Concurs! Prima carte de care te-ai îndrăgostit

O carte binenteles cu poze …catei cred

Prima “carte” (defapt o micuță cărticică) de care m-am îndrăgostit a fost o carte cu fabule . Aveam 4 ani când am început să citesc și trebuie să recunosc, îmi placeau la nebunie fabulele,mai ales cele cu o zicală la sfârșit. De atunci am început să caut tot felul de cărți , făcându-mi cont la biblioteca comunală a comunei în care locuiesc .

prima carte pe care am iubit-o e abecedarul scris de Grigore Vieru, se numeste “Albinuta”. Era colorata, plina cu desene, cu poezii si ghicitori pe care le stiu si acum dupa mai bine de 20 ani. Anul trecut am resusit sa cumpar de pe un site de carti vechi un exemplar. O ador si o rasfoiesc si acum.

Din ce mi-a povestit mama, prima carte pe care-am îndrăgit-o foarte, foarte tare a fost Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, iar de atunci am început să-i cer să-mi citească mai mult. Tind să-i dau dreptate, căci o am și acum în bibliotecă și la cum e, cusută cu ață de tata, căci am răsfoit-o până s-au desprins paginile, trag concluzia că într-adevăr am iubit-o foarte mult. Plus că și acum e printre poveștile mele preferate pentru copii. Pasiunea pentru citit am regăsit-o, mai apoi, în liceu. Țin minte cum mă ascundeam printre rafturile bibliotecii din liceu, după ce o rugam pe doamna bibliotecară să-mi recomande ceva frumos. Mi-a plăcut mult cartea lui Francisc Munteanu – Cerul începe la etajul 3, așa mult încât m-am oferit să o ajut prin bibliotecă numai ca să mi-o dăruiască, să fie a mea, să o am în biblioteca mea… și mi-a dăruit-o pur și simplu, văzând că într-adevăr mi-o doresc. Trebuie neapărat să o recitesc, acum că tot mi-am adus aminte de ea! 🙂

Cred ca era o carte Calutul Cocosat, cel putin asta imi aduc aminte. De ce? Nu mai tin minte :))
Cand am mai crescut a contribuit si Agatha Christie, evident, pentru ca imi placeau misterele 🙂

Prima carte pe care mi-o aduc aminte cu drag a fost Hansel si Gretel cumparata din Bucuresti in timp ce eram internata acolo in spital, eu fiind din Bacau. Era o editie deosebita, cu povestea la mijlocul cartii, doar pe jumatate de pagina, iar restul cartii cuprindea ilustratiile foarte colorate pentru anul 1988. Imi aduc aminte ca a costat mult, dar mama mi-a cumparat-o sa ma faca sa ma simt mai bine. A ramas, de atunci, cartea mea de suflet si, desi nu o mai am, o citesc cu drag baietelului meu in alta editie frumoasa.

Sa fie, oare, o coincidenta ca iubirea mea pentru carti a inceput cu o poveste de dragoste? Cred ca aveam in jur de 14 ani când mi-a cazut în brațe “Lorelei” de Ionel Teodoreanu. La varsta la care ochiul meu nu sesiza detalii precum stilul autorului, particularitatile artistice sau felul in care este construit universul epic, m-am bucurat pur si simplu de povestea pe care mi-au spus-o cuvintele! “Lorelei” mi-a adus prima imagine despre iubirea adevarata si odata cu sfarsitul lecturii am comparat fiecare poveste de dragoste cu ceea ce s-a intamplat intre Lorelei si Catul Bogdan. Mi-a facut sufletul sa vibreze odata cu sentimentele personajului si mi-a infatisat fericirea prin trairea indragostitilor, insa amintirea primei iubiri vine cu un strop de tristete: finalul trist mi-a daramat castelul de fericire in care ma inchisesem, mi-a adus furtuna in mijlocul verii calduroase si mi-a zduguit sufletul pana in cele mai profunde locasuri. Moartea lui Lorelei a fost prima mare durere pe care am trait-o si totusi, mi-a starnit curiozitatea extrem de mult; m-am intrebat imediat daca asa se sfarseste orice poveste de dragoste, daca moartea ii asteapta pe toti cei care iubesc neconditionat si am continuat sa cotrobai printre povestile de dragoste dintre filele cartilor, sa-mi regasesc speranta si am reusit. Intr-adevar, prima dragoste nu se uita niciodata, indiferent de cum s-a terminat!

Prima carte pe care am indragit-o a fost una tare faina, a carui nume nu-l mai retin. Eram mica-mica, pe ea am invatat sa citesc o “carte” 🙂 O carte mare, cartonata, cu niste desene superbe, despre un toporas care inflorise, dar nu mirosea, iar restul florilor din curtea in care traia au tot incercat sa-l faca si pe el sa miroasa frumos. Stiu ca tare rau imi mai parea de toporasul acela, cum il chinuiau toate plantele si cum pana la urma l-au abandonat. Dupa, vazand cate sentimente pot transmite cartile, pur si simplu am luat la rand alte carti si, usor, usor, am ajuns sa citesc aproape intreaga biblioteca a bunicii pana in liceu, iar acum ajung si eu sa am o biblioteca precum cea a bunicii 🙂 Cartea cu toporasul am citit-o cu mare drag si cand am mai crescut, pana pe la vreo 10-11 ani, incat ajunsese sa aiba colturile paginilor uzate 🙂 Dupa, am oferit-o unui copilas, sperand sa se bucure si el si sa ii trezeasca aceeasi pofta de citit pe care a reusit sa mi-o trezeasca mie. Si acum m-a apucat zambitul cand imi aduc aminte cat am iubit cartea aceea.

Prima carte de care m-am îndrăgostit şi am citit-o din proprie inițiativă a fost volumul unu din Academia Vampirilor de Richelle Mead. Nu a fost o alegere în cunoştiință de cauză, pur şi simplu am văzut coperta învitrina unui chioşc de ziare împreună cu revista Bravo şi a fost dragoste la prima vedere/ lectură. Îmi aduc aminte că am rugat-o pe mama cam doua zile să mi-o cumpere, iar câteva ore după ce am primit-o am şi termimat-o. În seara aia am aflat că de fapt cartea deschidea o serie pe care am devorat-o şi de care mă simt la fel de îndrăgostită ca acum şase ani. Am surprins pe toata lumea prin transformarea mea într-o bookaholic dintr-o fată care citra doar din obligație.

Prima carte pe care am citit-o si mi-a placut a fost “Povesti. Povestiri. Amintiri din copilarie” de Ion Creanga

prima carte care mi-a ajuns la suflet a fost “Amintiri din copilarie”, de Ion Creanga poate si pentru simplul fapt ca eram pe partea cealalta a raului Ozana si ma puteam transpune in intamplarile povestite cu atata haz si pasiune de el

Good Omens – Terry Pretchett & Nail Gaiman. Am dat de ea din intamplare pe la un prieten, am cumparat-o in romana si am recitit-o, apoi am luat-o si in engleza sa pot savura stilul autorilor la maximul potential. Datorita acestei carti am descoperit seria Discworld, cea mai buna serie fantasy dupa parerea mea.

Prima carte pe care am citit-o și de care m-am îndrăgostit a fost,, Vrăjitorul din Oz”.Citeam pagina după pagina iar seara când se apropia ora de somn și trebuia sa închid lumina,așteptam să adoarmă părinții întâi,apoi îmi aprindeam din nou lumina în camera și continuam sa citesc. Am recitit-o de foarte multe ori,iar ori de cate ori vreau sa îmi aduc aminte de copilărie,o recitesc cu drag.

Cartea ce mi-a deschis apetitul intr-ale cititului este Robinson Crusoe de Daniel Defoe. Detaliile si ideea unui naufragiu m-au captivant inca de la primele pagini. Ceea ce mi-a intretinut insa suspansul au fost aventurile si metodele intreprinse de Crusoe pentru a supravietui pe o insula pustie…aparent pustie. O consider o carte din care poti invata foarte multe.

Stiu ca am fost de cand ma stiu o romantica si primul titlu ce imi sare in fata ochilor este “Sotul meu” de Max du Veuzit.
Probabil ca educatia mai stricta din vremea copilariei mele, lipsa accesului la anumite forme de socializare( chefuri,discoteci, restaurante, baruri) m-au determinat sa visez cu ochii deschisi, sa traiesc vietile personajelor din romanele cumparate pe sub mana de mama, sa ma cufund intr-o lume imaginara.
Si dorul de aceasta lume ma arde cateodata, o caut cat pot de mult. Si sper sa ma ma mai regasesc uneori in ea. Asa ca …citesc !

Prima carte de care m-am indragostit a fost La Medeleni, de Ionel Teodoreanu – (vol I).

Pe cât e de cliché, pe atât e de adevărat: prima mea iubire literară a fost seria „Harry Potter”. Aveam 10-11 ani, filmele încă nu apăruseră, iar eu eram convinsă că literatura pur și simplu nu era de mine.

Fusesem forțată de multe ori să citesc cărți care nu mi-au plăcut: programa școlară conținea numai „opere literare” unde acțiunea și personajele aparțineau unei alte lumi – aceea a țăranilor. Literatura din școală glorifica un gen de om și un stil de viață care pentru mine nu aveau nici o relevanță. Eram un copil crescut printre betoanele Bucureștiului; cu capul plin de „Disney” și „Cartoon Network” și „Sailor Moon”. Fusesem expusă la genul „fantasy” din filmele perioadei („Neverending Story”, „Legend”, „The Last Unicorn”) și singură în casă sau afară cu ceilalți copii, îmi petreceam zilele imaginându-mi scenarii fantastice și jucând rolurile personajelor favorite. Personaje care aveau puteri supranaturale și care porneau în căutări epice, învățând lecții importante despre ei înșiși și despre „viață”. „Lumea” mea era cea globală, lipsită de acel specific național țărănist care e încă forțat pe gâtul elevilor din școala generală. Nu reușeam să simt nimic pentru „Amintiri din Copilărie” sau „Cireșarii”, când eu într-o poveste căutam magie și aventură și niște valori universale. Iar cultul țăranului din „operele” lui Mihail Sadoveanu mă umplea cu un fel de dezgust pe care atunci nu-l puteam descrie, dar din cauza căruia ma feream cu sfințenie de acea întreagă colecție de cărți din biblioteca alor mei. Credeam că literatura, în general, era o serie de descrieri plictisitoare ale unor peisaje care nu mă interesau; enumerarea unor feluri de mâncare care oricum îmi păreau slinoase și scârboase („slăninuță cu mujdei” și alte exprimări similare); și preaslăvirea „românismului” prin personaje ignorante care criticau „Occidentul” pe care evident nu-l înțelegeau. Totul învelit într-o poleială de limbaj de lemn și arhaisme care mă scoteau din sărite.

