Irina Constantin: o scrisoare de dragoste pentru ceramică și obiecte meșteșugite

on 15.04.2021 at 19:08

Irina Constantin, omul din spatele brandului LeLe, este o artistă pasionată de bijuterie și ceramică. Creațiile ei cele mai recente includ bijuterii din porțelan precum cercei, brățări sau butoni, dar și obiecte din ceramică, căni și ulcele. Înainte de a se îndrăgosti iremediabil de ceramică, Irina a ilustrat cărți pentru copii și a lucrat ca graphic designer.

„Îmi place să mă înconjor de lucruri frumoase în general”

Povestește-ne puțin despre parcursul tău și ce te definește ca artistă.

Întotdeauna am desenat, de când mă știu desenez pe ce am la îndemână: asfalt, caiete, cărți, banca de la școală, cursuri, pietre, sacoșe din pânză, blugi, tricouri și, mai nou, pe obiecte din ceramică.

Artistă nu m-am considerat niciodată, pentru că nu am avut un drum artistic tipic; dar arta m-a atras în mrejele ei mereu, chiar dacă încercam să mă îndepărtez de ea. După terminarea liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza, am fugit de artă, circulau niște povești despre admitere care m-au îngrozit (despre orgoliile profesorilor din comisie, care te treceau dacă recunoșteau în lucrarea ta stilul unui profesor pe care îl favorizau; pe lângă asta, totul, de la meditații la materialele necesare, era foarte scump). Nu mă simțeam în largul meu și am zis că nu îmi văd locul în lumea asta. Se poate să fi fost doar povești urbane, dar pentru mine era realitatea în care mă zbăteam.

M-am întors la artă, pe cont propriu, când am descoperit posibilitatea de a desena în programe digitale. Am învățat să lucrez în Photoshop – mi se părea fascinant să pictezi digital! Mi-am cumpărat o tabletă grafică și am reînceput să desenez. M-am angajat într-o agenție de publicitate, apoi am ajuns să lucrez pe UpWork – o platformă online, internațională, unde am lucrat ca freelancer – ilustrator și graphic designer pentru oameni din diferite colțuri ale lumii.

Am aflat că, din păcate, este o diferență mare între a lucra cu oameni din România și a lucra cu cei din afară. Românii sunt mai suspicioși, neîncrezători, și au tendința să intervină în procesul creativ de mai multe ori decât ar trebui. Probabil este un defect al omului învățat să se descurce cu toate și are impresia că ar putea face și el doar că… nu are timp.

Am auzit de multe ori (în România, ce-i drept): „lasă că știu eu cum sunteți voi, artiștii… așa, cu capul în nori, nu sunteți punctuali și trebuie să vă împingă lumea de la spate”. Ei bine, eu nu sunt așa, dimpotrivă, îmi respect deadline-urile și nu întârzii niciodată – e ceva ce-am dobândit încă din copilărie, am fost învățată că e o mare lipsă de respect să nu fii punctual, deci nu e chiar meritul meu. Îmi place să fiu cu capul în nori, și sunt de foarte multe ori, dar cu limite. Îmi place să dau mereu tot ce-i mai bun – și să mă autodepășesc. Nu îmi place să vorbesc prea mult despre mine, prefer ca oamenii să mă cunoască prin munca mea.

Când a început totul?

“LeLe” s-a născut acum aproximativ un an.

La sfârșitul anului 2019, în noiembrie, eram la o răscruce; aveam de ales între a mă reîntoarce într-o agenție, să îmi continui arta digitală, sau să încerc ceva nebunesc – am ales partea nebunească. Am găsit în ultima clipă un curs de ceramică, m-am înscris și am știut din prima zi că am făcut alegerea potrivită, pentru că m-am îndrăgostit pe loc de arta asta nouă.

Ce îți dă energie în ceea ce faci?

Energia mi-o iau mereu din rezultate….când deschid cuptorul ceramic și văd obiectele în varianta lor finală, sunt mereu în extaz și îmi spun „trebuie să mai fac!” – sună a laudă, dar e ceea ce simt. Cu toate astea, sunt conștientă mereu că e loc de mai bine, sunt destul de critică cu mine și îmi propun mereu ca data viitoare să fac ȘI MAI ȘI.

