Valize din Cărturești. Cu ce cărți pornesc la drum o parte dintre membrii echipei de PR & marketing

Prin natura muncii noastre, suntem mereu extrem de curioși ce citesc oamenii. Uneori suntem curioși până la indiscreție… nu știm dacă ți s-a întâmplat să fii absorbit în cartea cuiva de lângă tine, în tren, metrou, autobuz, sau orice mijloc de transport book friendly, și apoi să fii dezumflat când dă pagina și te lasă cu lectura la jumătate 🙂 Ei bine, nouă ni se tot întâmplă. E una dintre marile plăceri ale cititorului voyeur. 

Și în speranța că nu suntem singurii care trag cu ochiul pe gaura cheii budoarului de lectură, vă invităm la noi în valiză, să vedeți cu ce cărți pornim la drum vara asta.

🧳 Ana Niculescu

Din Islamabad, sosite acolo cu poșta diplomatică de la Londra și oferite mie pe un balcon cu vedere la mare în Antalya, mă vor purta printr-o vacanță imaginară vara asta două cărți de la editura Penguin. Îmi vor fi ghizi prin misteriosul Pakistan, Mohsin Hamid, cu o nominalizare pe lista scurtă a premiului Man Booker Prize în 2007, și Jamil Ahmad, aflat și el în 2011 în selecția juriului de la Man Asian Literary Prize cu o carte de debut publicată la 78 de ani, după o viață petrecută în serviciul administrativ din Balochistan.

Îmi voi începe peregrinările cu triburile nomade vegheați de vulturul călător, personaj cheie al cărții lui Jamil Ahmad, printre caravane de cămile sau turme de oi, răpiri, negocieri și răzbunări ucigașe, nunți și pețitoare, șefi de trib înțelepți, obiecte agonisite într-o viață ce încap într-o bocceluță, soldați prietenoși și, uneori,  administrație inflexibilă, informatori. Volumul, sub forma unei colecții de povestiri legate de firul roșu al codurilor și regulilor ancestrale care încă mai guvernează azi triburile pakistaneze, îți deschide poarta către o lume necunoscută și greu accesibilă. După acest periplu solicitant, mă voi așeza într-o cafenea din aglomeratul și fierbintele Lahore, și voi rămâne la povești ce își au miezul în atacurile teroriste din 11 septembrie, până târziu în noapte, alături de Changez, personajul romanului The Reluctant Fundamentalist.

Voi avea cu siguranță nevoie de un concediu de odihnă după așa o vacanță.

🧳 Oana Dumitru Stoenescu

Bagajul meu de cărți de vacanță arată ca restul geamantanului meu: făcut pe ultima sută de metri și supradimensionat dintr-un optimism fără margini în fața timpului prea scurt. Așa că răspunsul dat aici îmi va fi de-un real folos în august, când mă voi așeza iar cu toată greutatea pe valiză ca să pot trage fermoarul, sub privirea exasperată a partenerului meu de călătorie și de viață. 

Eu, Claudius, împărat, de Robert Graves e prima carte de pe listă, îndelung amânată de mine și lăudată de… cam toată lumea. Vine cu recomandări călduroase de la sus-numitul partener, a cărui obsesie pentru acest roman m-a condus și spre vizionarea unor episoade din serialul omonim BBC din 1976, cu un Derek Jacobi bâlbâit la perfecție. L-au recomandat și Mary Beard într-un interviu pentru Cărturești, și coordonatorul colecției Anansi, Bogdan-Alexandru Stănescu, și e pe lista TIME a celor mai bune romane în limba engleză ale secolului trecut. Fun fact: Robert Graves povestea într-un interviu că a scris cartea ca să scape de o datorie de 4000 de lire. 

August, de Elena Vlădăreanu, are titlul perfect și e scris de una dintre poetele mele preferate din RO. Îmi plac umorul negru al Elenei și observațiile ei tăioase care dau glas frustrării noastre celei de toate zilele. Și de-abia aștept să le regăsesc în debutul ei în proză. În plus, cu alegerea asta bifez una dintre regulile nescrise ale bagajului pentru vacanță: să iei cu tine mereu măcar o carte de proză scurtă.

