România + Suedia = Iubire / Love – interviu cu Veronica Neacșu și Arina Stoenescu

on 02.03.2017 at 18:51

Pe Veronica Neacșu și Arina Stoenescu le-am cunoscut la lansarea cărții la care cele două au lucrat (a treia variantă!) și totodată la vernisajul expoziției din ceainăria Cărturești Verona (se mai poate vizita până pe 29 martie). Vero ilustrează, Arina e editor la pionier press, o microeditură (cochetă) suedeză specializată pe publicarea de carte bilingvă pentru copii și tineret, carte obiect, și carte despre tipografiere, tipografiere experimentală și istoria literei de tipar.

Am vrut să știu de ce au ales să repete experiența realizării cărții ilustrate și scrise cu umor și tandrețe de Veronica, dar și cum funcționează relația dintre ilustrator și editură, sau cum e piața de carte în Suedia, unde pionier press reprezintă și câțiva autori români.

Iubire / Love este o carte magică, perfectă de făcut cadou prietenilor (de altfel, așa a ajuns și la mine în urmă cu câțiva ani – mulțumesc, Ioana).

Cum a început colaborarea voastră?

Arina: La insistențele inspirante și constructive ale criticului de artă Aurelia Mocanu am sunat-o pe Stela Lie, ilustratoare și fondatoarea Clubului Ilustratorilor, în căutare de colaboratori pentru proiectul Harap Alb, dedicat literaturii ilustrate pentru copii, după modelul suedez de la Junibacken. În urma unei întâlniri magice acasă la Stela, care este și lector la Universitatea Națională de Arte din București, la secția de grafică, am contactat-o pe Veronica. Macheta de carte Love mă impresionase foarte mult printre toate lucrurile frumoase pe care le văzusem acolo.
La scurtă vreme m-am întâlnit cu Veronica la Cărturești Verona și așa a început colaborarea noastră. Ea este și autoarea ilustrației profilului vizual al proiectului Harap Alb; afinitățile stilului ei de ilustrație (cu elemente ale culturii suedeze, cum este de exemplu calul Dala) au făcut-o pe Veronica ilustratorul potrivit pentru acel proiect, care este încă în desfășurare, dar mi-au trezit mai departe și interesul în a o promova editorial prin apariția unei cărți ale ei. Și așa s-a născut prima ediție a cărții Love / Iubire, apărută în 2012, care a fost urmată în același an de o altă ediție bilingvă, engleză-suedeză, Love / Kärlek.

Veronica: Eu îmi amintesc că Arina era în căutare de artiști pentru proiectul Harap Alb. La prima întâlnire am venit cu niște desene dintr-un proiect care până la urmă nu a fost publicat niciodată, dar mai aveam un proiect mult mai coerent, așa că am plănuit împreună să publicăm o carte. Am lucrat în perioada aia în paralel la carte și la conceptul vizual al proiectului ei, Harap Alb.

Cum ați descrie procesul realizării unei cărți? Cât reprezintă contribuția editorului?

Veronica: Sunt două variante. Prima, în care editorul propune și eu mă implic (aici depinde de editor, dacă este mai flexibil sau rigid). O carte bună nu depinde doar de artist și editor, mai este tipografia, cel care îngrijește partea grafică – cartea trece prin multe mâini și fiecare în mod normal trebuie să își facă bine treaba, ținând cont de munca tuturor. A doua variantă este atunci când ai proiecte individuale, de artist, și te gândești la self-publishing; acolo, contribuția artistului contează cel mai mult și procentul de implicare depășește 95%.

Arina: Realizarea unei cărți este o muncă de echipă unde fiecare colaborator contribuie cu experiența sa profesională pentru a oferi publicului o trăire unică, o poveste, în cel mai larg sens al cuvântului. Procesul este de obicei de lungă durată, pentru că este nevoie de timp, nu numai pentru realizarea cărții, ci și pentru crearea unei relații interumane, care atunci când funcționează foarte bine se resimte în paginile cărții. Contribuția editorului este de forță catalizatoare care să vadă și să aducă în prim plan ceea ce există deja la autor, dar dialogul între părți este foarte important în acest proces și e cel care inspiră mai departe la noi colaborări și proiecte comune.

De ce v-ați hotărât să reluați proiectul?

