Testul psihopatului: O călătorie prin industria nebuniei, de Jon Ronson

on 08.07.2015 at 14:58

Între cei psihic sănătoși și cei bolnavi e o linie de demarcație nu întotdeauna perceptibilă. Dar tocmai acolo e aglomerația. Jurnalistul Jon Ronson, cel cu Bărbați holbându-se la capre (cartea după care s-a făcut filmul) se întoarce cu o nouă călătorie în lumea bizarului, de această dată în tabăra psihopaților. Majoritar, a psihopatiei criminale – care este în prezent verificată prin testarea introdusa de cercetătăorul canadian Robert Hare și denumită oficial PCL-R (Psychopathy Checklist – revised).

Din capul locului trebuie spus că Jon Ronson nu face o investigație jurnalistică (și cu atât mai puțin una medicală). Pune în balanță doar câte două părți, diametral opuse și nu de pe poziții de egalitate (psihiatri/pacienti, scientologi/psihiatri), nu se referă la discuțiile din interiorul domeniului, la alte tipuri de cercetări ori experimente. Dar nici nu pretinde: Testul psihopatului este, după cum îi spune și subtitlul, doar o călătorie – una bine documentată, totuși turistică.

Autorul ia interviuri de parcă ar fotografia diversele fețe ale unei dereglări mentale și comportamentale cu consecințe dramatice în forma ei cea mai gravă. Povestea începe cu un mister: o carte ciudată face valuri în mediul academic: mai mulți cercetători din diverse orașe ale lumii o primesc personal prin poștă, însoțită de un mesaj. Nu se știe nici cine e autorul, nici de ce a trimis-o. Jon Ronson face puțină detectivistică și ajunge la autor, după care vrea să înțeleagă mai bine dereglările psihice și să le observe de aproape. Ca punct de plecare, va căuta explicațiile cultului scientologic – contestatar declarat al psihiatriei.

Acum, e bine de știut că scientologii – oricât ar pretine că își bazează ideile pe teorii științifice – se bucură de respectul lumii medicale internaționale cam cât adepții curelor miraculoase cu tătăneasă. Dar e la fel de adevărat și că psihiatria, în începuturile sale, a oferit câteva cazuri de analize cu cobai umani, prin practici ulterior interzise.

Cazul pe care scientologii i-l oferă drept argument lui Jon Ronson este cel al unui bărbat încarcerat de 12 ani într-o închisoare britanică pentru infractori cu probleme psihice grave. S-a dat nebun ca să scape de o condamnare de maxim 5 ani și a jucat prea bine – spun dușmanii psihiatriei. Într-adevăr – răspund psihiatrii – dar prin comportamentul său, evaluat cu ajutorul testului lui Bob Hare, bărbatul se dovedește a fi un psihopat cu grad ridicat de recidivă. Lui Ronson, omul îi pare sincer, așa încât se hotărăște să se antreneze în depistarea psihopaților. Urmează cursul de acreditare în PCL-R al lui Hare și își începe evaluările intervievând teroriști care au ucis cu sânge rece, afaceriști ce au lăsat pe drumuri mii de angajați, psihiatri, brokeri și jurnaliști de televiziune.

Pe parcursul așa-zisei cercetări, Jon Ronson își dă seama ce armă puternică are la îndemână și cât de ușor este să o folosească strâmb. Iar noi, cititorii, aflăm crâmpeie ale antagonismului dintre psihiatrie și psihologie (de o parte) și psihanaliză (de cealaltă parte), facem o călătorie prin cultura supradiagnosticării și descoperim cantitatea de nebunie acceptată, răsplătită ori chiar cerută de societate – de la mediul de afaceri la televiziune și jurnalism.

Ronson afirmă că nutrește o mare admirație pentru lista lui Robert Hare, dar că – folosind-o – a simțit că puterea de a decide soarta psihică (și viitorul) unei persoane îl transformă și pe el. La peste 40 de ani de la întocmirea PCL-R și la mai mult de 20 de când testul se folosește și în sistemul public, unul dintre cei care critică evaluarea publică este chiar Bob Hare. Spune că ar fi preferat să rămână doar un test academic, în ajutorul altor descoperiri – tocmai pentru că pericolul de a fi folosit prost e foarte mare. Azi, crede că temerile lui inițiale s-au adeverit. Contează și cine face testul: psihologi întocmiți de acuzare sau de apărare, oameni fără studii în psihologie, oameni prost antrenați. “E ca și cum ai cere unei asistente să facă o operație” spune Bob Hare, într-un interviu pentru NPR.

Când cartea Testul psihopatului a apărut în Statele Unite, realizatorii emisiunii This American Life și-au făcut și ei testul. Cu psiholog specializat, dar în varianta ușoară – doar o oră de întrebări și răspunsuri, fără verificarea cazierelor. Au așteptat răspunsurile cu sufletul la gură, speriați de ce ar putea afla dar pariind cine va lua cele mai multe puncte (existau câțiva candidați promițători). Toți au avut scor 0. Psihologul i-a invitat să vadă partea plină a paharului: cei mai mulți dintre noi suntem prea nevrotici ca să fim psihopați.

Și pe Jon Ronson nevozele nu îl interesează deocamdată.

Testul psihopatului: O călătorie prin industria nebuniei, de Jon Ronson

Editura Art, 2014

Traducere de Luiza Vasiliu