În copilăria ei, mama fusese o mare fană a cărților romanțate: citise Alexandre Dumas, cu viziunea aceea siropoasă asupra vieții și relațiilor inter-umane. Citise toate cărțile lui Sadoveanu. Citise tone și tone de „drame istorice”, ajungând ca la vârsta maturității să considere poveștile fictive romanțate ca fiind „adevăruri istorice”. Iar pe mine mă critica. Îmi enumera toate cărțile pe care le citise ea până la vârsta la care ajunsesem eu; mi le punea în brațe crezând că dacă mă forțează să le citesc or să ajungă să-mi placă. Și desigur că nu reușea să facă decât opusul: „dragoste cu de-a sila nu se poate”. Și așa am prins scârbă de cărți… Nu erau decât ÎNCĂ ceva ce mi se putea reproșa; așa cum era scrisul meu „urât” și faptul că nu reușeam să memorez anii de la Istorie.

Iar acesta era contextul în care am descoperit eu „Harry Potter”. Tocmai apăruse București Mall (Vitan) și ai mei m-au luat să ne uităm prin magazine. În librăria care astăzi este Diverta (nu mai știu dacă avea același nume pe atunci) era un stand foarte colorat care făcea reclamă primei cărți, „Piatra Filozofală”. Cartea în sine avea o copertă colorată; îmi plăceau mult cromatica și stilul grafic. Promiteau… ceva diferit de Sadoveanu și Dumas. Și totuși mie nu-mi plăcea să citesc. Dacă nu ar fi spus maică-mea, văzând că mă holbam la rafturile acelea colorate: „Ce să faci cu porcăria aia, că tu oricum nu citești nici cărți adevărate?”… cel mai probabil m-aș fi limitat la a mă uita la copertă și a merge mai departe. Dar iată că s-a aplicat principiul fructului interzis, iar taică-meu nu a stat prea mult pe gânduri înainte de a-i spune maică-mii că dacă vreau cartea aia, atunci el o să-mi cumpere CARTEA AIA. Și uite așa, din încăpățânare, am ajuns acasă cu „Harry Potter și Piatra Filozofală”.

Când m-am asezat pe burtă-n pat cu cartea, deja eram convinsă că o să aibă soarta tuturor prostiilor pe care încercase maică-mea să mi le bage pe gât până în acel moment: „un capitol-două citite ca pe o povară, înainte de a renunța complet”. Dar n-a fost așa. Din primele pagini deja mă vrăjise textul. Era contemporan, era relevant, înțelegeam personajele astea și ca niciodată, vroiam să fiu unul din ele! Trăiam totul împreună cu Harry, Ron și Hermione, că tot eram de aceeași vârstă… Iar pe urmă, cu trecerea anilor, chiar s-a nimerit ca întodeauna să fiu cam de aceeași vârstă cu personajele când citeam fiecare carte: înainte am urmărit lansările cărților în română, traduse de Ioana Iepureanu. Și apoi, de la a 4-a carte, nemaiavând răbdare pentru traduceri, am trecut la variantele în engleză. Aveam 10-11 ani când am citit prima carte. Vârsta lui Harry, Ron și Hermione. Și aveam 17 ani când a apărut și am citit „Harry Potter and the Deathly Hallows”. Vârsta lui Harry, Ron și Hermione. Cred că generația mea a avut un noroc fantastic, reușind să trăiască fiecare din cele 7 povești mai mult sau mai puțin „în tandem” cu personajele principale.

Iar restul literaturii? Ei bine, odată ce-am descoperit care era „faza” cu literatura asta… am început să caut. Știam acum că există pe lumea asta cărți pe gustul meu și înțelesesem ÎN SFÂRȘIT că literatura nu este o „muncă”, ci o plăcere (atunci când îți alegi subiectele potrivite). N-am ajuns niciodată să mă înțeleg cu maică-mea pe tema asta. Ei îi place literatura romantică; iar mie îmi place mai degrabă literatura de secol XX: mai cinică, dar mai „profundă”, mai personală… orientată spre „mesaj” mai degrabă decât spre „peripeție”. Aici cred că este vorba de înclinațiile personale – ceva ce maică-mea a refuzat să înțeleagă când eram eu mică. Și totuși, dacă n-ar fi fost Harry Potter, cu siguranță că astăzi aș fi fost o cu totul altă persoană, cu toate „înclinațiile” mele naturale.

Puteam să zic doar „prima mea dragoste literară a fost HP” și să închid fereastra. Dar am zis că ar fi o ocazie bună să le aduc aminte tinerilor părinți că propria lor atitudine elitistă vis-a-vis de literatură poate fi câteodată chiar motivul pentru care copilul lor nu citește. Și că, desigur, lumea lor nu este neapărat și lumea copilului. Înțeleg că programa școlară își propune să-i învețe pe copii de literatura propriei țări și abia pe urmă (doi ani în liceu, dacă au noroc) să vorbească și de ceea ce s-a scris în afară. Dar adevărul este că majoritatea cărților din manualele de literatură NU sunt relevante intereselor și valorilor tinerilor de astăzi. Vorbim atâta despre globalizare, și totuși refuzăm să acceptăm că aceasta afectează până și gusturile și valorile tinerilor acestei lumi „globale” – ea nu se manifestă DOAR prin accesul la Internet și utilizarea de smartphones! Dacă scopul educației este să știm să scriem compuneri învățate pe dinafară din culegeri; atunci da, sigur, Sadoveanu e la fel de portivit ca oricare alt subiect de studiu. Dar dacă scopul este să-i inspiri copilului o pasiune pentru literatură și să-l faci să-și caute singur noi lecturi și chiar să GÂNDEASCĂ, pentru sine, vis-a-vis de ceea ce a citit… atunci poate a sosit momentul să mai renunțăm la tot ce este „tradițional” doar de dragul „tradiției” și să începem să-i mai ascultăm și pe ăștia mici. Să le băgăm în ghiozdane cărțile LOR, și nu pe ale generațiilor unei alte lumi. Poate stârnindu-le interesul în loc să le criticăm gusturile vom vedea cum cresc procentele de absolvire a bacalaureatului – și cum tinerii vor DORI să vorbească despre ceea ce au citit, în loc să fie obligați să răsfoiască o carte de dragul unei note.

Cartea ce am citit-o si recitit-o de nenumarate ori, ca si cum ar fi fost prima oara, este ‘Cei trei muschetari’ a lui Alexandre Dumas. Mi-au placut atat de mult, am trait si retrait aventurile descrise in fiecare pagina. Am ras…am plans, am tremurat alaturi de personajele indragite. Putin mai tarziu am continuat seria cu ‘Vicontele de Bragellone’ si ‘Dupa 20 de ani’. Mi-au placut si acelea dar parca nu la fel de mult. Si acum as citi cu la fel de multa placere acest minunat roman.

Bună! Prima carte pe care am citit-o din proprie iniţiativă a fost nuvela “Robinson Crusoe” de Daniel Defoe.
Îmi amintesc când am primit-o cadou de Craciun. A stat un timp în bibliotecă până când, din nefericire, am fost internată în spital pentru câteva analize. Atunci am decis să iau ceva să citesc. Am luat cartea şi nu m-am putut opri din citit..mai ales pentru că îmi placea felul cum autorul descrie singurătatea şi felul cum omul se adaptează pentru a supravieţui unor condiţii dificile.
Apoi, cu timpul, am pus mâna pe mai multe cărţi care m-au adus treptat la curiozitate, învăţare şi pasiune.
Aşadar, pot spune că ”Robinson Crusoe” a fost cea care mi-a deschis orizontul şi m-a introdus în lumea cărţilor. Îmi amintesc cu placere de acea perioadă (datorită cărţii) şi mi-am dat seama că orice situaţie neplăcută (Spitalul )se poate transforma într-o amintire plăcută de neuitat. 🙂

O zi minunată!

Cartea ce ma trimite cu gandul la copilarie este Puiul, de Alexandru Bratescu Voinesti. O vazusem de mai mult timp in biblioteca casei, si ii tot dadeam tarcoale, cred ca imi povestise cineva ca va fi trista la sfarsit si poate asta m-a retinut. A fost primul moment, pe care il tin minte, ca fiind durere, si nu fizica, ci sufleteasca:) Dar a fost o traire intensa:)

Prima carte care mi-a deschis gustul catre lectura,a fost o carte imprumutata de la biblioteca scolii in clasa a -III-a,Secretul celor doua Lotte.

Prima carte de care m-am indragostit este “Aventurile lui Robinson Crusoe”, pe care am citit-o prin clasa a treia. Pe masura ce o citeam imi imaginam cum m-as fi descurcat eu pe o insula pustie, cum m-as fi gospodarit acolo. Apoi am recitit-o de mai multe ori pe perioada scolii generale 🙂

De fiecare data cand citeam o carte in copilarie, spuneam ,,m-am indragostit de cartea aceasta”…asta pana sa o incep pe urmatoarea:)…Pot spune ca prima carte de care m-am indragostit a fost ,,Robinson Crusoe” de Daniel Defoe..am calatorit cu acest personaj pe acea insula care m-a fermecat:)

Cuore-Inima de copil. Edmondo de Amicis.

„Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas au fost primele cărți pe care le-am citit și mi-au arătat ce înseamnă transendența într-o altă lume, imaginară. Apoi au urmat restul romanelor lui și multe, multe altele. E fantastic să ai darul acesta, de așeza cuvintele frumos, atât de frumos încât să nu-ți mai dea drumul

De cand eram mica,eram atrasa de lumea magiei,de vrajitori si de vrajitoare.Inca imi amintesc,ca aveam un bat pe post de bagheta magica.
Intr-o zi, mama mi-a cumparat o carte. Mi-a cumparat “Harry Potter si piatra Filozofala”de J.K.Rowling. Inainte, nu imi placea sa citesc. Uram cititul. Dar,mama imi impunea sa citesc 10 pagini pe zi. Aveam 8 ani. Citeam pentru ca nu aveam de ales. Vroiam sa ies afara impreuna cu prietenii mei. Dar,pe parcursul cartii,am devenit fascinata de personajul principal Harry si de prietenii lui Hermione si Ron.
Cand mama,imi cumpara noul volum din aceasta serie,eram foarte bucuroasa. Ma atragea din ce in ce mai mult.Din aceasta carte am invatat ce inseamna prietenia,loialitatea,curajul si mai presus de toate,ce inseamna sa ai o familie langa tine.
De ce as sugera aceasta carte:Sunt 2 mari motive:In primul rand, aceasta carte iti dechide noi orizonturi.Cand citeam aceasta carte,imi imaginam cum arata castelul Hogwarts,cum a luptat Harry cu Cap-De-Mort sau cum Harry si prietenii lui mergeau in vizita la Hagrid.
Ultimul si cel mai important motiv:Te va face sa iubesti si nu vei uita niciodata ce inseamna tineretea si fericirea:Cand o citeam, ma simtea fericita. Simteam ca nu voi imbatranir,simteam ca voi fi tanara pe veci. Acum 3 ani,am recitit-o. Mi-a transmis si mai multe sentimente,mai complexe,dar mai intense.
Totul este efemer,dar copilaria si o carte buna,nu se uita niciodata.

Prima carte citită de mine a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu. Eram în prima vacanță de vară ca și elev în ciclul primar și o mătușă, profesor de limba română, mi-a zis că un adevărat filolog își începe carierea de critic sau cititor de la o vârstă fragedă.
Atunci mi-a fost recomandat acest roman de care m-am îndrăgostit în câteva luni. Citindu-l am învățat să citesc coerent și să am dicție. Citindu-l am descoperit lumea cărților din care nu am mai ieșit.

coliba unchiului Tom ! Mi s a părut tare emoționantă si nu o puteam lasă de curiozitate sa văd ce se mai întâmpla! O poveste care te făcea sa încerci mai multe stări sufletești

Am citit de mica dar cartea care mi-a deschis definitiv apetitul pentru lectura a fost ” Fiul risipitor “de Radu Tudoran. Aveam cam 13 ani . De atunci citesc .

Da, imi place sa citesc mai ales pentru ca imprumutam carti cu bunica d mana si le parcurgeam impreuna! Prima carte citita de mine a cuprins o serie de povesti ale lui H.C. Andersen.

Prima carte care m-a facut sa iubesc minunatata lume a cartilor a fost Omul invizibil scrisa de H.G. Wells. O pastrez si acum deoarece este una din cartile pe care sora mea mai mare mi le aducea in fiecare vineri cand venea acasa. Mergea la scoala in alt oras si asteptam cu nerabdare venirea ei acasa. Aceeasi pasiune pentru carti o am si acum si o voi transmite si copiilor mei.

Cand eram mai micuta cartea mea preferata era Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga. Imi placea mult aceasta carte, dar nu eram extrem de pasionata de lectura. Timpul tot trecea si eu citeam din ce in ce mai rar. Acum cand stau si ma uit in urma, consider ca era din cauza ca nu dadusem peste acea carte care sa ma faca sa imi placa lectura mai mult.
Scoala unde invatam eu avea o biblioteca foarte micuta si nici o carte din ea nu ma atragea. Intr-o zi, totusi, am mers cu o colega sa imprumutam o carte care era pentru lectura obligatorie. M-am uitat pe rafturi dupa carte si acolo, ascunsa intre alte carti mai mari, era o carticica subtirica. Din curiozitate am luat-o si mi s-a parut interesanta. Am imprumutat-o.
Carticica, care mai tarziu am aflat ca era doar o poveste scurta dintr-un volum, era “Aventura bandei patate” de Arthur Conan Doyle. Mi-a placut foarte mult. Mi-a placut asa de mult, incat am cautat pe internet sa vad daca mai sunt astfel de carti. Atunci am aflat ca face parte dintr-o serie. Trebuia neaparat sa o citesc.
Totusi nu am avut prea mult noroc. Am intrebat la biblioteca si la cateva persoane, dar nu am reusit nicaeri sa gasesc prima carte. Trecusera cateva luni pana cand, din intamplare, am trecut pe langa o librarie. Nu stiu exact de ce, nu eram prea pasionata de lectura si nu cumparasen pana atunci nici carte, dar am intrat si am inceput sa ma plimb printre rafturi. Din nou, nu stiu de ce, dar am simtit ceva ce ma oprise din mers in fata unui raft pe care m-am uitat plictisita. Mare mirarea mi-a fost cand ochii mi-au cazut fix pe “Un studiu in rosu” de Arthur Conan Doyle, chiar cartea pe care o cautasem si pe care, in ciuda dezinteresului meu fata de carti, voiam sa o citesc foarte mult. Aveam niste bani in plus la mine si am zis ce sa mai. Am cumparat-o.
Nu pot sa zic decat ca m-am indragostit de ea. E o carte speciala. Ea mi-a deschis pofta pentru carti, cea care m-a facut sa vreau sa citesc mai mult. Dupa ce am terminat-o am cumparat si restul cartilor cu Sherlock Holmes pe rand. Apoi am am luat alte carti si asa am ajuns in ziua de azi.

Faptul ca am gasit din intamplare o carticica care mi-a placut, intamplarea ca eu sa trec prin fata unei librarii de a carei existenta nu aveam habar, forta necunoscuta care m-a impins sa intru in librarie si coincidenta ca eu sa ma opresc intr-un loc si ochii mei sa cada fix pe o carte pe care voiam sa o citesc si care mi-a deschis portile spre o lume minunata, imi arata ca uneori lucrurile se aranjeaza atat de frumos si ca, desi eu nu prea cred in el, destinul m-a indumat spre aceasta cale.

Primele cărți de care m-am îndrăgostit au fost Cireșarii lui Constantin Chiriță ! Fiecare volum mă transporta într-o altă lume , o lume magică în care mă simțeam fericită. Le-am citit și recitit de-a lungul anilor și încă nu și-au pierdut farmecul ! 🙂

Nu imi amintesc prima carte pe care am citit-o, probabil a fost vreo carte de povesti pe care o aveam in biblioteca si pe care le-o citeam bunicilor mei, caci le facea mare placere. :))
Insa cartea care a avut un impact foarte mare asupra dezvoltarii mele ca om si cititor a fost romanul “Elevul Dima dintr-a VII-a”, de Mihail Drumes. Culmea, eram chiar clasa a VII-a si am ales-o in convingerea ca va fi ceva potrivit pentru varsta mea. Chiar daca nu a fost asa, pentru ca au fost niste idei pe care nu le-am putut intelege, nu m-am lasat pana nu am terminat-o in aceeasi zi in care am imprumutat-o de la biblioteca scolii.
Imi amintesc cu drag de acest roman pentru ca datorita lui am inceput sa citesc tot mai multe opere ale literaturii romane, pe care o ador. In prezent dau tot ce-i mai bun din mine ca sa ajung la olimpiada de limba si literatura romana si studiez la profilul de filologie. Vreau sa cred ca aceste realizari ale mele isi au originile si in paginile acelui roman superb. 🙂

prima carte de care m-am indragostit a fost “Nazdravaniile Denisei” de iulia Hasdeu. imi place Herta Muller in prezent deoarece are un iz de autenticitate si surprinde frumos latura psihologica.

Te poti indragosti asa de usor in ziua de astazi, dar rareori oamenii se indragostesc de carti.
Prima carte care chiar si-a meritat tot interesul si dragostea mea pentru a o citi a fost ” Singur pe lume ” – Hector Malot. Si de atunci am tot cautat sa citesc cat mai mult, sa gasesc adevaratele valori ale litaraturii romanesti, dar si universale.

Prima carte de care m-am îndrăgostit a fost „Aventurile lui Tom Sawyer”. Eram la sfârșitul clasei I. Mi-a plăcut atât de mult încât am recitit-o de câteva ori și când aveam ocazia le citeam și celor din jur diferite capitole (preferatele mele) :)) .

Cartea care imi aminteste de copilarie si inceputul lecturii la varsta de 5ani a fost Furnica si Porumbita de Lev Tolstoi. Avea povestioare scurte, iar pozele erau superbe. Imi amintesc de ea si acuma, dupa 24 ani:)

Pisicile aristocrate. Am citit-o in clasa a II-a si nu am mai putut s-o las si am tot recitit-o;am inceput sa le povestesc si copiilor de la tara,de la bunici,cat de tare este sa citesti ca afli atatea si am inceput sa le citesc si lor. Am fost maxim de incantata de carti si de universurile cu care iti fac cunostinta.

Nu am citit prea mult până târziu, adică până în liceu, dar cartea care mi-a deschis ochii pentru lectură a fost “De veghe în lanul de secară”.