Povești de vară, de Mieko Kawakami. La cartea asta am ajuns după ce-am citit Kim Jiyeong, născuta in 1982 și sunt curioasă dacă rezistă necitită până la plecarea în vacanță, pentru că vine în continuarea discuțiilor încinse cu prietenele mele pe teme atinse de ambele titluri: egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, cum împărțim rolurile în cuplu și în societate și cum arată lucrurile în două țări asiatice în care moravurile nu au prins din urmă progresul economic. Deși e vorba de poveștile a trei femei din Japonia pe timp de vară, mi se pare mult mai interesant titlul aluziv din engleză al cărții: Breasts & Eggs.

Prin România. Carnete de drum, de Mirel Bănică. O aleg pentru ironia situației (voi citi cartea asta pe o plajă din Grecia), dar și pentru că pare genul de carte care te-nvață să vezi mai bine lumea din jur. În plus, volumul va fi discutat în ediția de iulie a clubului de carte Bibliobibuli și am mereu încredere în alegerile Emei Cojocaru și ale colegilor de club.

Povești despre două planete. Schimbări climatice și inegalitate într-o lume divizată, Coordonator John Freeman. Aș citi orice volum coordonat de Freeman, dovadă cele patru antologii Freeman’s apărute deja la Black Button Books, puse la loc de cinste în biblioteca mea și făcute cadou prietenilor. Mă bucur că a ales tema asta incomodă, pe care preferăm adesea să nu o privim în față. Poate că poveștile strânse aici ne vor îndrepta privirea acolo unde doare mai tare.

🧳 Alina Aviana

Mărturisesc că eu încă trăiesc sentimentul vacanței de vară care se întinde din iunie până în septembrie, instinctul care trezește la viață cele mai plăcute amintiri ale mele de cititor – verile lungi din copilărie, din adolescență și chiar din timpul facultății, când nu făceam altceva decât să citesc cât e ziua de lungă. Și am și acum sentimentul că vara înseamnă promisiunea unui timp foarte întins de lectură. Așa că orice citesc, chiar dacă o fac în pârjolul bucureștean, și chiar dacă doar smulgând câteva ore drumurilor și îndatoririlor de toate zilele, pentru mine tot lectură de vacanță se numește. 
Iar pe lista lecturilor fierbinți de București, am în bagaj, întâmplător sau nu, câteva titluri de literatură română contemporană.

Primul este Multă forță și un dram de gingășie, de Andrei Dósa, pentru că e un roman în preajma căruia am petrecut mult timp anul ăsta (articolele de aici, de pe blog, și postările din social media servesc drept mărturie și argument). Apoi vin la rând Tudor Ganea, Cântecul păsării de plajă, care m-a atras de la început doar citind minirecenzia de pe spate, semnată de Marius Chivu, iar trimiterea la primul roman, Cazemata, a fost probabil hotărâtoare. 

Am pe listă și Noaptea plec, noaptea mă-ntorc, despre care nu știu mai multe în momentul de față decât că e scrisă de Florin Lăzărescu și ăsta mi-e argument suficient. Plus Elena Vlădăreanu, August, pentru promisiunea celor „10 proze de vacanță despre bucurii și deznădejdi” (tare frumos acest subtitlu) 🙂 Și, last minute, dacă weekendurile mă poartă mai departe de casă, cu trenul prin ciulinii Bărăganului, printre sudori și sudălmi, plănuiesc să mă răcoresc cu o felie de Kiwi. 

Apoi mă pregătesc de o mică escapadă, rodul unui wishful thinking exersat îndelung, și mă proiectez într-o călătorie cu balonul cu aer rece, spre finalul lunii iulie, care mă duce ori într-un oraș cu cafenele umbrite ori pe malul unei mări – oricare, nisip să fie, pește și lâncezeală la soare. Aici deja mi-am făcut un pachet de ficțiune fără frontiere. Iau cu mine romanul Măști, de Padura Leonardo, un autor cubanez, a cărui acțiune se petrece în Havana și a cărui traducere e semnată de Marin Mălaicu-Hondrari. Adaug și Anomalia, de Hervé Le Tellier, Premiul Goncourt pentru 2020, publicat la Anansi, un roman care mi-a fost recomandat cu multe laude și care sper să mă ducă undeva mai departe de realitate imediată. Sfârșitul călătoriei o să mă prindă in the UKR, alături Serhii Jadan. 

