat dorul de casă, dar mi-a și demonstrat forța literaturii care reușește să trateze teme dificile și extrem de relevante azi, precum deziluzia noului regim în Europa de Est, rămânând mereu jucăușă și ușor ironică. La fel de fascinată am citit și despre prietenia imaginată de Lana Bastašić în Prinde iepurele – un bun pretext să revin la istoria unui eposid teribil din istoria recentă, Războiul Bosniac.

Dar cea mai multe satisfacție trebuie să îmi ofere literatura din spații ale căror povești le descopăr acum de aproape pentru prima oară, ca romanele autorului tanzanian Abdulrazak Gurnah.

Am descoperit târziu multe bijuterii literare. Tetralogia napolitană, de exemplu, din care cel mai tare m-a zguduit Cei care pleacă și cei care rămân, volumul în care valul protestelor muncitorilor le înghite pe Lenu și Lila, deja tinere femei. Partea mai puțin luminoasă? Faptul că experiența Ferrante face titlurile citite ulterior să pălească. Vlogul în care am povestit despre serie încă se numără și el între cele pe care le prețuiesc cel mai tare. Tot târziu am început să acord literaturii scrise de femei atenția meritată, și ar fi încă multe titluri de recuperat. Dintre romanele autohtone recente scrise de femei, ies în evidență Dezrădăcinare, Mă găsești când vrei și Nu te găsesc pe nicăieri – despre fiecare dintre ele am discutat pe larg în cadrul clubului de carte online Vara scriitoarelor, alături de poeta Cătălina Stanislav.

În sfârșit, volumul de debut al Cătălinei, Nu mă întrerupe, a fost și el un fenomen în poezia feminină recentă, cu descrierile sale frustre ale întâlnirilor prin aplicații după prima despărțire, experiență care îți cam desființează concepția despre iubire. În ceea ce privește poezia feminină autohtonă recentă, vei găsi multe titluri prețioase pe raftul BookTok, despre care cred sincer că vor rămâne repere pentru literatura pe care o vor citi (și scrie!) generațiile viitoare: printre ele, revenirea Alinei Purcaru cu Tot mai multă splendoare, Resursa Olgăi Ștefan, volumul-manifest Delacroix este tabu al Medeei Iancu și mai recenta Țesătoarea: Opera instrumentală, volumul queer Jumătate din viața mea de acum.

Lectură cu spor și, dacă citești vreunul dintre titlurile de pe raft, dă-mi un semn pe TikTok sau pe Instagram! 🌸

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.