Prima carte de care m-am indragostit a fost Harry Potter si Piatra Filozofala. Verisoara mea imi luase cartea asta cu gandul c-o sa ma faca sa citesc si, peste cativa ani , intr-o saptamana in care n-am avut acces la internet, asta a fost cartea pe care am pus ochii si pe care am citit-o. Surprinzator, mi-a placut atat de mult incat in mai putin de o luna am citit toate celelalte carti si am vazut si filmele!
De atunci am ramas indragostita de citit si mereu caut alte carti pe care sa le citesc si de care sa ma indragostesc, dar Harry Potter va ramane intotdeauna prima mea dragoste.

Nu am fost pasionata de lectura deloc pana in momentul in care am deschis “David Copperfield” de Dickens, din plictiseala. Cartea asta si opera lui Dickens, in general, inca ma fascineaza.

Stiu, o carte nu se alege dupa coperta. In opinia unui copil, lucrurile nu stau chiar asa. Imi amintesc, ca si cand ar fi fost ieri, ziua in care m-am repezit la o carte dintr-o librarie din oras, vazand o coperta foarte frumoasa. Este vorba despre “Matilda” a lui Roald Dahl. Am adorat personajul si mi-am dorit tare mult sa fiu la fel, una dintre calitatile fetitei fiind iubirea fata de carti. Bineinteles, dupa lectura aceasta am ajuns sa citesc si restul romanelor faimoase ale aceluiasi autor. Intreaga colectie are in prezent un loc special in biblioteca.

Prima carte citită cap-coadă a fost Păcală. Îmi plăcea să felul în care mă făcea să chicotesc seara înainte de culcare.

Atunci cand ma gandesc la cartile copilariei imi vin in minte mai multe tilturi: Nuielusa de alun a lui Calin Gruia, prima carte imprumutata de la biblioteca scolii primare. Cred ca m-au impresionat rafturile ticsite si mirosul de carte veche citita si rascitia asa ca, pe nerasuflate am parcurs fiecare pagina in dupamasa aceea, ca mai apoi sa ma intorc a doua zi si sa imprumut Muzicantii din Bremen.
Cartea copilariei va ramane insa, Aventurile lui Fridolin, Franz Caspar, primita ca si premiu la sfarsitul anului scolar. Mi-a facut vacanta de vara mai frumoasa, mai ales ca in acel an, in vreme ce citeam cu drag si curiozitate aventurile unui catel caruia i se furase zgarda si care a pornit in cautarea ei intr-o aventura minunata, am gasit sau m-a gasit un catelus al nimanui pe care l-am luat acasa. L-am numit Fridolin. Mi-am amintit cu zambetul pe buze de copilarie si mai ales de Fridolin cu ocazia acestui concurs 🙂

Prima Carte De Care M-am Îndrăgostit Este Harry Potter Și Piatra Filozofală. Pe Vremea Respectivă, Încă Nu Apăruseră Filmele, Erau Numai Cărțile. M-am Îndrăgostit De Ea Pentru Că Mi-a Arătat O Lume La Care Eu Nici Măcar Nu Mă Gândeam, Nu Îmi Imaginam Așa Ceva. O Să Rămână Mereu Specială Pentru Mine Această Serie/Carte, Pentru Că Este Prima Carte/Serie Citită De Mine Și Este Cea Care Mi-a Deschis Apetitul Pentru Lectură. Țin Minte Cu Câtă Nerăbdare Așteptam Următoarele Volume.

Am inceput sa citesc de la o varsta frageda.Incepand cu basme si povesti si continuand cu carti precum ,,Colt Alb,, si ,,Aventurile lui Tom Sawyer,,.Inaintand in varsta dragostea mea pentru carti a tot crescut,am prins in special o dragoste pentru cartile ,,sf,,.
Prima carte de care m-am indragostit iremediabil a fost ,,Winnetou,, de marele autor Karl May.Aceasta carte mi-a schimbat perspectiva despre istorie,razboaie si in special despre pieile rosii.
Cand credeam cu tarie ca indienii sunt doar niste salbatici,cartea m-a lovit in fata si mi-a spus ,,usor acolo,,.Asfel ,chit ca nu am intalnit niciodata un idian am ajuns sa-i respect.Si desigur ca respectul meu a crescut in urmatoarele 2 vol. din ,,Winnetou,,.Nici nu mi-am putut imagina ca exista o asa extraordinara carte.Si de aici a inceput marea mea dragoste pentru carti.!

Prima carte de care m-am indragostit iremediabil a fost Ion – Liviu Rebreanu, datorita actiunii desfasurate in viata de zi cu zi in mediul rural.

Prima carte care mi-a facut inima sa stea in loc a fost un volum de poezii apartinand incredibilului Minulescu. De atunci il ador pe Minulescu si ii recitesc poeziile cu placere si pot spune cu mana pe inima ca am realizat ce prietene bune imi pot fi cartile.

Prima carte care m-a fascinat cu totul, incat visam si ilustratiile, a fost ‘Doctorul Aumadoare’ de Kornei Ciukovski asa incat, pe langa dragostea de lectura s-a infiripat si dragostea de ilustratii.
Si acum ma intreb, cum de nu ma plictiseam de aceleasi povesti si ilustratii pe care le reciteam in fiecare zi.

Buna ziua!
Sufletul meu de copil s-a indragostit iremediabil de cartea “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu. Am citit cele doua volume pe nerasuflate, ascunsa in podul bunicilor, unde am plans si am ras impreuna cu micii eroi.

Prima carte de care m-am indragostit a fost Robinson Crusoe. Pur si simplu mi-a placut pt ca este plina de aventura.

“Bella Mafia” de Lynda La Plante
este cartea care m-a maturizat.

“Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade a fost romanul ce mi-a descris o tipologie aparte de adolescent.

Prima carte de care m-am indragostit si pe care cred ca as putea sa o citesc inca de cateva ori pentru ca inca iubesc acea poveste este “Pe aripile vantului” de Margaret Mitchell.
O iubesc pentru ca a creat un personaj genial, Scarlett O’Hara ,o femeie puternica ce reuseste sa treaca prin greutati si isi gaseste puterea atunci cand a inceput razboiul. Femeia aceasta a reusit sa supravietuiasca desi dupa felul ei de a fi la inceput(o femeie ce traieste in lux si atrage privirile tuturor barbatilor si ura tuturor femeilor din jur) ai crede ca este prea slaba sa supravietuiasca cu foarte putina mancare si putini bani. Mi-a placut si celalalt personaj principal, Rhett Buttler. Povestea aceasta este chiar wow si de atatia ani inca este preferata mea.

Nu o sa uit niciodata cum statea in banca mea la scoala, plictisita, asteptand sa inceapa ora de limba engleza. Si atunci a venit doamna profesoara si a zis ca o sa facem ceva altfel decat lectia din manual. O sa citim o pagina dintr-o carte care tocmai aparuse. Si ne-a citit prima pagina din “Harry Potter si Camera Secretelor”. Si am ras impreuna cu clasa la descrierile comice si imediat dupa ore, am fugit la librarie si am cumparat aceasta carte. Am citit-o pe nerasuflete si de atunci mi-am dat seama ca exista ceva magic ascuns dincolo de imaginea de rafturi prafuite pline cu carti. Am descoperit ca intre coperti exista lumi si personaje care ma pot face sa rad si sa plang si sa astept cu sufletul la gura urmatoarea pagina. Si de aici am pornit eu in minunata calatorie in lumea cartilor.

Lev Tolstoi-“Furnica si Porumbita” , nu cred ca eram inca in scoala, am invatat sa citesc datorita acestei carti, dupa ce mi-a fost citita de zeci de ori de parinti.

Prima carte “groasa” a fost “Doi ani de vacanta” de Jules Verne. Imi aduc aminte ca citeam mereu din ea cand mancam si nu conta ce aveam in farfurie: eu imi imaginam ca mananc vanat cu animale exotice, plante nemaiauzite si multe aventuri. Si, mai ales, sa te descurci in locuri izolate contand mult prietenia, spiritul de echipa si leadership-ul.

Cartea de care m-am îndrăgostit este „Percy Jackson și Olimpienii” de Rick Riordan.Din clasa a 5-a de când profesoara de limba română mi-a spus de primul volum al seriei,nu m-am mai oprit din citit.Toate cele 5 volume ale seriei sunt pline de aventură ,mitologie,semizei.Te țin cu sufletul la gură.Percy Jackson poate fi citit de toată lumea,indiferent de vârstă,are puterea de a fermeca,de a tulbura și încânta.Motivul pentru care am ales seria este că din primele rânduri citite cartea m-a atras.O recomand tuturor!Mult succes participanților!

Prima carte de care m-am indragostit cu adevarat a fost “Misterul Manuscrisului” de Ian Caldwell si Dustin Thomason, cand am imprumutat-o de la biblioteca Judeteana Ion Heliade Radulescu. Nu pot sa spun ca pana atunci nu am mai citit si alte carti care sa imi intre la suflet, dar Misterul Manuscrisului mi-a deschis apetitul de a citi si de a cumpara carti, de a avea o biblioteca cu ceea ce imi place. De ce ador aceasta carte? Pentru ca din punctul meu de vedere cuprinde tot ce poate cuprinde o carte: istorie, mister, prietenie/loialitate, dragoste, ura, tradare si multe altele. Tin minte si acum ce nerabdatoare eram sa vina ora de informatica (nu aveam internet acasa atunci) sa pot cauta imagini si informatii despre Hypnerotomachia Poliphili (ce mandra eram ca retinusem numele :))) … misteriosul manuscris care ducea la moartea tuturor celor care incercau sa-l descifreze. Si acum sper sa prind ocazia de a ajunge sa vad un exemplar original din acest exemplar cu toate ca daca este asa cum il prezinta Ian si Dustin (dupa 6 ani de munca)… nu as putea decat sa apreciez munca celui care a scris manuscrisul, sa raman uimita de textura hartiei, a scrisului si a ilustratiilor (se pare ca pentru a scrie manuscriul cel care l-a conceput s-a folosit de mai multe limbi/cuvinte/expresii din italiana si greaca veche, egipteana, arabica etc.)