Iar pentru rătăcirile din august, pe oriunde ar fi ele, nu-mi propun mai mult decât Jurnalul lui Kafka. (Nici mai puțin). 

🧳 Isabella Crețan

Verile mă trimit cu gândul la copilărie, la bucuria așteptării vacanței mari, la înghețată, vată de zahăr și la posibilitățile infinite de evadare din cotidian, prin joc și joacă. 
Iar dacă parte din aceste posibilități mi le amintesc legate de întâlnirile cu vecinii din scara blocului sau de cele cu copiii de pe stradă, cu rătăcirile de pe malul mării sau cu râsetele de la apus, acum simt că parte din aceste posibilități sunt legate de întâlnirile cu prietenii reali și imaginari – cărțile -, cărora am învățat să le rezerv locuri la clasa I în orice împrejurare. Sau, mai bine zis, cărora le mulțumesc de fiecare dată că m-au obișnuit să fiu purtată în cele mai bune condiții, spre orice destinație.

Îmi propun astfel să cunosc după-amiaza unui faun, iar seara să joc Șotron cu Cortazar. Vreau să-l am și pe Quichotte aproape fiindcă Rushdie mă face să râd, să mă-ncrunt și să-mi pun întrebări și știu că oriunde aș ajunge, am nevoie să nu mă dezvăț de tot ce-i mai uman. Și ținând la asta, voi avea grijă și ca Anomalia, de Hervé Le Tellier, să fie pusă în bagaj lângă cele esențiale, fiindcă așa cum promite mă poate imersa într-un viitor SF, în care liberul arbitru își pierde statutul în fața noilor tehnologii. 
Îmi plac mai degrabă călătoriile spontane, dar cu bagajul cât de cât bine pus la punct, cu toate, la locul lor, așa că nu-l voi rata nici pe Sacks. 

Ah, și să nu uităm: orice bagaj demn de a fi luat în seamă trebuie să aibă la întoarcere măcar o carte-n plus care să poarte mirosul, istoria și sensibilitatea locului. 

Iar ca să merite totul, recomand să fie repetată figura amintită: înghețată – peste măsură -, vată de zahăr și cei mai buni prieteni aproape, chiar dacă stau mai degrabă ascunși sub copertele unei cărți.

🧳 Alina Cruceru

Forma pe care o va lua vacanța mea de vară este incertă în acest moment, însă bagajul de lecturi există indiferent dacă plec, vin sau stau. Nu e un bagaj organizat à la Marie Kondo, însă conceptul de „sparks joy” se potrivește ca o mănușă ritualului meu de lectură. Mai exact, aleg întotdeauna următoarea carte în funcție de ce simt în momentul respectiv că aș vrea să citesc. Uneori ficțiune, alteori non-ficțiune, din când în când un comic book. Acestea fiind zise, voi încerca să mă rezum la o listă (pe cât posibil) scurtă.

În ultima perioadă am citit mult Neil Gaiman și Margaret Atwood, astfel că printre următoarele lecturi se vor număra cu siguranță Zei americani, respectiv Alias Grace. Autorul meu preferat, nelipsit din orice bagaj de vacanță, este Stephen King, astfel că am deja pregătite aparițiile recente: Institutul și Mai târziu. Printre titlurile pe care îmi doresc să le citesc curând se numără și Proiectul Hail Mary, cea mai nouă apariție de la autorul Marțianul, Andy Weir; Biblioteca de la miezul nopții a lui Matt Haig și faimoasa Circe a lui Madeline Miller, o carte care mi-a fost intens recomandată, însă pe care o amân de multă vreme în favoarea altor lecturi.

Pe lista de non-ficțiune am pus Lumea în care trăim. O scurtă introducere de Richard Hass și Odiseea genelor. Aventura speciei umane de Evelyne Heyer, ambele din noua colecție Orion de la Nemira.

În concluzie, indiferent unde voi decide să-mi îndrept pașii vara asta, bagajul de lecturi e deja făcut 🙂

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.