Poemul săptămânii la #StațiaDePoezie

Urechea trandafirie

Mă gândeam 

că o cunosc bine

trăim de atâția ani împreună 

îi cunosc 

capul ca de pasăre

brațele albe 

și pântecul 

până când

într-o seară de iarnă

ea s-a așezat lângă mine 

și în lumina veiozei

ce cădea din spate

i-am zărit urechea trandafirie

o bucățică de piele caraghioasă

scoică cu sânge viu

înăuntru 

în acel moment nu am spus nimic – 

ar fi bine să scriu

o poezie despre urechea trandafirie

dar nu una ca apoi să se spună 

ia uite ce temă și-a ales 

face pe originalul 

una ca nimeni nici măcar să nu zâmbească 

să înțeleagă că dezvălui

o taină 

în acel moment nu am spus nimic

dar noaptea când ne-am culcat unul lângă altul

am încercat cu prudență

gustul exotic al urechii trandafirii 

după atâtea iubiri

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.