Prima carte de care ştiu sigur că m-am îndrăgostit a fost “Basme” a lui Petre Ispirescu. Ştiu că am fost foarte tristă când am aflat soarta eroului din “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. De fiecare dată când reciteam această poveste, speram ca Făt-Frumos să nu meargă în Valea Plângerii …

Prima carte de care m-am indragostit a fost unul din volumele de Povesti Nemuritoare in care se afla o poveste despre Printul Hans din adancul Pamantului…Asa am invatat sa si citesc. O puneam pe matusa mea sa imi citeasca in fiecare seara langa soba, pana am invatat povestea pe dinafara si cu ocazia asta am invatat si alfabetul 🙂

Cartea de care m-am indragostit ”Plansul lui Nietzsche” de Irvin Yalom…am citit-o relativ tarziu, dupa o perioada in care datorita stresului si lipsei de timp aproape ca incetasem sa mai citesc. Aceasta carte mi-a amintit cat de mult imi place lectura si m-a invatat cat de fascinanta poate fi mintea umana, cat de important este sa faci alegeri in functie de doreste sufletul tau si nu de ce asteapta societatea de la tine.

Cartea de care m.am indragostit cu adevarat a fost ” Cei trei muschetari” A.Dumas, eram fascinata de combinatia de aventura cu istoria Frantei, apoi nu am lasat din mana niciunul din volumele acestei serii .Tin minte ca stateam cu volumele sub plapuma pe vremea lui Ceausescu si citeam pana dimineata iar maica-mea venea si imi stingea lumina, pt. ca riscam sa nu ma mai scol si intarziam la scoala. Atunci m.am molipsit de microbul cititului iar pana azi nu m.am facut bine, citesc si acum pe unde apuc(in tramvai,autobuz sau oriunde am timpi morti,chiar si la dentist ..) pacat ca generatia tanara-am inceput sa vorbesc ca bunica-mea, nu mai gaseste o placere in aceasta activitate.

Prima carte de care m-am îndrăgostit iremediabil a fost Flori pentru Algernon de Daniel Keyes m-am îndrăgostit de această carte și de Charlie, iar când am terminat-o de citit m-am trezit cu lacrimi în ochi. Dorința lui Charlie de a nu uita să scrie și să citească m-a impresionat și m-a făcut să-mi dau seama că nu totul ține de noi. Charlie e un baiat care își dorește foarte mult să fie deștept, nu își dorește bani sau bunuri materiale își dorește să știe să citească și să scrie. Charlie m-a determinat să continui să citesc și să iubesc lectura.

Exceptând cărțile pentru copii, cred că prima a fost Venin, a lui Colin Falconer. Am iubit cărțile dintotdeauna, iar când am mai crescut și am început sî citesc și altceva înafară de cele incluse în programa școlară, am avut impresia că mi s-au lărgit orizonturile. Iar Venin a fost prima carte care m-a dat peste cap, m-a ținut cu sufletul la gură, pe care nu am putut-o lăsa din mână și după ce am terminat-o, am simțit un gol mare în stomac, ca o emoție intensă, ca și cum ceva urma să se întâmple. Asta cred eu că face o carte bună. Te năucește, te scoate din zona de confort. Iar de atunci, tot caut cărți care să mă uimească îndeajuns de mult. Și știu că dragostea asta va fi eternă…

Prima mea carte citita a fost un volum de poezii de George Cosbuc.A fost un cadou de la mama mea, care este si ea o iubitoare de carti si valori culturale. Cand am deschis cartea, pe prima fila a fost scrisa cea mai frumoasa dedicatie: “Maria,nu am ce sa iti ofer, in afara de dragostea mea de mama si cartile- cei mai buni prieteni pe care ii ve avea ! “

Cartea de care m-am îndrăgostit și care m-a schimbat totodată ,a venit surprinzător sub forma unui cadou de la un prieten de majoratul meu . Nu mă așteptam să primesc o carte atât de minunata ,am călătorit odată cu ea în trecut ,o poveste despre viața ,determinare,nedreptate . O
psihologie dezvaluita pas cu pas ,esență adevărată a omului care lupta pentru cel mai pur lucru ”reîntregirea familiei” . O epoca creionata simplu dar măreț doar prin puterea cuvintelor de zi cu zi . O carte despre ambiție ,iubire,nebunie,dârzenie , o carte ca o lecție de viață .O urma fina lăsată asemenea unui tatuaj pe sufletul meu . ÎI mulțumesc lui A.J.CRONIN pentru minunea de carte ” DINCOLO DE ACEL LOC “.

Prima carte de care m-am indragostit a fost ”Invitatie la vals” de Mihail Drumes. Cartea a primit-o sora mea cadou Craciunul acesta si de cand am inceput prima pagina nu am mai lasat-o din mana. Continutul acestei carti m-a impresionat pana la lacrimi .O recomand cu tot dragul, dragostea mea pentru aceasta carte este eterna.

Prima carte de care m-am îndrăgostit a fost ”Dragoste în vremea holerei„ de G.G. Marquez. Aceasta m-a impresionat prin povestea de dragoste pasionantă și tragică deopotrivă.

Prima carte de care m-am indragostit a fost, cu siguranta, “Micul print”, o carte pe care o indragesc enorm si acum. M-a atras simplitatea ei si stilul copilaresc ce ascundea, de fapt, o multime de lectii de viata. Am recitit aceasta carte in diverse etape ale vietii mele de pana acum, de fiecare data extragand cate un nou inteles, cate un nou sfat, cate o noua pilda din paginile sale.

Prima carte de care m am îndrăgostit a fost Idiotul, de Dostoievski. A fost prima carte pe care am citit o cu pasiune, prima carte pentru care am stat o noapte și doua zile treaz doar pentru a termina o. Pe mine m a impresionat aceasta carte deoarece prezintă un om simplu, asemeni mie, curat la inima care ajunge într o lume total străină lui, se îndrăgostește, cunoaște prietenia și trădarea, este un roman complex și m a ajutat sa mi fac o idee despre lumea exterioara și despre tipologii umane. Mi a deschis de asemenea și drumul spre arta lui Dostoievski,pentru asta voi fi mereu recunoscător.

Prima mea poveste de dragoste a fost cu un volum de basme populare pe care l-am găsit în biblioteca vărului meu. Nu-mi amintesc, din păcate, nici titlul și nici editura, însă ce țin bine minte este că mai toate vizitele la vărul meu se încheiau pe canapeaua din living, cu volumul vechi, ale cărui coperți purtau semnele trecerii timpului. Au urmat, desigur, și altele, între care: basmele fraților Grimm, Vrăjitorul din Oz, Crăiasa Zăpezii și, ceva mai târziu, Singur pe lume. Însă eterne rămân primele ore în care m-am cufundat în lecturarea unei cărți pe care nu am reușit să o mai regăsesc de atunci.

Prima carte de care imi amintesc ca m-a impresionat este Singur pe lume de Hector Malot. Este o carte al carei protagonist este un copil, asa ca mi-a fost usor sa ma identific cu personajul. Mi-a placut in primul rand pentru ca este o carte de aventuri, dar in acelasi timp o carte care m-a invatat cat de important este sa fii curajos si sa nu renunti chiar daca lupta pare pierduta.

Primele carti care m-au impresionat au fost cele din seria “Ciresarii” de Constantin Chirita.Imi amintesc ca am inceput seria in vacanta de vara din clasa a V-a si cred ca aventurile celor 7 aventurieri mi-au ramas in suflet,mi-au declansat asa numita boala a cititului.De atunci am continuat sa citesc,sa imprumut si sa cumpar noile aparitii ,totusi cred ca voi reciti aceasta serie si o s-o filtrez prin mintea de adult, sunt curioasa care va fi parerea mea de acum.

Prima carte ce m-a determinat sa ma indragostesc iremediabil de carti a fost Robinson Crusoe de Daniel Defoe. Tin minte ca nimic nu mai era important (teme, joaca, prieteni) cat timp am citit acea carte. Naufragiul, metodele protagonistului de supravietuire si insula “pustie” mi-au sporit imaginatia si m-au surprins placut.

În copilărie n-am iubit cărțile. Citeam pentru recompense, pentru că, dacă nu citeam, nu-mi erau permise anumite mofturi. Cărțile reprezentau relicve ale bunicii (căci așa le-ar fi numit și le numesc eu astăzi, doar că acum sunt și ale mele relicve), eventual prăfuite, dar întotdeauna bine îngrijite, deși citite din scoarță în scoarță de două generații (bunica, mama și să nu uităm de mine! Fac parte, și-o spun cu mândrie, din a treia generație a iubitorilor împătimiți de lectură). Apoi, nuștiucum să vă zic, da’ m-am îndrăgostit… așa, prima dragoste cu năbădăi, cu tânguieli, cu o atitudine ursuză față de cei din jur și un atroce sentiment al inimii. În perioada aceea, căutând în disperare „sfaturi în amor”, eventual sfaturi din perspectiva acelora care treceau prin aceleași situații (pentru că, oarecum, prin acest eros mi-a fost periclitată puțin din fericire). Așadar, în acest fel am descoperit „Scrisori de dragoste”, de Mihail Drumeș. Și m-am legat pe veci de ea printr-un cordon ombilical, această carte fiindu-mi mamă, prima care m-a determinat ca, universul al lecturii pe care îl consideram incomprehensibil, să devină unica lume în care m-aș ascunde oricând și-aș face și cele mai mari sacrificii, încât să fiu încătușată perpetuu în temnița lecturii.
Am dobândit și sfaturi, am și plâns în urma „Scrisorii de dragoste”, dar m-am ridicat mai puternică și am știut de atunci că aia n-a fost dragostea pe care am căutat-o, și că, pe lângă dragostea dintre doi indivizi, mai există și-o altfel de iubire – dintre o ființă umană și o carte. Și m-am legat pe veci de această iubire. Prin verighete, prin cordon ombilical, printr-un legământ pe care doar eu și biblioteca îl știm și pe care îl rostesc întotdeauna când mă întorc la ea, buimacă și indrăgostită de cărți.

