Adriana C. Grigore: „Am găsit traiectoria cea mai adevărată pentru personaje”

În cadrul primei ediții a Premiilor Cărturino, volumul Apă, praf și soare de Adriana C. Grigore, publicat de editura Arthur, a obținut Premiul librarilor. Basmele lui Petre Ispirescu au fost îndrăgite de multe generații de copii și au inspirat, de asemenea, mulți scriitori, cum este și cazul acestei cărți. Personajele din acest volum, Siminoc și Busuioc, pornesc într-o lungă aventură la finalul căreia sunt stăpâni ai propriilor vieți și își descoperă puteri pe care nu și le cunoșteau. Am dialogat cu autoarea pentru a afla mai multe despre acest debut lăudat de cititori și de critica de specialitate:

Prin intermediul personajelor copiii învață multe lucruri. De exemplu, ca să te citez: „nu-i nevoie să omori nimic dacă nu vrei, dar e bine să vezi cum se mișcă prada în natură”. Cu toate astea, e destul de greu să fii copil și să ai libertatea de a alege.

Am auzit de multe ori cuvintele „tu alegi, nu te oblig” în copilărie, însă niciodată nu le-am crezut.

În realitate, mi-a luat foarte mult timp să conștientizez că am de fapt această libertate de alegere, și că asta nu va duce mereu la eșec. Speranța mea, în timp ce îi scriam pe Siminoc și pe Busuioc, a fost ca cititorii să-și dea seama că au dreptul la această libertate mai devreme decât cei dinaintea lor.

Când erai mică ai vrut să faci ceva din ceea ce făceau personajele despre care citeai?

Nu prea citeam când eram mică, așa că voi trișa și voi folosi un film ca exemplu. Preferatul meu mulți ani la rând (și poate și acum) era Matilda, și nu știu câte seri la rând m-am încruntat la bu-toanele de la lustra din cameră, încercând să o fac să se stingă cu puterea minții.

Orice om și-a dorit, probabil, la un moment dat, să aibă puteri magice care să-i dezvăluie mai multe despre lumea înconjurătoare. Personajele Busuioc și Siminoc au un pumnal și o batistă, aceasta din urmă dezvăluind și posibilul moment al dispariției unuia dintre frați. Cum e să dai viață, dar și să iei viața personajelor tale?

Este mult mai ușor când știi asta de la început, cu siguranță. Cred că o singură dată am luat decizia de a curma viața unui personaj fără să fi planificat acest lucru de la început, și a fost… pe cât de trist, pe atât de satisfăcător pentru firul poveștii. Mereu este greu să te desparți de personajele care ți-au fost aproape atât de mult timp, însă o încheiere bună, fie că finalul este fericit sau trist, este unul dintre cele mai importante lucruri pe care i le poți dărui unui personaj.

E interesant de observat cum, așa cum oamenii își caută (și își găsesc) locul în lumea asta, și personajele își găsesc locul prin intermediul scriitorilor. A durat mult până le-ai putut oferi acest loc?

În funcție de perspectivă, poți spune că nu a durat deloc sau că a durat toată cartea. Siminoc și Busuioc au pus piciorul pe pagină odată cu toate locurile prin care aveau să ajungă de-a lungul poveștii, un lucru inevitabil într-o povestire, însă îmi place să cred că au reușit să se dezrădăcineze de ele până la final. Rămâne la latitudinea cititorilor să se decidă (sau nu) unde și-au găsit până la urmă locul.

Una dintre cele mai frumoase posibilități ale basmului este reversibilitatea acțiunilor, a sfârșitului, a întâmplărilor mai puțin fericite.

Sau a celor care par fericite pentru unii și nu pentru alții! Cam asta stă la baza atitudinii mele față de basme și folclor. Nimic, nicio legendă nu este un tot unitar, care nu se poate dezice de anumite părți dinlăuntrul său fără să se destrame în totalitate. A fi moștenitor al acestor tradiții înseamnă că le poți diseca pentru a vedea ce idei și ce prejudecăți au stat la baza lor, ce efect au avut asupra oamenilor, apoi poți alege părțile din ele în care încă te regăsești. Tradițiile vor fi mereu înțesate de temerile și prejudecățile trecutului, însă nimic atât de amplu și ambiguu nu este de nerescris.

Volumul este și o pledoarie pentru căutarea adevăratei naturi a fiecărui personaj, a ex-plorării neîngrădite de restricții, de intrigi și vrăji, chiar dacă ele sunt obstacole de multe ori. Cum te-ai simțit încheind cartea?

M-am simțit în multe feluri, căci am încheiat-o în multe feluri de-a lungul anilor în care a tot fost editată. Multe dintre evenimente au rămas aceleași de la început, însă felul în care personajele s-au raportat la ele s-a schimbat de la an la an, până când mi-am dat seama că trebuia să schimb o mare parte din final foarte, foarte aproape de sfârșitul etapei de editare. Însă odată ce l-am schim-bat, am știut că am găsit traiectoria cea mai adevărată pentru personaje, iar ăsta este unul dintre cele mai bune sentimente pe care le poți avea ca scriitor.

În cadrul primei ediții a Premiilor Cărturino, ai obținut Premiul librarilor. De ce e atât de importantă o astfel de inițiativă, demarată de Cărturești, în acest spațiu cultural?

Cred că orice inițiativă care aduce în prim plan cărțile și scriitorii în țările cu piețe de carte mai mici este mai mult decât necesară. Nu numai pentru a le deschide acestora noi căi către cititori, ci și pentru a le da ocazia noilor scriitori să se cunoască, meseria aceasta încă putând să fie destul de solitară pentru unii dintre noi. Eu mai mult ca sigur aș fi rămas ascunsă după călimara mea dacă nu aș fi fost invitată la un astfel de eveniment, deci mă bucur că edițiile continuă.

Cum ți se pare că a evoluat receptarea literaturii pentru copii în ultimii ani?

Pe scurt: în bine. Mă bucur să văd tot mai mulți autori pășind în lumea asta fantezistă nu ca să dea lecții, ci ca să încânte cititorii, și cred că și cititorii încep să simtă asta și să dea o nouă șansă literaturii locale pentru copii. Văd copii entuziasmați de apariția unor volume noi din seriile care sunt acum pe piață cum nici nu mi-aș fi închipuit cu ani în urmă, iar asta îmi luminează puțin așteptările de viitor. Vizibilitatea încă mai are de crescut, la fel și resursele oferite atât scriitorilor, cât și cititorilor, dar cred că deocamdată suntem pe drumul cel bun.

Interviu realizat de Andra Rotaru

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.