Veronica: Primele două ediții, engleză-română și engleză-suedeză, au fost cumva lăsate în anonimat. Nu am avut un eveniment de lansare și au fost făcute și într-un tiraj foarte mic, 50 de exemplare, dacă țin bine minte. Nu aveau cum să ajungă la prea multă lume. Când Arina m-a contactat anul trecut să reedităm cartea, trecuseră deja mulți ani, a fost ciudat, eu tocmai eram în căutare de tipografie să o fac în regim self-publishing, dar am decis până la urmă să o facem în aceeași echipă.

Arina: Am reluat proiectul Love / Iubire pentru că nu terminaserăm povestea, nici ea ca autor, nici eu ca editor. Tipăriserăm inițial două ediții limitate prin procesul de print on demand, două cărți cu coperta moale și în formate diferite. Nu apucaserăm să avem nici o lansare de carte propriu zisă și Vero se gândise și la o expoziție care să acompanieze cartea. Când s-a ivit ocazia unei colaborări cu cei de la Cărturești Verona, flancați în timp de Valentin și Dragobete și susținuți de mărțișor, ni s-a părut un moment potrivit pentru a relua acest proiect și realiza o carte nouă. Povestea este inspirată de o experiență reală și distanța de timp și spațiu o face mai clară și mai ușor de manevrat.

Cum a fost primită cartea în Suedia?

Arina: Cartea a fost foarte bine primită, în ciuda tirajului mic al primei ediții. O bibliotecară de la Biblioteca Internațională din Stockholm mi-a povestit de cât de mișcată a fost de întregul cărții, combinația de imagine și text; o jurnalistă și autoare de film documentar a întrezărit în stilul cărții un Gorey românesc. Cartea a fost apreciată și la ICR în cadrul expoziției de design românesc prezentată acolo.

De altfel, în Suedia nu doar că există o cultură a cărților ilustrate, ci ele constituie și o categorie specială numită titluri ilustrate (bildverk), pe care suedezii o susțin economic cu fonduri culturale alocate din bugetul statului. Cărțile din această categorie folosesc imaginea ca o sursă importantă de exprimare alături de text, dar unde de fapt imaginea primează ca mediu de transmitere a unei idei sau mesaj. În această categorie nu sunt incluse cărțile ilustrate pentru copii, ci în primul rând cărțile de bandă desenată, albumele de artă sau alte titluri în care imaginea joacă rolul principal, cu sau fără text, cele fără text fiind numite cărți mute.

Spune-ne un pic mai multe despre piața de carte din Suedia.

Arina: Conform unui raport al Asociației editorilor din Suedia din 2016, piața suedeză de carte este în valoare de aprox. 800 mil. de euro și în fiecare an Biblioteca Națională a Suediei înregistrează cam 15.000 de titluri noi, deci e o piață foarte bună, dacă ținem cont și că limba suedeză este vorbită de numai 9 milioane de persoane (Suedia și o mică parte din Finlanda). Este ușor să cumperi cărți în Suedia – cam 300 de librării, plus spații special amenajate în magazinele alimentare și de consum zilnic, stații de benzină, magazine de cadouri și magazine muzeale. O altă platformă importantă pentru vânzarea cărții este online-ul, dar asociația editorilor menționează și cluburile de carte și abonamentele digitale pentru audiobooks.

Din perspectiva mea de designer de grafică, editor de microeditură și nu în ultimul rând cititor de rând, mi se pare că piața de carte din Suedia este foarte variată cu un focus deosebit și o calitate foarte bună în ceea ce privește cartea ilustrată pentru copii.

Ce îți trebuie ca să desenezi, Veronica?

Liniștea din atelier, materiale de lucru de calitate, cafea, timp să documentez sau să înmagazinez idei pentru proiect.

Cum te-ai apropiat de desen?

Ca toți copiii, de mică desenam, nici nu am simțit când m-am făcut mare și tot desenez, însă în mod profesionist.

De la ce pornești când creezi o ilustrație cu text alăturat?

Depinde de proiect, la anumite proiecte personale pornesc de la text, la altele încep desenul și textul este conceput în urma desenului; am multe proiecte personale și sunt foarte diferite în modul de lucru. Ce au în comun sunt multele schițe.