Prima carte de care m-am indragostit a fost ” Familia Thibault” de Roger Martin du Gard. Aveam 13 ani cand am citit-o.Acum imi dau seama ca pentru varsta aceea intelesesem destul de mult, ma atasasem de personajele acestui roman-fluviu, traiam alaturi de ele.A fost prima si ultima oara in viata mea cand am vrut sa fur. Da, am vrut sa fur cartea, nu era a mea, era imprumutata. Simteam ca trebuie sa fie a mea. N-am facut-o. Aceasta carte a deschis drumul pasiunii pentru citit. Nu mi-a trecut si nu-mi va trece vreodata.

Prima mea dragoste a fost “Pana lui Finist Soimanul”…cu ilustratiile superbe a lui Ivan Bilibin. A urmat “Calutul cocosat” a lui P. Ersov, cu ilustratiile minunate ale lui N. Kochergin; “Din povestile Asiei” frumos ilustrate de Marcela Cordescu; “Basme chineze” – Olga Stratulat-Roşca, splendid ilustrate de Doina Botez; “Cele 12 frumoase” – Elisabeta Preda; “Voinicel de papadie” – Vasile Dima, ilustratii: Angi Petrescu Tiparescu…Frumoasele desene mi-au deschis apetitul pentru citit. Asteptam cu nerabdare sa citesc toata pagina ca sa descopar urmatoarea ilustratie…era ca un bonus. Mi se deschidea o noua lume, fantastica. Ajunsesem sa renunt la inghetata si alte dulciuri ca sa-mi strang toti banutii pentru carticele.

Au mai fost carticele inaintea ei.Cartea de care , pot spune ca m-am indragostit la prima citire a fost “Robinson Crusoe” de Daniel Defoe.Este cartea care a deschis drumul altor si altor carti(care nu sunt putine)de-a lungul anilor.Fiecare carte este o noua aventura,o noua dragoste si un nou inceput.

Prima carte de care m-am indragostit a fost ,,Heidi, fetita muntilor”. Aceasta carte a creat pentru mine, copila fiind, acea atmosfera magica, in care domnea linistea si libertatea, finetea si delicatetea. Mai tarziu, la maturitate, m-am indragostit de “Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski, o opera dura, o analiza a personalitatii umane si totul opusa primei mele iubiri.

fiind o cititoare inraita si citind de la o varsta considerata destul de mica, la care alti copii prefera sa se joace, nu imi amintesc prima carte de care m-am indragostit si nici nu pot alege doar una, dar printre preferatele mele se numara Ciresarii, Pe aripile vantului, Singur pe lume, Cuore inima de copil.

Prima carte de care m-am indragostit a fost Nina si Ochiul Secret al Atlantidei pare-mi-se ca se numea. Din seria Moony Witcher. Am fost fascinata de personaje si de aventurile prin care treceau, de toate obiectele magice pe care le aveau, de locurile prin care mergeau (in interiorul piramidelor sau sfinxului de exemplu), de modul in care era scrisa cartea si de imaginatia scriitoarei.
N-am reusit nici acum sa citesc celelalte carti din serie pt ca tata era adeptul cartilor clasice si mai mature gen Jules Verne si nu era de acord sa-mi cumpere carti fanteziste cu magie alchimie si vrajitoare.
Si imi e frica sa o (re)citesc acum pentru ca nu vreau sa se piarda magia pe care o percepeam copil fiind.

Îmi place foarte mult să citesc, să fiu înconjurată de cărţi. Am descoperit această pasiune treptat, încă din perioada şcolii gimnaziale, iar cu fiecare carte citită, devenea din ce în ce mai clar, cât de bine mă simţeam în momentele în care puteam rămâne singură cu o carte bună. În opinia mea,cultura se află într-o strânsă legătură cu literatura,dar,din păcate,această cultură inestimabilă a început să fie uitată în zilele noastre. Suntem cu totul captivi în activităţile noastre zilnice, încât nu mai dispunem de timpul,de răbdarea necesară lecturii. Şi ceea ce este încă şi mai trist este faptul că nici măcar nu mai încercăm să ne opunem în faţa închisorii în care rutina nemiloasă ne înlănţuie cu atât de multă uşurinţă.
Unele persoane ar putea spune că lectura nu este nimic altceva decât un „moft al celor ce vor să pară culţi, intelectuali” şi că se poate trăi la fel de bine şi fără a face „efortul” de a citi. De fapt, există persoane care, fie din imposibilitatea financiară, fie doar din simplă indolenţă, au ales a nu deschide vreodată o carte. Desigur că toate aceste persoane pot trece ca oricare dintre noi, persoane normale din punct de vedere fizic dar care dispun de o gravă insuficienţă spirituală. Şi putem observa toate aceste lucruri în fiecare zi şi în oricare loc am merge.
Pentru mine însă,lectura reprezintă un refugiu, o evadare din realitatea mult prea sufocantă într-o lume a viselor unde totul este posibil doar prin propria noastră voinţă deoarece ,în acel univers al dezvoltării personale, noi suntem magia,noi suntem forţa şi flacăra ce o însoţeşte. Sunt de părere că nu numai ochii reprezintă oglinda sufletului,ci şi cărţile,acele creaţii care pot schimba lumea prin intermediul cuvintelor. Fiecare carte în parte reprezintă o istorie,o lecţie de viaţă şi o experienţă unică şi extrem de preţioasă care ne poate maturiza, oferindu-ne noi percepţii şi schimbându-ne viziunea asupra a tot ceea ce se află în jurul nostru.
O pagină albă este atât de primitoare şi depinde doar de noi să îi oferim strălucirea pe care o merită. Scriitorii sunt expeditorii celor mai pure emoţii, expeditorii cuvintelor magice care deţin capacitatea de a-şi exprima şi de a-şi împărtăşi sentimentele, experienţele şi cunoştinţele pentru a-i face pe ceilalţi să reflecteze asupra lucrurilor esenţiale ale vieţii şi să îi înveţe să aprecieze cu adevărat acele mici şi efemere miracole pe care viaţa ni le oferă zilnic, dar pe care noi nu le observăm. Scriitorii deţin puterea de a ne atinge în mod ireversibil sufletele prin prisma faptului că fiecare dintre noi se poate regăsi în tipologia unui personaj, printr-o avalanşă de bucurie sau lacrimi. Fiecare operă literară în parte reprezintă o stea care, ghidată timid de aripile unui vis,a ajuns să strălucească pe cerul sufletului nostru.
Călătoria prin universul tainic al literaturii este aparent una a solitudinii, însă în această lume ireală nu vei fi niciodată singur întrucât vei beneficia permanent de compania autorului care îţi va fi alături la fiecare pas. Legătura dintre un autor şi cititorul său este una indestructibilă, imună la orice barieră spaţio-temporală şi unică în felul în care inimile celor doi ajung să vibreze la unison. Este ca şi cum o persoană pe care probabil nu o vei întâlni vreodată ajunge să îţi cunoască toate secretele şi slăbiciunile, devenind o constantă la care îţi raportezi fiecare gând.
Această călătorie reprezintă cel dintâi pas către o destinaţie învăluită în întunecatul,dar totuşi atât de îmbietorul văl al misterului. Este un prim pas către o nouă viaţă, cheia către o lume în care visele pot, puţin câte puţin, să devină realitate şi,într-un mult aşteptat final, propriile dorinţe şi ambiţii să ia forma faptelor concrete,iar gândurile,acele gânduri care nu vor putea fi vreodată pe deplin înţelese sau explicate, îşi vor recăpăta libertatea ce până acum le-a fost îngrădită de teamă,nesiguranţă sau neîncredere.
Mereu am fost fascinată de ficţiune, în toate formele sale. Fie că este vorba despre un film la finalul căruia ochii îţi sunt complet inundaţi de şiroaiele calde ce se preling uşor,mângâindu-ţi obrajii ce au căpătat dulcea culoare a petalelor de trandafiri purpurii, de o carte a cărei acţiune te captivează încă de la primele rânduri citite sau de versurile ori linia melodică ale unui cântec ce practic îţi dă acea senzaţie că sufletul ţi-a fost sfâşiat în miliarde de părţi sângerânde, ficţiunea reprezintă cea mai complexă şi mai interesantă latură a intelectului uman.
Mereu am reuşit să îmi găsesc un refugiu atât de primitor în universul oferit cu atât de multă generozitate de către ficţiune întrucât în cadrul acelui univers al creaţiei supreme poţi găsi răspunsul la orice întrebare ai avea. Iar partea cea mai bună este aceea că TU eşti cel care va descoperi aceste răspunsuri, întrucât ficţiunea a fost creată tocmai în scopul de a te regăsi, ca răspuns al nevoii de dezvoltare personală şi pentru a vibra la unison cu sufletul oricărei persoane care este pregătită să îşi deschidă inima şi mintea şi să se lase purtată pe aripile fanteziei.
Pentru mine,cea dintâi carte de care m-am îndrăgostit în mod ireversibil a fost romanul lui Emily Jane Brontë, „La răscruce de vânturi”. Tumultoasa poveste de dragoste dintre Heathcliff şi Catherine Earnshaw m-a învăţat arta sacrificiului din iubire şi mi-a descoperit puterea pe care o pot dobândi două suflete separate prin trup, dar unite pentru eternitate în amorul lor indestructibil. Sentimentele puternice ce îi leagă pe protagonişti, puternicul contrast între cei doi pretendenţi care voiau să îi câştige inima lui Catherine, Heathcliff şi Edward Linton,precum şi descrierea ce te captivează, purtându-te în secole îndepărtate sunt elementele care m-au făcut să consider acest roman ca fiind cel mai bun dintre toate cele pe care le-am citit până în prezent. Întregul roman este structurat pe o serie de antiteze,atât în ceea ce priveşte personajele, cât şi sentimentele celor doi îndrăgostiţi. De asemenea,conflictele prezentate,atât cele interioare,cât şi cele exterioare,dar şi complexitatea psihologică a personajelor pot fi privite ca veritabile lecţii de viaţă.
Recomand acest roman tuturor persoanelor romantice,atrase de literatura engleză veche şi celor care vor să descopere transformările unor îndrăgostiţi a căror tragică poveste îi poartă de la fericire la o distrugere reciprocă.

