Recenzie: Small World, de Martin Suter

on 07.05.2012 at 12:08

(Humanitas, 2012, traducere din germană de Herta Spuhn)

În viaţa reală, maladia Alzheimer reprezintă întotdeauna sfârşitul. În romanul de debut al elveţianului Martin Suter, boala reuşeşte să se transforme într-un nou început.
Small World este povestea unui bărbat ajuns la 65 de ani, a cărui viaţă se rezumă la amintiri, dar care este condamnat să îşi piardă memoria. Mai întâi, incendiază din greşeală o vilă, iar accidentul este pus pe seama băuturii. Însă, în timp, adevărata cauză prinde tot mai clar contur. Omul uită drumul către casă, nu reuşeşte să mai găsească ieşirea din magazin ori cumpără (fără să-şi amintească) prezervative cu gust de zmeură, pe care le pune apoi în frigider. Şi uită de ele.

Incidentele mărunte se înmulţesc, apoi le iau locul cele grave, iar diagnosticul este confirmat de medici: Alzheimer. Între episoade de amnezie, bărbatul încearcă să salveze aparenţele în faţa celor pe care simte că ar trebui să îi recunoască. Dar formula de salut pe care o aruncă cu mimată dezinvoltură nu face decât să îl dea şi mai mult de gol: nu o poţi întâmpina spunând, surprins, „Small world!” chiar pe cea cu care urma să te căsătoreşti. Cu atât mai puţin cu cât ai văzut-o deja, în sufragerie, cu câteva minute în urmă.

Pe măsură ce boala uitării îi şterge din minte întâmplările recente şi feţele celor apropiaţi, momentele de prezenţă se amestecă tot mai des cu halucinaţiile şi delirul. Dar demenţa scoate la lumină şi un trecut ce se dorea îngropat. Situaţia devine extrem de compromiţătoare pentru familia influentă ce îl are în grijă pe eroul nostru, iar studiul de caz se transformă într-un thriller.

S-ar putea spune că Martin Suter a avut curaj să debuteze în literatură (în 1997) plecând de la un subiect atât de delicat precum neiertătoarea boală a lui Alzheimer. Dar a făcut-o în cunoştinţă de cauză: tatăl său murise din această cauză, cu 5 ani înainte de apariţia cărţii. După cum declara într-un interviu, Suter a descoperit cu acea ocazie că, în afară de un destin implacabil, demenţa poate fi şi o modalitate de întoarcere in timp.

Fără să pară un tratat în domeniu, cartea este foarte bine documentată în a descrie degradarea progresivă a memoriei lovite de Alzheimer. Dar, spre deosebire de realitate, Small World are un final relativ fericit. Oricum, cine i-ar putea reproşa lui Suter că lasă loc unui strop de speranţă, după ce a descris atât de realist transformarea lumii într-o mare de necunoscuţi?

Cât despre testele de memorie la care este supus eroul nostru… Ei bine, acestea îl pot nelinişti chiar şi pe cititor. Într-o lume în care suntem bombardaţi de informaţii şi hotărâţi să nu reţinem “orice prostie”, oare câţi dintre noi putem răspunde corect pe toată linia unor astfel de întrebări? Şi cât de grav este dacă nu reuşim? Un singur lucru e cert: să fim siguri în ce an suntem nu are cum să ne strice. (Iulia Verbancu)

—

Notă: Small World a primit Premiul Cantonului Zürich 1997 şi Prix du premier roman étranger (Franţa, 1998). Cartea a fost ecranizată în 2010 – “Je n’ai rien oublié”, în regia lui Bruno Chiche, cu Gérard Depardieu, Alexandra Maria Lara şi Françoise Fabian în rolurile principale.