Syntax – Minim

Experimentalism românesc de cea mai bună calitate

Apărută la casa de discuri canadiană Yatra Arts, colaborarea dintre Syntax (Bardoș Laurian) și Minim (Diana Dulgheru) are ca rezultat unul dintre cele mai interesante albume românești de muzică electronică experimentală apărute în ultimii ani. Ambianțele create de autori îi inspiră atât pe audiofili cât și pe amatorii de muzică “de dans” greu de înscris într-un singur stil. Estetica practicată de cei doi, influențată de cea a unor artiști ca Byetone, Alva Noto sau Ryoji Ikeda, are puncte comune în abordarea deconstrucției sunetelor și în reprezentarea lor vizuală.

Syntax – Microark

Proiectul “Syntax” explorează posibilitățile creative ale fenomenelor microacustice văzute ca unități indivizibile ale sunetului (atomi sau pixeli sonori). Fenomenele (mai mici de o zecime de secundă și mai mari de 10 milisecunde incluzând o gamă de frecvențe cuprinse între 20hz și 20 khz) au servit ca structură de bază unor serii de structuri ritmice cu ajutorul cărora au fost create compoziții atmosferice ce conduc auditorul în universuri poetice întreținute de sunete ce trimit uneori la vinilurile deteriorate, alteori la defectele sau sunetele unor dispozitive analoge sau digitale.

Bardoș Laurian, activ ca muzician din 2007, e influențat de studiul percepției și al teoriei gestalt-urilor care conectează forma spațială (geometrică) de forma temporală (melodie-sunet), afirmând prioritatea întregului asupra părților. El studiază aspectele sinestezice ale percepției și e preocupat de găsirea unui limbaj plastic multidimensional epurat formal, îndreptându-și efortul către studiul limbajelor trans-vizuale și non alfabetice, căutând căi de decodare/transcodare dincolo de limbajul natural. El este autorul mai multor instalații audio-vizuale, printre care se numără “Brouillage”, prezentată în cadrul “InnerSound New Arts Festival #4” în 2016.

Minim – 50hz

Diana Dulgheru se concentrează pe lucrul cu sunetele reduse la forma lor cea mai pură. În cadrul proiectelor sale, Diana explorează relația dintre sunet și forma vizuală, concentrându-se pe posibilitățile estetice ale erorii digitale. “50 hz” pornește de la ideea explorării sonore folosind o singură frecvență (de 50 hz, cu unde triunghiulare și sinusoidale) a cărei valoare este modificată uzând de diverse efecte audio. Sunetele se suprapun, generând astfel erori care oferă multiple posibilități experimentale. Scopul principal este obținerea unei varietăți compoziționale, dar și evidențierea simplității ritmului repetitiv, a cărui diversitate e subliniată prin intermediul unor mijloace minime.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.