Un alt factor dătător de energie, foarte important, îl reprezintă feedbackul pe care îl primesc de la clienți – în mare parte cliente, deși am și câțiva clienți. Mesajele lor mă copleșesc și mă bucură atât de mult… Energie pură!

Ce te inspiră?

Inspirația îmi vine din interior, uneori îmi vin idei noaptea. Apoi mă inspir din ce am în jurul meu, îmi place să observ cu atenție totul; dar și din operele unor artiști pe care îi admir și urmăresc.

Cum arată procesul tău creativ?

Cum spuneam puțin mai devreme, o parte din idei îmi vin peste noapte – dimineața, la cafea, încerc să mi le amintesc, apoi ca un fel de ritual, frunzăresc Pinterest-ul, mă uit la artiștii mei preferați. După cea de-a doua cafea merg în atelier (care este în curte – eu locuiesc la țară), îmi pun muzică și mă apuc de lucru. Nu îmi merge mereu, uneori se întâmplă să stric tot și îmi dau seama că e o zi compromisă din punct de vedere creativ. Atunci mă opresc și mă apuc de cu totul altceva… treburi casnice, măcar să mă simt utilă.

De unde pasiunea pentru bijuterii?

Nu îmi dau seama exact de unde, probabil are rădăcini adânci în copilărie – când mă jucam cu (foarte puținele) bijuterii ale mamei mele, pe care nu aveam voie să le port pe afară… Îmi amintesc însă că făcusem o pasiune pentru mărgelele pictate, după ce am descoperit o artistă din România, stabilită în Portugalia – avea un blog minunat, pe care îl citeam și acolo am văzut aceste mărgele pictate manual. Apoi am mai văzut și alte bijuterii – realizate de diferite artiste din România – și mi-am dat seama că asta vreau să fac și eu! M-am apucat să pictez brățări din lemn, apoi mărgele, medalioane și cercei – pe care le modelam dintr-un lut cu uscare la rece. Problema mea era că obiectele mele nu erau lucioase ca cele ale Mădălinei Andronic, de exemplu – îmi amintesc că mă apucasem să-i scriu să o întreb „de unde își cumpără ea lacul, că eu oricâte am încercat… niciunul nu e suficient de lucios. Îmi vine să râd acum, când îmi amintesc… și cât mă bucur că m-am oprit la timp. Nu i-am scris, am zis că mai caut soluții pe internet. Bine am făcut – așa am ajuns să aflu o grămadă de lucruri… Ce înseamnă să lucrezi cu ceramică „adevărată”. Am aflat că acel luciu nu era nicidecum un lac, ci o glazură… un amestec de prafuri magice, care la temperaturi înalte, în cuptoare speciale pentru ceramică, se topește și se transformă în chestia aia minunat de lucioasă pe care o tot căutam eu. Nu știam însă de unde să îmi procur tot ce îmi trebuia, pentru că tot ce am găsit pe internet erau informații oferite de ceramiști din alte țări. Am hotărât astfel că voi căuta un ceramist român care să mă ajute – și așa am ajuns să fac cursul de ceramică cu Mădălina Teler.

Dar pentru obiecte dedicate servirii mesei? Am văzut că în ultima vreme ai mai creat căni și boluri.

Îmi plac în mod deosebit cănile, mi-am cumpărat mereu câte o cană mai specială… îmi place să mă înconjor de lucruri frumoase în general.

La început băgam la cuptorul de ceramică și câte o cană, câte un bol, pe care le „ridicam la mână” – (așa se numește procesul de modelare manual al materialului ceramic), dar având cuptorul mic, am preferat să pun mai mulți cercei, bile, inele – lucruri mai mici. În ultima lună au apărut mai multe căni și boluri decât de obicei – pentru că Dragoș, soțul meu, mi-a cumpărat o roată de olar. Nu este chiar ceea ce pare, pentru că olarul este, în mare parte…. el. Un IT-ist îndrăgostit peste noapte de meșteșugul olăritului! Astfel, avem un fel de colaborare – el construiește, eu decorez obiectele construite de el.

