Superscrierile lunilor decembrie și ianuarie, selecție de Cristian Delcea

Împreună cu reprezentanți ai juriului & ai comunității Superscrieri, Fundația Friends For Friends (FFFF.ro) scanează aparițiile cu însemnătate din presa noastră și distilează un „best of” de 8 materiale din noul jurnalism românesc, pe care-l trimit pe newsletter, în fiecare zi de 8 ale lunii. Te poți abona la newsletter aici. Mai multe recomandări vin și de la Codruța Simina care ne explică cea mai cea dezinformare a lunii, într-o ediție specială-extensie a newsletterului Misreport, aflăm de la adolescenți ce-i atinge în materie de jurnalism și alegem o fotografie preferată.

Invitatul special care a ales cele 8 superscrieri ale lunilor decembrie și ianuarie este Cristian Delcea, reporter și unul dintre fondatorii publicației independente Recorder.

Cu mulți ani în urmă, pe când eram ziarist sportiv, sfârșiturile și începuturile de an erau mereu la așa: în pauza dintre turul și returul Diviziei A, fotbalul îngheța pentru două luni, ne trăgeam sufletul, făceam clasamente și scriam povești despre sportivii de altădată. Încetineam. Și în viteza asta de tren în triaj, vedeam mai limpede ceea ce trebuia să așternem în ziar. Am păstrat până azi, în mod involuntar, ceva din ciclicitatea ziaristului de sport. Dar făcând selecția pentru această rubrică mi-am dat seama că vidul dintre tur și retur e pentru toți jurnaliștii, indiferent dacă scriu de pe stadioane, din spitale sau din săli de judecată. Nu e o vacanță, dar ne acordăm un timp mai îndelungat între respirații. În decembrie și ianuarie, între alegeri și incendiu, am încetinit cu toții, iar ăsta nu e păcat. Am încetinit după un an galopant și am avut ochi pentru povești, timp pentru calcule, răbdare pentru cei de lângă noi și uneori și pentru noi.

Ultima tură, Liliana Botnariuc

„În mașină spre Cupcini, medicului Iurie Corobov îi vine greu să creadă că azi e ultima zi. Nu-și poate lua gândul de la ordinul de eliberare care o să-i fie înmânat peste trei zile, când o să împlinească 80 de ani. Privește pe geam abătut. Încearcă să-și imagineze cum are să fie ultima sa tură de gardă pe UAZ-ul folosit pe post de ambulanță: «Vor fi mai puțini oameni de salvat? Bolnavi gravi de COVID-19 care se sufocă?». Privise știrile de dimineață despre ultimele 17 victime din țară. «Da` dacă moare cineva în brațele mele chiar în ultima tură?». 

Deliciile banului public în provincie: Când preotul e și director, subalterni sunt rudele; Când nu-ți place slujba, stai acasă 9 luni – Toma Petcu (Digi 24)

„Caz incredibil la Biblioteca Municipală din Câmpulung Muscel. Directorul, care este şi preot, a falsificat chiar în faţa primarului semnătura de pe un document oficial. Este vorba despre cererea de concediu a fiicei sale, angajată şi ea a bibliotecii. De altfel, întreaga familie a directorului lucrează acolo. În plus, un funcţionar al Primăriei nu a mai venit la serviciu timp de nouă luni de zile. Iniţial a spus că este bolnav, apoi a recunoscut că nu îi mai place slujba. Spune că a ales să lucreze la stat pentru aici postul este mai sigur şi mai bine plătit. Urmăriţi cum s-a întâmplat totul într-un nou episod al campaniei Statul la Stat.”

Câți români a ucis COVID-19 cu adevărat?, Dani Sandu (Mindcraft Stories)

„Conform informațiilor oficiale, aproape 18.000 de români au murit din cauza coronavirusului. Folosind un instrument de calcul validat științific, Mindcraft Stories evaluează că numărul victimelor COVID-19 în România în primele nouă luni ale pandemiei este cu cel puțin 60% mai mare decât cifrele oficiale.”

Prioritari după tipic românesc: expuși unui risc crescut de îmbolnăvire, mii de români din centre rezidențiale n-au fost încă vaccinați de statul care îi găzduiește, Diana Oncioiu, Vlad Stoicescu (Dela0)

„Doar patru rapoarte de supraveghere publicate în ultimul an de Institutul Național de Sănătate Publică au inclus date despre focarele de COVID-19 înregistrate în România. Apoi, capitolul statistic a dispărut cu totul din raportările săptămânale, de parcă statul s-ar fi oprit cu totul din a mai colecta astfel de date și a le prezenta publicului plătitor de taxe și impozite. Chiar și așa, însă, cu toată secretomania instituțională care a marcat odiseea românilor din primul an de pandemie COVID-19, acele patru rapoarte unicat, publicate în săptămânile de la sfârșitul lunii septembrie și începutul lui octombrie 2020, au dat imaginea exactă a celor mai expuse medii socio-profesionale din țară.”

Încă un om a murit în tăcerea generală. Niciunul dintre cei 10 pacienți cu Covid știuți care s-au sinucis în spitale n-a primit ajutor psihologi, Diana Meseșan, Iulia Roșu (Libertatea)

„Autoritățile continuă să trateze cu ușurință un fenomen care crește în ignoranța oficială, dar și în cea a comunităților. Cel puțin 10 persoane, diagnosticate sau suspecte de Covid-19, și-au luat viața chiar în spitalele din România. Stigmatizarea bolnavilor infectați cu noul coronavirus și lipsa de sprijin psihologic din sistemul medical de stat a atins cote riscante pentru sănătatea publică.”