Mi-am inceput viata in lumea lecturii cu cateva titluri de care orice copil ar trebui sa se agate la inceput: basme, povesti si povestiri, precum “Soacra cu trei nurori”, “Fata babei si fata mosneagului”, “Alba ca zapada”, lecturi pe care le-am auzit mai intai de la mama, inainte sa adorm, iar mai apoi am trecut singura printre paginile cartilor. Prima carte care mi-a oferit adevarata placere a cititului si care m-a facut sa o “devorez” a fost, insa, “Elevul Dima dintr-a saptea” de Mihai Drumes. Nu as sti sa spun exact motivul pentru care m-a atras aceasta, asa cum nu poti explica niciodata cu exactitate motivele pentru care iubesti pe cineva. Sa fi fost povestea de dragoste, personajele si zbuciumul lor, felul in care totul a fost abordat si narat, nu cred ca voi sti, dar pot spune ca aceasta ramane prima mea dragoste intre lecturi.

Prima carte de care m-am îndrăgostit a fost romanul “Nuntă în cer”, de Mircea Eliade. Am fost atras de complexitatea personajelor şi a stilului narativ, dar şi de modul natural şi extrem de plăcut în care erau legate poveştile celor doi prieteni.

Cartile m-au pasionat de cand aveam cativa ani. Imi aduc aminte ca ma gasea mama in dormitor, intinsa pe pat si rasfoind cartile pe care le cumparase pentru a mi le oferi de ziua mea. Le ascundea intr-un colt din dulap, dar eu le gaseam si ma uitam pe ele. Imi placeau in mod deosebit cele cu ilustratii. Nu mai stiu care a fost prima carte pe care am citit-o, dar mi-a placut tare mult “Trei zile anapoda” de Dumitru Toma, in care autorul povestea cum personajele pe care le inventase au venit in vizita la el. Uriasi, vrajitoare, pitici si alti eroi din povesti ii pun, pentru cateva zile, in tot felul de situatii amuzante pe scriitor, sotia acestuia si fetita lor, Teodora. A fost o carte frumoasa, din care se trageau si anumite invataturi.

Singur pe Lume este cartea de care m-am indragostit pentru prima data.

Prima carte de care m-am îndrăgostit a fost Invitația la vals, carte care a fost scrisă de Mihail Drumeş. Motivul pentru care m-am îndrăgostit de aceasta carte este, zic eu, faptul că mi-a arătat că toată lumea suferă, nimeni nu este scutit de durere și aceasta nu se poate evita, fiind ceva natural ce vine de la sine și prin care fiecare om trebuie sa treacă pentru a se maturiza pe plan emoțional și nu numai.

Prima oara am inceput sa citesc ,,Carticica draga mea pentru copii”.Acelea au fost primele ,,carti” pe care le citeam inca de cand eram la gradinita.Apoi,din clasa a 2-a ,doamna invatatoare incepuse sa ne dea sa citim.Tin minte ca prima lectura pentru scoala,care sa nu fie poezie,a fost ,,Amintiri din copilarie”.Prin clasa a 5-a am descoperit ca,pe langa cartile vechi si prafuite, biblioteca scolii avea si carti noi si interesante.Asadar,prima carte de care m-am indragostit este ,de fapt, o serie de 4 carti.Din pacate,la biblioteca nu erau decat volumele 1 si 2 si pe urmatoarele doua am reusit sa le citesc abea in clasa a 8-a,cand o colega si le cumparase.Seria ,,Karazan” a fost prima carte de care m-am indragostit,spun prima pentru ca nu e singura mea dragoste.Ma indragostesc de fiecare carte pe care o incep,inca de la prima pagina.Povestea lui Adam,viata prin care el trece la orfelinat,incercarile la care este pus,diferentele pe care directoarea orfelinatului le facea intre el si ceilalti copii doar pentru ca el era…mai diferit si faptul ca pana la urma descopera adevarata si fascinanta poveste a vietii lui,m-au facut sa vad viata cu alti ochi.

Prima carte de care m-am indragostit a fost Twilight . Am citit-o pentru ca nu mai aveam rabdare sa aflu ce se intampla in film . Si de atunci tot caut carti de care sa ma indragostesc in continuare

Buna am 14 ani , iar prima carte de care m-am intragostit a fost “Percy Jackson & Olimpienii : Hotul fulgerului” scrisa de Rick Riordan . Indragesc aceasta carte deoarece sunt folosite creaturi mitologice drept personaje, iar ideea de semi-zeu m-a surprins intr-un mod placut . Personajele indeplinindu-si rolul de al captiva pe cititor si de al introduce in lumea fascinanta a fictiunii. Ceea ce m-a atras a fost ideea de semi-zeu si regasirea actiunii si a romantei intr-o oarecare masura in acel roman . M-am indragostit de fiecare personaj in parte fie de Percy, Annabeth ori Grover, de povestea lor . Bucuria imi este ca sunt 5 vol., iar astfel povestea continua .

Prima carte de care m-am îndrăgostit a fost “Cireșarii”, de Constantin Chiriță. Am citit-o acum foarte multi ani, de-a lungul timpului am recitit-o de foarte multe ori, si de fiecare data mi-am imaginat ca si eu fac parte din grupul lor. Am si un volum preferat: “Castelul fetei in alb”. Este cartea copilăriei mele, și o să continui să o recitesc an de an…

Deci prima carte de care m.am indragostit cu adevarat,invitatie la vals de mihail drumes.O poveste de dragoste care m.a impresionat,si mi.a dat avant sa citesc si alte carti de diferite genuri. Pana la aceasta carte am mai citit basme, colectia Ciresarii,volumele Harry Potter, Coliba Unchiului Tom, Cartea Junglei si alte lecturi de genul.Cartea aceasta mi-a facut trecerea spre literatura pentru adulti sa zic.

Prima carte de care m-am îndrăgostit in copilărie a fost “Harry Potter”. A fost o serie deosebita , plină de aventuri si de mici pasaje care te captivau pe deplin. A fost “dragoste la primul capitol “. De fiecare data când citeam era ceva unic in fiecare pagina , ceva special care mi-a trezit interesul si dorința de a continua , ceva care m-a facut sa evadez in lumea mea “magica” si sa văd realitatea prin ochii personajelor. Seria aceea a reprezentat si încă reprezintă libertatea mea , refugiul meu , pacea si armonia care ma înconjoară de fiecare data când imi amintesc aventurile petrecute alături de Harry , Ron si Hermione , a fost ceva unic , incomparabil , de parca a-și fi găsit ceea ce aveam nevoie ca sa pot înțelege încercările la care te supune viața si nevoia oamenilor de a simți spiritul de sacrificiu si de a trăi cu ideea ca poți depăși orice obstacol prin munca , dar si prin îndrăzneală si curaj. Unele părți chiar m-au emoționat profund si mi-au dat mult de gândit , eu fiind conștientă ca voi vedea cartea cu alții ochi pe parcursul anilor , si asa a fost , nu am mai întâlnit niciodată o carte ca asta , o carte prin intermediul căreia am putut retrăi numeroase stări si sentimente , a fost o dragoste iremediabilă , o dragoste care m-a facut sa imi placa sa “devorez” orice carte care imi pică in mana . Un lucru stiu sigur , dragostea pe care o port fata de această carte este unica si nu va fi depașită de alta , am crescut cu această carte si , dacă nu as fi facut asta , nu as fi avut această “obsesie” pentru lectură si pentru înțelegerea operelor .

Prima carte de care m-am indragostit cred ca a fost carte cu povestile fratilor Grimm si cartea cu povestile lui Hans Christian Andersen, iubeam povestile acelea, chiar le stiam pe de rost. Dar asta era atunci cand eram foarte mica…prima carte de care m-am indragostit cu adevarat, iremediabil a fost trilogia “Chimie perfecta” de Simone Elkeles. Am iubit si iubesc trilogia aceasta si nu o sa le uit niciodata… Dar de cata ori citesc o carte ma indragostesc de ea iremediabil, chiar daca nu citesc foarte mult, cand citesc cartea aceea ma loveste tare si ma cuprinde si nu imi mai da drumul…cum a fost si cu cartea “Easy” de la Tammara Webber, care mi-a placut la nebunie sau “Destine la limita” de la Katie McGarry, care este o carte superba sau chiar “Anna si sarutul frantuzesc” de la Stephanie Perkins, carte din cauza careia iubesc mai mult Parisul ca pana acum… Multumesc mult autorilor deoarece au scris carti atat de perfecte! <3

cartea de care m-am indragostit a fost DOMNISOARA CHRISTINA

Prima carte de care m-am indragostit cu adevarat a fost “Vrajitorul din Oz” pe care am citit-o de nenumarate ori si as citi-o si acum cu aceeasi fascinatie. A surprins placut fetita mica care eram pe atunci si a captivat-o inca de la prima pagina. Parca intrasem intr-o alta lume plina de aventuri pe care imi doream si eu sa le traiesc. O carte care m-a impins spre lectura si care m-a facut sa vreau sa citesc mai mult si mai mult. Sa descopar mai multe lumi si sa traiesc o gramada de aventuri fantastice ca cea din prima carte de care m-am indragostit.

Prima carte sau mai bine zis prima serie de carti de care m-am indragostit, pentru ca nu pot alege una anume, este “Harry Potter”. Eram prin clasa a 5a cand am auzit si eu de micul vrajitor si am zis hai sa vad despre ce este vorba. De atunci citesc in continuu. Reiau fiecare carte de la inceput cu sufletul la gura chiar daca le-am citit de mai multe ori. Nu stiu exact ce m-a fascinant mai mult la aceasta serie. Poate ideea unei lumi paralele cu vraji si magie, batalia dintre bine si rau, adevarata prietenie… Si ori de cate ori citesc din nou Harry Potter descopar altceva nou ceva ce ma face sa ma reintorc la copilarie si la aventura…ceva magic. Pentru mine, seria Harry Potter este adevarata magie!