Știi de la început că ce urmează să desenezi se poate transforma într-o carte? Gândești totul de la început ca pe un proiect sau în timp ce lucrezi se înfiripă gândul?

Nu, nu toate desenele au așa un final, și nici nu ar fi bine, cred. Am proiecte la care lucrez de ceva timp, care sunt gândite ca o carte înainte să fac prima schiță, din faza de concept sunt carte.

Cum ai lucrat pentru expoziția din ceainărie?

Nu am vrut să rămână doar niște printuri pe perete, oamenii tind să nu bage de seamă ce este pe un perete, mai ales când spațiul unde am avut evenimentul este mai mult ceainărie decât spațiu expozițional. Am o plăcere mare pentru obiectele și desenele agățate, felul cum schimbă spațiul gol într-unul dinamic, desenele sunt aproape vii, atrag atenția și sper că și bucură trecătorii.

Ai ilustratori preferați?

Accesul la atâția ilustratori și desene de calitate mă face să am o listă lungă de artiști pe care îi apreciez, dar nu este nici unul pe un piedestal: Yuriy Norshteyn, Géraldine Alibeu, Karin Cyrén, Lee Jinhee, Violeta Lopiz, Květa Pacovská, Laurent.

La pionier press ați publicat mai mulți autori români. Cum începeți colaborarea cu ei?

Colaborarea începe de la dorința de a veni cu o nouă poveste, de a crea un context în care această poveste să se nască, să se dezvolte și să-și găsească drumul către cei interesați. Însă vine și în urma întâlnirilor mele din realitate sau din lectura cu persoane care au ceva de spus și reușesc sa articuleze acel ceva fie prin text, fie prin imagine și printr-un efort susținut. Ca să dau câteva exemple de întâlniri memorabile: întâlnirea întâmplătoare din 1985 cu Lucian Boia într-un tren care ne ducea pe amândoi în Franța, pe el la un congres de istoriografie și pe mine la o tabără internațională și în urma căreia notam printre altele în jurnalul meu de adolescent: „Dânsul ne-a povestit cam care este viața în Franța. Bineînțeles că eram foarte curioși. Dânsul avea și mărci dar și câțiva franți (sic!) cu care ne-a cumpărat o sticlă de Coca Cola la care am râvnit. Cu toate că am încercat sa-l refuzăm, nedorind să profităm de amabilitatea dânsului, dorința ne-a fost totuși satisfăcută și așa am băut și Coca Cola.” Am corespondat apoi mulți ani cu domnul Boia după plecarea mea în Suedia și cunoscându-l l-am contactat pentru o colaborare la primul titlu al editurii din 2000, Arhiva Durerii / Archive of Pain, unde și istoricul Adrian Cioroianu, pe atunci student a fost publicat, la recomandarea lui Lucian Boia. O altă întâlnire memorabilă a fost cu scriitoarea de carte pentru copii Sînziana Popescu – venise la Stockholm la invitația Institutului de Carte pentru Copii de acolo; din asta a rezultat cartea bilingvă pentru copii Mașinuța curcubeu / Lilla regnbågsbilen, la care am colaborat si cu Irina Maria Iliescu. Cartea a fost nominalizată la concursul Cele mai frumoase cărți, ediția 2016.

Ce mai aveți în plan?

Pentru 2017 și 2018, trei titluri de carte ilustrată bilingvă pentru copii, care vor apărea sub umbrela proiectului Harap Alb. Primul, care va apărea în toamnă la Târgul Internațional de Carte de la Göteborg, este Enescu și Alfven în pădurea muzicală, scris de Cristina Andone și ilustrat de Adriana & Sebastian Opriță și Thea Oltean. Cartea este o continuare a seriei de cărți pentru copii inspirate de muzica clasică (opt titluri în serie cu un tiraj de peste 120.000 de exemplare, total epuizat în versiunea publicată de editura ziarului Adevărul). Al doilea titlu are două autoare suedeze, Gunilla Lundgren (scriitoare) și Amanda Eriksson (ilustratoare), și conține câteva elemente de inspirație românească – sperăm să-l lansăm în octombrie la Biblioteca romilor pentru copii, găzduită de Muzeul Culturii Romilor din Giulești. Cel de-al treilea titlu este despre somn și e scris de jurnalista suedeză Cecilia Strömberg, având ilustrațiile Doinei Butușină.