Acasă la Copiii Soarelui, Delia Marinescu, fotografii de Bogdan Dincă (Scena9)

„Într-o comunitate alternativă din Munții Apuseni, vin să trăiască oameni obosiți de zgomotul vieții la oraș, marcați de crize personale sau aflați în căutări spirituale. La pachet cu liniștea meditației și cu viața aproape de natură, primesc o doză zdravănă de pseudoștiință și teorii ale conspirației.”

De ce a votat Diaspora cu AUR, Elena Stancu, Cosmin Bumbuț (Teleleu)

„Atunci când ești suspendat între două țări, ești exploatat în Germania, Spania sau UK, ești jignit de românii din țară care te fac sclav sau lepros, iar identitatea ta etnică e confuză, riști să te radicalizezi. Primii români din diaspora care ne-au spus că votează AUR au fost muncitorii sezonieri din Knoblauchsland (Ținutul Usturoiului), una din cele mai mari zone agricole din Germania. Aici lucrează zeci de mii de muncitori sezonieri – asociația românească Integro Mittelfranken e.V. estimează că în jur de 180.000 de români muncesc în fiecare an în agricultură în Germania.”

„Toată lumea zâmbește aici. În afară de români”, Lina Werschwele, Vlad Odobescu (Decât o Revistă)

„Condițiile în care munceau românii în abatoarele din Germania erau proaste dinainte ca noul coronavirus să infecteze mii de lucrători. S-ar putea schimba în bine după ce pandemia a arătat problemele din industria cărnii?”

BONUS de la FFFF: Cum ni se fură pădurile și ce ar trebui să facă statul ca să-i oprească pe hoți, de Alex Nedea (Recorder)

🟠 Dezinformarea lunii, de Codruța Simina

Ianuarie 2021 este luna în care România a demarat campania națională de vaccinare împotriva COVID-19. În consecință, o mare parte din informațiile greșite, trunchiate sau manipulatoare pe care le-ați putut citi online se referă la vaccinurile aprobate spre folosință în România, durata de testare a acestora și efectele secundare pe care administrarea lor le poate produce.  Poate ați auzit de “asistenta portugheză” care ar fi decedat din cauza administrării vaccinului anti COVID-19. Atunci e bine să știți că nu era o asistentă, ci o angajată a unui institut de cercetare din Portugalia, iar cauza morții ei nu a fost vaccinarea.  Ați auzit, probabil, și că vaccinurile Pfizer/BioNTech și Moderna, care folosesc tehnologia ARN-ului mesager, “ne modifică genetic”, au fost insuficient testate, iar acum “se fac teste pe noi”. 
Adevărurile mai puțin palpitante sunt că tehnica ARN-ului mesager este studiată de câteva decenii, iar vaccinurile care o folosesc nu au cum să “ne modifice genetic”. În plus, a durat mai puțin ca ele să fie puse pe piață pentru că unele din etapele de testare, la fel de riguroase ca pentru oricare alte medicamente sau vaccinuri puse pe piață, s-au desfășurat în același timp. 
Deși nu au încredere în vaccinurile testate riguros și aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului, unii români au golit farmaciile veterinare de un medicament destinat animalelor – ivermectină, o substanță prezentată de unele televiziuni ca fiind “medicament minune” împotriva COVID-19.
Totuși, de ce găsim atât de multe informații greșite, manipulatoare sau mincinoase? Ce interes au unele publicații să promoveze ficțiuni cu titluri bombastice? Unul din răspunsurile simple este: pentru bani. Pentru că fiecare click pe care îl dați spre un astfel de site este monetizat cu ajutorul marilor platforme de publicitate online, precum Google AdSense. 
Răspunsul complicat, care presupune dezinformarea populației – adică o operațiune concertată, prin care o entitate urmărește să proiecteze o realitate alternativă asupra unui segment din societate – vă invit să-l descoperiți singuri, pornind de la această analiză.

Codruța Simina, jurnalistă PressOne și autoare a newsletterului săptămânal cu știri despre știri false, Misreport.

🟠 Articolul lunii pentru adolescenți, recomandat de GEN, revistă

Ce faci, frumusețe?, de Ioana Burtea (Decât o Revistă)

Articolul este relevant pentru noi, tinerii, deoarece vorbește despre etape în care ne regăsim mulți, împinși de presiunea societății de a ne încadra în anumite șabloane estetice. Căutăm validarea trecând prin diete, păr îndreptat, haine din reviste, până când ne dăm seama că alunecăm cu mintea tot mai mult și de fapt nu de asta avem nevoie ca să fim bine noi cu noi.

– Denisa Cotor, redactor Gen, care mai are și 2 recomandări internaționale: TikToOk/Niki Proshin & The Children of Pornhub, Nicholas Kristof (The New York Times).

🟠 Fotografia lunii, recomandată de Ioana Moldovan

Ioana Moldovan este jurnalistă, fotografă documentaristă freelance și autoare din București. Din 2019 face parte din juriul Superscrieri pentru categoria Fotojurnalism.

Vezi aici Superscrierile lunilor trecute.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.