Teoria tăcerii

Luni, 30 martie, ora 19, la Café Verona (Strada Pictor Arthur Verona 13-15), va avea loc lansarea cărții Teoria tăcerii, de Iulian Tănase, volum apărut recent la Editura Herg Benet.

Vor vorbi: Cristian Crisbășan, Horațiu Decuble, Vlad Eftenie, Cristian Iftode și autorul.

Plecînd de la întrebarea: „În cîte feluri se poate tăcea?“, Iulian Tănase descoperă 173 de moduri de a tăcea: Se poate tăcea din naştere, Se poate tăcea în fel şi chip, Se poate tăcea neîntrebat, Se poate tăcea pe fugă, Se poate tăcea ca şi cum le-ai face o reverenţă unor cuvinte din viitor, Se poate tăcea ca şi cum ai vorbi într-o limbă moartă, Se poate tăcea la lună, Se poate tăcea pe buza prăpastiei, Se poate tăcea la modul ştiinţific, Se poate tăcea cu limba coborîtă în bernă, Se poate tăcea experimental, Se poate tăcea într-un act de orbire voluntară a vorbirii etc.

Deși o carte de literatură, majoritatea textelor din volum fiind proze scurte, Teoria tăcerii explorează tot felul de teritorii, de la filozofia limbajului la antropologie, de la muzică la alchimie, de la știință la religie, de la poezie la spiritualitate.

Cartea este ilustrată cu fotografii de Cristian Crisbășan, Vlad Eftenie, Bogdan Grigore, Cristina Șoiman și Iulian Tănase.
***
Iulian Tănase s-a născut pe 3 septembrie 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice Bucureşti, în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și la revista Kamikaze (2010-2011). Între 2004 și 2014 a fost realizator de programe la Radio Guerrilla.

Dintre volumele publicate în România: Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica (2002, 2003, 2013), Sora exactă (2003), Ochiul exploziv (2006), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreună cu Dan Stanciu), Abisa (2007), Adora (2009), Cucamonga (2011), Oase migratoare (2011), Manualul Îmblînzitorului de Cafele (2013).
În străinătate a publicat volumele: Balkanische Alphabete (împreună cu Constantin Acosmei și Vasile Leac), traduceri de: Sabine Küchler, Hans Till și Ernest Wichner, Wunderhorn, Heidelberg (2009), Aimétaphysique (la science des amours imaginaires), traducere de Valentina Butoescu, Éditions Le Coudrier, Belgia (2010), La Demonadologio, traducere în esperanto de Ionel Oneț, Eldonejo Bero, Rotterdam (2013).

A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002. Împreună cu Dan Stanciu și Sebastian Reichmann, coordonează publicaţia Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum.

În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Graz, Austria).
***
Înainte de a mă naște, eram un foarte bun înotător. În lichidul amniotic mă simțeam ca peștele în apă. Mama a știut, așa cum numai mamele pot ști, că poartă în pîntece un înotător de performanță, și a început să crească. Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriașă. Aveam acum la dispoziție un bazin olimpic plin cu lichid amniotic. Băteam suta de metri în secunde din ce în ce mai puține. Înotam într-o tăcere perfect etanșă. Luni de zile m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele să sper la aur. Dar mama a început într-o zi să descrească. Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tăcerea. M-am trezit țipînd. La gît aveam o medalie însîngerată. (Se poate tăcea în interiorul unei surdități materne, Teoria tăcerii, p. 34)

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.