Ca orice copil am inceput prima data sa citesc povesti. Clasicele povesti românești si cele ale literaturii universale. Indragostita fiind de lectura, am vrut sa incerc mai mult decat simplele povesti. Am inceput prima mea carte: “Jurnalul unui pusti” de Jeff Kiney. Probabil majoritatea actualilor adolescenti au inceput cu aceasta carte. Ce e drept, există carti mai bune,dar pentru varsta mea de atunci,acei neînsemnati 9 ani, era ceva fascinant,plin de viata si umor. Este o carte frumoasa si amuzanta,prima mea carte.p

Îmi amintesc cu drag de primii mei paşi în universul minunat al cărților. S-a întâmplat pe când aveam vreo 10 ani, după ce am primit la sfârşit de an şcolar “Basme” de Hans Christian Andersen. Eram peste măsură de fericită, iar când am pătruns în universul lui Andersen am fost de-a dreptul fascinată. Fiecare poveste în parte avea ceva special, ceva ce mă ținea cu sufletul meu de copil la gură. Am trăit alături de “Fetița cu chibrituri”, “Soldățelul de plumb”, “Rățuşca cea urâtă”. Am trăit alături de toate personajele cu Andersen de fapt. Am plâns şi râs alături de ele. Poveştile pe care le-am citit în acele zile calde de vără vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu ca nişte comori pe care n-o să mi le ia nici anii, nici problemele, nici timpul.

Imi aduc aminte cu drag de cartea Martora de Nora Roberts si acum o recitesc deoarece de fiercare daca cand o fac retraiesc aceiasi sentimente . Protagonista Elisabeth o fata de 16 controlata in permanent de mama sa asa cum se intampla si in viata reala , mamele fiind cele care coordoneaza viata copiilor sai invocand scuze de genul” Eu te-am facut si ti-am dat viata ma asculti deoarece iti vreau binele ” , insa unele sunt dependente de a controla si manipula copii dupa bunul plac , uneori fiinca le vrea tot binele din lume proprilor copii, alteori dorind sa faca ce ele nu au putut , vazand in propri copii o oportunitate de a trai acele momente de care nu au avut parte. Asta aflam si din povestea Elisabeth , o fata controlata de proprea mama vrand sa o vad perfecta. Dar ce se intampla cand spui stop la manipulare ? Cand iti iei inima in dinti si spui tot ce simti si ce-ai vrea sa faci ? Te revolti sau asculti? Elisabeth s-a revoltat , o fata frumoasa si studenta la Harvad . Isi schimba look-ul , se aranjeaza. Isi face o prietena nou , vreand sa inceapa o viata nou singura. Falsifica niste permise pentru a intra in club impreuna cu prietena sa , vrand sa se distreze insa distractia se transforma in teroare si frica , vieti furate si un drum lung si sigur spre moarte . Cand il intalneste in club niste rusii. Acestia invitandu-le la ei acasa . . impreuna cu prietena ei au cazut in plasa de povesti ai celor doi mafioti si au avut curajul dea-si pune credinta in ei. Ce se intamplaca cand pleci cu necunoacuti? Cand iti spune mama nu placa si nu vorbi cu necunoscuti ? Tu ce faci , icnori? In acea noapte viata Elisabetei s-a schimba complet , moartea prietenei ei si fuga ei pentru a scapa cu viata din ghiarele celor mai temuti traficanti de droguri. Politisti ce si-ar da viata pentru a salva viata altora si alti corupti ce nu le pasa si nici nu se resprecta pe sine . Morti nevinovati si lupta pe terenuri denivelate . De asta da Elisabeth ..fuga ei timp de 12 ani , schimbandu-si look-ul si numele pentru a nu fi recunoacuta. Dar ce se intampla cand din nou spui stop in a fugi ? Te stabilesti intr-un oras nou unde toti te vad o ciudata , unde toti sunt curiosi si rautaciosi dandu-si cu parerea despre viata ta. Dragostea isi face si ea loc in acel orasel , invatand-o pe noua Avery sa nu mai fie singura , sa nu mai fuga si cel mai impoartant sa aiba o familie alaturi de ea.
Cartea aceasta o ador pur si simpli o ador , relateaza intamplari adevarate ce pot deveni in orice moment . Daca ai copii incearca sa ii intelegi , sa luati decizi impreuna nu singuri , si nu ce credeti voi ca e mai sigur. Lasa-ti copii sa experimemteze si voi sa ii fiti alaturi de ei in umbra. Veghind pasii lor spre lume. …

Am cunoscut lumea fictiva a cartilor destul de tarziu, prin clasa a saptea. Am inceput sa merg la biblioteca judeteana si sa caut carti. Cea care mi-a lasat in suflet o pofta continua de citit, prima carte care cred ca si-a pus amprenta, este “Harry Potter si prizonierul din Askaban” de J.K. Rowling. Citeam si nu ma mai saturam. Azi, dupa 8 ani, citesc si nu ma mai satur.

Prima carte… Căpitan la 15 ani, clar!

Era așa o vară foarte călduroasă, acum vreo 15-16 ani, și eram în școala generală. Ei bine, lectura obligatorie, după cum știm, era, de fapt, un tenc de cărți, între care și ”Căpitan la 15 ani”. După primele două volume din vara aceea credeam că voi ceda, mai ales că mă chinuiseră cam trei săptămâni.

Apoi a urmat ”Căpitan la 15 ani” – am citit-o în doar trei zile, zi-lumină, în ritmul în care puteam să citesc la 12-13 ani, câți aveam pe atunci. Simțeam cum călătoresc, mi se părea incredibil cum povestea Jules Verne prin personajul său, absolut fabulos pentru un copil. Ei bine, m-a schimbat cartea asta – cumva mi-a pus acolo în căpșor niște semințe de aventură, de călătorie. Iar astăzi, semințele alea s-au transformat în dorința de a zbura cu avionul spre destinații despre care mă documentez temeinic. Locuri despre care aflu secretele mergând la pas cu aparatul foto în mână.

Deci, cartea aceasta este prima de care m-am îndrăgostit. Ea mi-a format, la bază, dorința de a umbla prin lume. 🙂

Eram in clasa a 3-a pe la sfarsit cand am citit ‘Fram, ursul polar’ de Cezar Petrescu pana in acel moment lectura era o tema de casa pentru mine in nici un caz o placere dar povestea lui Fram m-a fascinat in sfarsit am inteles ca o carte te poate face sa visezi ,sa traiesti povestea si sa transforme un personaj fictiv in ceva real pentru mine ,am recitit cartea de 3 ori si chiar daca acum alt autor cu o alta carte este preferatul meu ‘Fram ursul polar ‘ va ramane mereu printre preferatele mele si printre putinele carti care mi-au marcat copilaria

Prima carte de care m-am indragostit si care m-a determinat sa continui sa citesc a fost “Pe aripile vantului”,de Margaret Mitchell deoarece povestea de dragoste dintre Rhett Butler si Scarlett O’Hara mi-a demonstrat ca exista povesti care dainuiesc vesnic,ca oricat de imposibil ar fi sa ramai cu persoana pe care o iubesti,tot vei gasi o cale. Chiar,daca cei doi la inceput nici macar nu se suportau,au ajuns sa dezvolte o dragoste imensa unul pentru celalalt,trecand peste orice obstacol statea in calea lor. M-am indragostit de povestea celor doi pentru ca m-a facut sa cred ca dragostea adevarata exista si ca merita sa faci orice pentru omul pe care il iubesti.

Prima carte de care m-am indragostit este “Harry Potter si Piatra Filosofala” de J.K Rowling, ca apoi “Harry Potter” sa devina prima serie de care m-am indragostit. Am citit cartile cu cativa ani in urma si inca imi amintesc detaliile ca si cum le-as fi citit ieri. Mi-au placut pentru ca fiecare carte in parte era un mister si niciodata nu stiai ce se intampla in continuare. Mi-am dorit imediat, copil fiind, sa fiu si eu ca Hermione Granger, o vrajitoare.

prima carte de care m-am îndragostit a fost basmul “Craiasa zapezilor”

Prima carte de care m-am îndrăgostit era „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown. Pe cartea asta nu am luat-o pentru că mă interesa, ci pentru că navigând pe internet am intrat din curiozitate pe elefant.ro și am găsit cartea aceasta foarte ieftină și era ediție limitată. M-am gândit să o iau. A stat pe raft vreo săptămână și apoi am apucat să o citesc. Citiind acea carte m-am îndrăgostit de lectură, nu am reușit să o pun jos. În câteva zile am și terminat să o citesc. După aceea am luat o grămadă de cărți, între ele și alte cărți scrise de Dan Brown. Pur și simplu o carte ”cumpărată fără interes” m-a făcut să ador cărțile. Nu există nicio carte necitită pe raftul meu.

Citesc de cand ma stiu, eram foarte mic cand am inceput, insa citeam pentru scoala sau la indemnul mamei la inceput. Cartea care m-a fascinat cu adevarat a fost Amintiri despre viitor a lui Erich von Daniken. Mi s-a parut atat de interesanta, tot ce descria autorul acolo parea atat de clar, de normal, incat m-a facut sa vad lumea in alt mod. Mi-am dat astfel seama ca lectura ne deschide noi orizonturi, de dezvolta imaginatia si creativitatea. De atunci citesc de placere.

Cuore- inima de copil. Am plans foarte mult la cartea respectiva, pentru ca rezonam foarte mult cu personajele. M-am gandit pe atunci ca asta inseamna o carte buna. Si de atunci am continuat sa caut suflete printre paginile altor carti.