Îmi place ideea de colaborare, mai am un proiect cu un prieten – meșter mare din Buzău – care face platouri de servire din lemn, în care inserăm plăci din ceramică, și un altul care este în desfășurare și va fi, sunt sigură, o surpriză frumoasă.

Unde găsim creațiile tale?

Cea mai mare parte le găsiți în magazinul LeLe online: www.lelemadethis.com, o altă parte în lanțul de magazine Cărturești – la Modul în mod special, mai am câteva la Galeria de Artă Senso, la magazinul Hippie Hippie Shake și la restaurantul Paninaro.

Cum a schimbat pandemia munca ta? Ce căi de adaptare ai găsit?

LeLe s-a născut chiar înainte de pandemie, când visam că voi participa la târguri peste târguri… A venit pandemia și planurile s-au schimbat. Ne-am reorientat către online. Am făcut împreună cu Dragoș site-ul, am învățat să îl promovăm prin reclamă pe Facebook și Instagram și am stat acasă.

Am avut minunata ocazie să fiu descoperită de Anca Cocioarta – manager de proiect la Cărturești, care se ocupă de RoD, și să mă alătur altor artiști la două târguri și un Pop-Up special pentru mine, care m-a ajutat să fiu mai vizibilă. Mulțumesc și pe această cale!

Apoi, pe Instagram am fost descoperită de Galeria de Arta Senso, care m-a invitat să particip la expoziția de primăvară „Un martie la feminin” – le mulțumesc și lor.

Aștept cu nerăbdare să pot participa la un târg, la care să pot sta de vorbă cu oamenii – cu alți artiști, dar mai ales cu clienții mei.

Ce ai învățat în pandemie?

Am învățat și învăț în continuare despre ceramică, este un proces care durează toată viața, cred. Este o zonă atât de vastă, are posibilități nelimitate.

Am învățat să folosesc Instagramul.

Am mai învățat și să fiu mai înțelegătoare și să comunic mai ușor cu oamenii.

Care e viitorul artistului în România, în contextul crizei provocate de covid-19?

Eu sper că se va termina în curând, nu vreau să îmi imaginez că așa va fi de acum înainte… nu pot, refuz. Artistul, un om cu o imaginație bogată, va supraviețui reinventându-se, folosind online-ul ca o nouă unealtă indispensabilă muncii sale. Sunt optimistă. Și cred că oamenii au mare nevoie de artă, mai ales în perioade ca aceasta… Clientele mele mi-au spus că obiectele mele le-au ajutat să se simtă admirate, le-a ridicat moralul și le-a dat o stare de bine, în general. Oamenii au mare nevoie de frumos.

Povestește-ne despre un brand românesc pe care îl îndrăgești.

Nu am un anumit brand românesc pe care îl îndrăgesc, am mai multe – și, deși nu sunt (încă) mari si renumite, au potențial. Așa că o îndrăgesc pe Daniela Catoi – care face bijuterii din porțelan de o delicatețe dezarmantă; Coci.O.Arta – haine super cool; Utopic by Mona Vulpoiu cu inelele ei în care țese povești de argint; Attic Wood – magician al lemnului, de la care am niște cutiuțe din lemn de diferite esențe, absolut geniale; Handmade din Piele – de la care am o geantă… wow; Cavaler Urban – pasionat de istorie și artă medievală, care dă viață oricărui material; „Ninna mâncare faină”- care gătește mâncare sănătoasă și bună; și aș putea continua, pentru că anul trecut și anul acesta am întâlnit foarte multe branduri românești – prin intermediul Shop small Romania de pe Instagram. Pe majoritatea celor din spatele brandurilor enumerate mai sus îi cunosc personal și îi admir foarte mult. Poate sunt subiectivă, dar nu aș recomanda ceva care nu este de calitate. Sunt onorată să mă învârt printre atâția artiști de toate felurile, și le mulțumesc fiecăruia în parte pentru contribuția pe care o aduce la înfrumusețarea vieților noastre, mai ales în perioada asta afectată de pandemie.